2,018 matches
-
toamnă, cînd cerul își plînge/ Mîhnirea, stropind chiparoșii,/ Prin parcul cu-aleile triste,/ Ca umbrele trec ofticoșii/ Flegmatici, tușind în batiste,/ Și scuipă petale de sînge,/ Ca purpurul frunzelor roșii” (Toamna în parc). O notă particulară întîlnim în expresia unui simțămînt campestru, al spațiilor largi de stepă, ale căror arome aspru-fragede insinuează un fior al infinitului: „Și-a lăsat amurgul trist catapiteasma/ Purpuriualbastru, de mătasă fină,/ Cîmpul își revarsă, tămîind mireasma/ De fînețe coapte, cimbru și sulfină.// Liniște și pace peste
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
cu trupuri suple și ochi mari care pătrund până-n adâncul celor mai secrete gânduri, caste ca niște porumbițe și ațâțătoare precum șerpii cu solzi colorați: prezența lor e aidoma anumitor flori tropicale: un parfum foarte dulce care te învăluie cu simțământul unei plăceri imediate, pentru ca apoi să te amețească și în cele din urmă să te târască în tărâmul uitării complete, unde singura certitudine e doar dragostea.” (Brunoro, 2008: 91) Exotic și excitant, acest portret colectiv e reducționist și idealizant: Corto
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
Gheorghe Grigurcu Să fie oare Ion Creangă un autor „epuizat”, despre care „totul s-a spus”, lucruri „absolut noi” nemaifiind posibile (e părerea lui G. Călinescu dar și a lui N. Manolescu)? Aparent da, însă în fapt un asemenea simțămînt e ca un soi de fata morgana. Mucalitul scriitor pare a rîde subțire în transcendență de prezumția unui final al exegezelor ce i se acordă, incitate parcă tocmai de dificultatea unei evoluții care totuși se dovedește cu putință. Iluzoria „simplitate
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
Dramatismul agresiv, aleatoriul avînd pretenția unei suveranități lasă să se întrevadă cîteva nervuri organizatoare. Poetul se caută și se pierde pe sine alternativ, conform unor criterii ale meditației, obsedante la rîndul lor, nu mai puțin decît imagistica nervoasă care dă simțămîntul unei libertăți aeriene ce nu ar răspunde niciunei comenzi de la solul existenței. Cu alura unui mecanism fatal. Un text scurt pare programatic: „Trei realuri: unul care lucrează/ în noi devine/ noi, unul ce se topește ne scapă/ și unul care
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
suspect prin chiar stilizarea voit „cuminte” de care face uz: zburătoarele negre ce scurmă după fărîmituri, mîinile înroșite de frig, fumurile ce ies din coșurile caselor etc. (Îngerul Bobotezii). Abordînd trecutul cu o părelnică stăpînire de sine, încearcă a acoperi simțămîntul dureros prin mimica unei jovialități gen „rîsu-plînsu”: „sînt seri în care tramvaiul trece cu toți prietenii decedați/ cu toate iubitele mele moarte/ și toți îmi fac veseli semne cu mîna// pe peronul pustiu al gării o fetiță cu o plasă
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
ninsoare, și, dacă își iuțește și mai mult uitătura, [...] descoperă, nu fără uimire, spatele și ceafa unui bărbat îmbrăcat în bundă și așezat la odihnă pe o buturugă. Nu-i poate vedea fața, dar simte că străinul îl așteaptă, acest simțământ îl străbate ca o fulgerare, făcându-l să se cutremure, da, totul se sfârșește aici, în acest stâlp de lumină, femeia și pruncii au rămas în urmă, în negura vieții, iar el a ajuns aici, în lumina morții. [...] Când mai
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
decît această întindere pustie cu ciori/ croncănind la periferia iernii/ cu fumurile ce ies din coșurile caselor cu tot cu sufletul oamenilor” (În gerul Bobotezii). Firesc, privirea autorului se extinde și asupra trecutului. Abordat cu o părelnică stăpînire de sine, acesta acoperă simțămîntul dureros cu mimica unei jovialități, gen „rîs printre lacrimi”: „sînt seri în care tramvaiul trece cu toți prietenii decedați/ cu toate iubirile mele moarte/ și toți îmi fac veseli semne cu mîna// pe peronul pustiu al gării o fetiță cu
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
început de săptămână și un nou început de carte. Cât de mică sau de mare va ieși știu numai Cei de Sus, Dumnezeu și inspiratorii mei. Mă rog tuturor să mă ajute să aștern pe hârtie cât mai fidel toate simțămintele și trăirile pe care vreau să vi le împărtășesc și vouă, cititorilor mei și să le mulțumesc tuturor celor de sus pentru ajutor. Vreau să cred că prin aceste rânduri voi putea să vă aduc mai aproape și mai pe
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
în Și dacă..., Sara pe deal, Mai am un singur dor, Strigoii, dar mai ales în Luceafărul, unde profilul spiritual al personajelor, orizontul lor de gândire este exprimat prin perspective spațiale adecvate. Palatul cu bolțile înalte și sumbre formează cadrul simțământului vag încă, dar totuși înalt al Cătălinei; nesfârșirea parcursă fulgerător de luceafăr în drumul său spre Demiurg plasticizează supramăsura patimii și natura superioară a lui Hyperion; dimpotrivă, ungherul întunecat din palat, unde pajul oprește prima oară prințesa, este pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
venind ori plecând. Mama lui Răducu însă nu se sinchisea câtuși de puțin să apară și parcă înadins își trimitea tot felul de reprezentante ale sexului frumos care îi semănau perfect. Până se apropiau. Domnul Avram simțea că înnebunește. Și simțămintele domnului Avram nu-l înșelau niciodată. Nici nu răsărise soarele, și era în fața scării sudând țigară de la țigară. Îl încercau pe rând când furia, când resemnarea, când plânsul, când curajul și iar furia. Întârziase binișor la serviciu. Se ridică de pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
față. Nu-și amintea cum s-a făcut de-a ajuns la spital. Nici nu mai avea de altfel vreo importanță. Îl durea în coșul pieptului și se simțea tot o arsură și mai mult mort decât viu. Și, pentru că simțămintele nu-l înșelau niciodată pe domnul Avram, se dovedi că adormise cu țigara aprinsă și, pornind de la canapeaua din hol, care cam făcuse vea cul, focul se întinsese în toată casa. MELANIA ȘI IUBIRILE EI BICEFALE Melania este o femeie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la dezorganizarea propriului cotidian), trase aer adânc până simți că-l doare coșul pieptului și tropăi în jos sărind câte două trepte. La setul al patrulea simți așa, un val de căldură, cu transpirație rece. Numai la revoluție mai încercase simțăminte comparabile. Pe scurt, nu înțe legea, dar era clar într-un colțișor de minte trezită din somn că urma să se întâmple un lucru care avea să-i dea de furcă și de gândit mult timp de acum înainte. Mătușa
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aplecase și făcea eforturi să păstreze îm bucăturile ce i veneau înapoi pe gât, dar, trântit în parcul Ioanid pe o băncuță și ferit de soare, gândi că viața este minunată. EXERCIȚII DE ELUCUBRISTICĂ Nu-mi amintesc exact cu ce simțăminte am depășit și în seara aceea, ca în mai toate după o zi fructuoasă de lucru, dar complet lipsită de noimă, bătălia cu mine însămi în fața căreia mă văd pusă de fiecare dată când, la ieșirea stației de metrou Mihai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
unor critici literari. Caracter puternic, ea constituie nucleul dinamic al tragediei. Ura fără margini și dorința nestăvilită de răzbunare sunt sentimente pe care le trăiește cu maximă încordare și care mențin pulsația piesei la o așa mare tensiune. Însă aceste simțăminte își au izvorul într-un substrat mai adânc: ea urăște peste măsură pentru că s-a comis o nelegiuire împotriva tatălui ei, nelegiuire care trebuie pedepsită, dar și pentru că, după credința vechilor greci, cel ucis nu are liniște în lumea lui
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
din școală! Nătărăul s-a îmbrăcat în smoching. Să admitem că așa trebuia să se îmbrace... dar ce greață mi s-a făcut când l-am auzit pe idiot rostindu-și toastul cu îngâmfare. Cuvinte alese dar goale de orice simțământ. Fandoseala lui nu poate fi considerată decât impertinență și asta n-are nici o legătură cu rafinamentul. Nici mulți dintre cei care-și închiriază case elegante în plin centru nu sunt cu-adevărat nobili, ci mai degrabă cerșetori de elită. Adevărații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ai dobândi. Când, în 1982, satrapii comuniști îi propuneau să semneze o hârtie care i-ar fi schimbat într-o clipă starea de pușcăriaș în cea de profitor de lux, a răspuns fără ezitare: "Știu cât de adânc poate fi simțământul singurătății. Te gândești că te afli neputincios în fața aparatului polițienesc și al armatei mobilizat în acea noapte de decembrie. Încă nu știi ce se va întâmpla. Încă nu știi că oamenii vor începe să-și revină din șoc, că vor
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
posesiune), nici din cea a sentimentului univoc care nu admitea pluralitatea. "Că era totodată separat de ea nu din pricina urii cu toate că era și ură în el, nu din gelozie (sau era tocmai gelozia factorul de dezechilibru), era copleșit de un simțământ fără nume, tot atât de distrugător ca timpul sau moartea, el n-o putea regăsi". Îi zărea trupul mlădios culcat lângă el, fără să simtă vechea chemare. Ea era femeia care l-a trădat, i-a îndurat însă capriciile, slăbiciunile, iritările, au
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
a copilului pe care îl țin de mînă". Autorul socotit și, după toate semnele, socotindu-se filosof, căci socialmente nu l-am auzit recuzînd calificativul cu care e habitual gratulat, nu pregetă a-și mărturisi aci despărțirea de filosofie. Cu simțămîntul că n-a pierdut nimic, altminteri zis că filosofia nu-i aparținea organic: "încetînd să traduc, către 40 de ani, din comentatori aristotelici și din Platon, am pierdut greaca. Grav e, de asemenea, că revenirea la toți aceștia nu mă
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
zi, an de an într-o Ťlibertateť mai îngrozitoare decît cea mai îngrozitoare teroare". Pericle Martinescu se declară a aparține ultimei categorii. Din 1938 pînă la momentul tîrziu al redactării paginilor diaristice la care ne referim nu a avut niciodată simțămîntul că realizează ceea ce ar fi dorit, ceea ce ar fi putut: Totdeauna speram ca perioada de întuneric să treacă, dar după fiecare asemenea perioadă venea una și mai întunecată. Mă consider printre cei care n-au voit să abdice cu nici un
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
scriitorului care e dezamăgirea. Spre deosebire de membrii de frunte ai generației sale, fugoase, entuziaste chiar în pofida scepticismului și a "disperării" asumate, Pericle Martinescu denotă o slăbire considerabilă a energiei care-i întunecă orizontul. Se simte penetrat "pînă în măduva oaselor" de simțămîntul "vacuității literaturii", într-o epocă ce ar fi batjocorit valorile, "cele mai sfinte năzuințe ale generației" sale. întreg peisajul creației contemporane e cuprins într-o privire nihilistă: "Urmăresc îndeaproape experiențele literare și artistice ale timpului de azi. Toate sînt gesturi
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
copil aflat într-un puhoi de oameni își pierde părintele însoțitor. Cine a văzut o asemenea scenă, ce unora li se pare cotidiană, își va aduce aminte de cumplita spaimă ce smulge plînsul copilului. O asemenea situație existențială poate traduce simțămîntul regelui detronat. Singurătatea, spaima la pîndă, lipsa de protecție, injuriile și judecățile nedrepte, toate constituie la un loc o a doua încoronare, cea a eșecului. În asemenea momente, tinerețea parcurge rapid vîrstele, iar cugetările devin profunde." " Nu cred că există
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
omologare formală. Poetul se simte un crucificat al dureroasei amintiri: "mă bateți în cuie pentru liniștea voastră/ să uit că mi-ați purtat/ prin vuietul tăcerii din străzile pustii/ sub tinere sălcii viața pierdută" (Cu toate acestea). Ori își proiectează simțămîntul dezolant nu doar în trecut ci și într-un viitor a cărui naștere n-ar putea fi decît o lăuntrică certificare a timpului revolut: "mereu ați crezut că nu aș veni dintre voi/ îmi sîngeră în ochi lumina-acestui timp/ de
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
felul cum și-a prezentat eroina, mai mulți dintre participanții la discuție au vorbit despre tovarășa Ana Roșculeț, ceea ce înseamnă că au simțit-o aproape de sufletul lor, că autorul a reușit să zugrăvească un om viu, înzestrat în parte cu simțămintele și năzuințele muncitorilor de la noi. ș...ț Foarte interesantă a fost analiza tovarășului Z. Marcel, care a relevat o serie de contradicții în nuvelă, de amănunt în aparență, dar care, judecate laolaltă ne arată din nou că scriitorul n-a
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
Și umbra-nghesuită la picioare .// Eu cel de mijloc. Iarăși bat / Desculț, tuns băiețește, drumuri încercate. / Pe la fîntîni oprit din ceas în ceas / Mi-astîmpăr aspre, buzele-nsetate" (O vară). Evoluția lui Ioan Alexandru s-a produs în sensul exploatării unor simțăminte consacrate. Mai mult decît alți reprezentanți ai valului prim (selectat, instrumentalizat) al generației șaizeciste, cu excepția lui Ion Gheorghe, autorul Infernului discutabil ilustrează instinctiv mișcarea recuperatoare a spiritualității rurale,întoarcerea spre un trecut ocultat de nefastul "realism socialist".E o ofrandă
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
privi pe sub sprâncene și-și zise că trebuie să se fi țăcănit de tot cucoana. - Coniță, nu vă fie cu supărare, da' io nu m-am scrântit încă... Treaba dumitale dacă vrei să respiri cu toamna... - Ioniță, n-ai nici un simțământ! sări Mihai. Catinca încearcă să-ți arate ce nu vrei să vezi: frumusețea unui colț de lume ce s-a deschis acum pentru noi.(...) - Da' ce-i, prăvălie, conașule, să să deșchiză? Natura asta a dumitale îi dășchisă dă când
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]