1,492 matches
-
vă împărtășesc sentimentul pe care l-am trăit că cititor, căci nu consult cartea ci o citesc, si anume, sentimentul de a citi un fabulos român al spiritualității europene. La acest sentiment duce, desigur, studiul introductiv, dar și expunerea mișcării simboliste specifice în fiecare țară, precum și alternanta portretelor spirituale ale poeților cu poezia lor, toate expuse cu atâta acuitate și înțelegere. De la impulsul de a cerceta un compendiu am fost repede captivat de fantastică dramă spirituală în care ne lăsați să
Ștefan J. Fay și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6274_a_7599]
-
mai multe vieți romanțate, după opinia criticii literare „constituind partea cea mai durabilă a operei sale". Membru al Academiei Franceze (1938). 5 Paul-Pierre Roux, numit Saint-Pol-Roux (n. 1861 - m. 1940), poet și dramaturg, supranumit „Magnificul". Precursor al poeziei moderne. Poet simbolist francez. 6 Francis Joseph Thompson (n. 1859 - m. 1907), poet, prozator și eseist. Se constituie, de asemenea, într-un caz insolit al literaturii engleze.
Ștefan J. Fay și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6274_a_7599]
-
Henri-François-Joseph de Régnier (28 decembrie 1864 - 23 mai 1936) a fost un poet simbolist francez, considerat unul dintre cele mai importanți poeți din Franța de la începutul secolului al XX-lea. S-a născut în Honfleur (Calvados) pe 28 decembrie 1864 și a urmat studii de drept la Paris. În 1885 el a început să
Henri de Régnier () [Corola-website/Science/336510_a_337839]
-
Honfleur (Calvados) pe 28 decembrie 1864 și a urmat studii de drept la Paris. În 1885 el a început să contribuie la revistele pariziene, iar versurile sale au fost publicate de majoritatea periodicelor franceze și belgiene ce erau favorabile scriitorilor simboliști. După ce a început ca parnasianist, el a păstrat tradiția clasică, deși a adoptat unele dintre inovațiile lui Jean Moréas și Gustave Kahn. Stilul său vag sugestiv arată influența lui Stéphane Mallarmé, al cărui discipol asiduu a fost. Primul său volum
Henri de Régnier () [Corola-website/Science/336510_a_337839]
-
Champs-Elysées. După participarea la acest război s-a reîntors la Paris, dar începutul Primului Război Mondial l-a obligat să se întoarcă în țară, unde s-a implicat în viața artistică bucureșteană, devenind membru al Cenaclului Idealist, un cenaclu literar-artistic cu caracter simbolist, fondat în anul 1915 de Alexandru Severin și Ignat Bednarik, sub patronajul principesei Elisabeta și a principelelui Carol. Între 1915-1916 a fost profesor de desen la Bârlad. A urmat intrarea țării, în vara anului 1916, în război. Mobilizat, Leon Biju
Leon Biju () [Corola-website/Science/319930_a_321259]
-
independent, cu xilogravură de Gustave Doré în 1884 (New York: Harper & Brothers). Doré a murit înainte de publicare. În 1875, o ediție franceză, cu text în limbile franceză și engleză, a fost publicată cu litografie de Édouard Manet, fiind tradusă de poetul simbolist Stéphane Mallarmé. Mai mulți artiști ai secolului al XX-lea și al secolului al XXI-lea au creat ilustrații bazate pe poem, inclusiv Edmund Dulac, István Orosz și Ryan Price. Poe a scris poemul ca o povestire, fără să creeze
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
24. Printre cei mai cunoscuți autori care au tradus poemul lui Edgar Allan Poe se numără Ion Luca Caragiale, George Murnu, Emil Gulian, Dan Botta, Ștefan Augustin Doinaș sau Mihu Dragomir. O traducere în proză a fost efectuată de poetul simbolist Alexandru T. Stamatiad. De asemenea, poemului i-au fost dedicate studii semnate de critici și istorici literari, cum ar fi: George Călinescu, Vladimir Streinu sau Alexandru Philippide. Pentru exemplificare, este prezentată în continuare prima strofă a poemului în câteva dintre
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
Frumoase din Cracovia și, dezamăgit de metodele de lucru predate acolo, „folosite pentru a exprima efecte predeterminate“, începe să devină interesat de avangarda poloneză a timpului, de constructivismul rus și Bauhaus, încercînd să rezolve dilema „cum să reconciliezi lumea mitică simbolistă a gîndului/corpului cu lumea abstracțiunii metafizice/geometrice a avangardei“. Printre cele mai cunoscute spectacole realizate de se numără „Clasa moartă” (1975), „Wielopole” (1980), „Să piară artiștii” (1985), Nu mă voi întoarce niciodată (1988), despre care spunea că reprezintă „răspunsul
Tadeusz Kantor () [Corola-website/Science/330681_a_332010]
-
unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă. George Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l și angajează. În 1956 i se publică volumul "Poezii". Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului). Despre s-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Se pare că pseudonimul său provine din limba latină "Bachus via", unde insemna "Calea lui Bachus", dar are legătură și cu denumirea orasului său natal, Bacău. Dacă
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
din limba latină "Bachus via", unde insemna "Calea lui Bachus", dar are legătură și cu denumirea orasului său natal, Bacău. Dacă în primul său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din primul război mondial, se dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în "Scântei galbene" sau "Comedii în fond", Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E.
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
(n. 20 ianuarie 1877, Bucești, Județul Galați - d.17 octombrie 1904, Bucești) a fost "întâiul poet simbolist declarat", cum spunea George Călinescu. Provine dintr-o veche familie de țărani răzeși, având ca părinți pe Enache (Ianache) Petică și pe Catinca Petică. Studii: primare (în satul natal), gimnaziale (la Tecuci), liceale (la Brăila), unde își afirmă înclinația pentru
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
literare Stephan Petică, Ștefan, St. P., Sentino, Trubadur, Caton, Fanta-Cella, M. Pall, Sapho, Erics, Narcis, Senez, P. Stiopca, Step., Stepen, S. Considerat ca un intelectual precoce, un selfmademan, care promitea o operă literară de substanță, deschizător de drum în literatura simbolistă, îndeosebi după apariția volumului de poeme „Fecioara în alb” (București, 1902), fiind „primul poet simbolist autentic, teoreticianul profund și subtil al noului curent literar, <Simbolismul românesc>, fenomen component și sincron cu cel european, avangardist și care precede pe confrații literari
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Senez, P. Stiopca, Step., Stepen, S. Considerat ca un intelectual precoce, un selfmademan, care promitea o operă literară de substanță, deschizător de drum în literatura simbolistă, îndeosebi după apariția volumului de poeme „Fecioara în alb” (București, 1902), fiind „primul poet simbolist autentic, teoreticianul profund și subtil al noului curent literar, <Simbolismul românesc>, fenomen component și sincron cu cel european, avangardist și care precede pe confrații literari, Al. Macedonski, și urmat de Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
dirijorului și profesorului Constantin Dimitrescu. Din păcate, lucrarea a dispărut; 1898-1899 - redactor la revista bucureșteană „Capitala”; 1898-1900 - redactor la „Lumea nouă” între 20 februarie 1899 - ianuarie 1900 - secretar de redacție la revista „Literatorul” și, în același timp, participă la serile simboliste ale lui Alexandru Macedonski, făcând parte din boema bucureșteană a începutului de veac; Ilarie Chendi: "Ștefan Petică, "în „Freamătul”, Bârlad, II, nr. 1-3, 1912, p.50, apud Ștefan Petică, "Scrieri", Ed. Minerva, București, p. 197: „citise multă literatură mai nouă
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Scrieri", Ed. Minerva, București, p. 197: „citise multă literatură mai nouă, franceză și italiană și m-a uimit cât de bine cunoștea pe tinerii germani.” Lectura din marii autori europeni îi rafinează gustul și-l îndreaptă spre literatura de factură simbolistă. - 1899 - propune revistei pariziene „Mercure de France” colaborarea cu o rubrică permanentă despre literatura română, propunere acceptată în aprilie 1900; - 1900 - colaborator la „Literatură și artă română” - 1900 - scrie fragmente de critică literară în „România Jună”, unde apare prima parte
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
nowiki> "Scriitori și artiști contimporani (cu portrete și ilustrațiuni)", Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, Atelierele Socec & comp., București, 1912. "*** Un caiet de versuri inedite ale lui Ștefan Petică", în „Analele Moldovei”, II, nr. 3-4, iunie - decembrie 1943. <nowiki>***</nowiki> "Poezia simbolistă românească: antologie", Cuvânt înainte și ediție îngrijită de Marin Beșteliu, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2004. AA. VV., "Câțiva scriitori: Octavian Goga, Ștefan Petică, Iuliu C. Săvescu, Maurice Maeterlinck," Colecția Sămănătorul, Editura Librariei Diecezane, Arad, 1925. ALBU 2014: Nicoleta Albu, "Casa
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
250, 258, 262, 270, 271, 276-277, 280, 298, 303, 309, 310, 315, 327, 329, 334-335, 341, 359-360, 363, 367, 368, 371, 375, 383, 385, 397-398, 428, 431, 432, 436, 439, 459, 466, 469, 475. BOTE 1968: Lidia Bote, "Antologia poeziei simboliste românești, "Editura Pentru Literatură, București, 1968. BOTE 1972: Lidia Bote, "Antologia poeziei simboliste românești", Editura Minerva, București, 1972 BOTEZ 1944; Octav. Botez, "Ideologia literară a lui Ștefan Petică", în „Ethos”, I, nr. 1, 1944, pp. 31-37. BRATU 1963: Savin Bratu
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
329, 334-335, 341, 359-360, 363, 367, 368, 371, 375, 383, 385, 397-398, 428, 431, 432, 436, 439, 459, 466, 469, 475. BOTE 1968: Lidia Bote, "Antologia poeziei simboliste românești, "Editura Pentru Literatură, București, 1968. BOTE 1972: Lidia Bote, "Antologia poeziei simboliste românești", Editura Minerva, București, 1972 BOTEZ 1944; Octav. Botez, "Ideologia literară a lui Ștefan Petică", în „Ethos”, I, nr. 1, 1944, pp. 31-37. BRATU 1963: Savin Bratu, "Lupta de idei în critica noastră literară (1900-1916)", în „Viața românească”, 15, nr.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
N. Oprea", Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004", Editura Edict, Iași, 2004. CHIȚIMIA 1979: Ioan C. Chițimia / Alexandru Dima / Mircea Anghelescu, in "Dicționar cronologic. Literatura română", București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979. CIMPOI 2008: Mihai Cimpoi, Ștefan Petică și revoluționarismul simbolist, în „Metaliteratură”, Revistă științifică trimestrială a Institutului de Filologie al A.Ș.M. și a Facultății de Filologie a U.P.S. „Ion Creangă”, Anul VIII, nr. 5-6 (19), 2008 (serie nouă), pp. 8-11. CIOCULESCU 1970: Șerban Cioculescu, "Ștefan Petică, poet
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ștefan Petică", în „Cuvântul liber”, I, seria II, nr. 33, 6 septembrie 1924, pp. 11-12. DAVIDESCU 1924: Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Adevărul Literar și artistic”, V, nr. 198, 21 septembrie 1924, pp. 6-7. DAVIDESCU 1926: Nicolae Davidescu, "Estetica poeziei simboliste," în „Viața românească”, vol. LXV, An. XVIII, 1926, nr. 1, p. 38-58 DAVIDESCU 1929: Nicolae Davidescu, "Poetul" (din prefața la "Poeme"), (p. intitulată " În memoria lui Șt. Petică"), în „Adevărul literar și artistic”, IX, seria II, nr. 464, 27 octombrie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1959: G. C. Nicolescu, "Sămănătorismul", în „Viața românească”, XII, nr. 11, 1959, p. 111. NICOLESCU 1960: G. C. Nicolescu, "Discuții în jurul simbolismului", în "Studii de literatură universală", vol. II, Ed. Științifică, București, 1960, p. 363. OLTEANU 2010: Aurică Gheorghe, "Poezie simbolistă românească", Editura Lucman, București, 2010. ONU 1999: Eugen Onu, "Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale evoluției", Editura Imago, Sibiu, 1999, p. 6,86,106,107,109,112,119,147-149,171,222. OPREA 2004: Ion N. Oprea", Bucovina în presa vremii
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
II, Editura pentru Literatură, București, 1966," pp. 75-77. VLĂDUȚ 2014: D. Vlăduț, " Destinul unei cercetări despre simbolism", în „Arca. Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică”, nr. 10-11-12 (295-296-297), 2014 pp. 192-203 ZAFIU 1996: Rodica Zafiu, "Ștefan Petică, "în "Poezia simbolistă românească", Humanitas, București, 1996, pp. 68-73, 179-204. ZAMFIR 1971: Mihai Zamfir, "Proza poetică românească în secolul al XIX-lea", Editura Minerva, București, 1971. ZAMFIR 1977: Mihai Zamfir", Întrebarea unei vieți (aniversarea lui Ștefan Petică"), în „Luceafărul”, An 20, nr. 5
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
singur an clasa a șasea și a șaptea. A primit diploma de bacalaureat, în anul 1899, după care a plecat la Paris, spre a urma Științele juridice. Va renunța rapid la ele, atras de o literatură nouă, fermecat de poezia simbolistă. A citit pe nerăsuflate versurile lui Baudelaire, Nerval și Verlaine. Luat de mirajul noului curent, a început să participe cu mult interes la toate reuniunile literare, în mijlocul confraților simboliști și a protipendadei timpului. Anturajul lui era format din scriitori, pictori
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
rapid la ele, atras de o literatură nouă, fermecat de poezia simbolistă. A citit pe nerăsuflate versurile lui Baudelaire, Nerval și Verlaine. Luat de mirajul noului curent, a început să participe cu mult interes la toate reuniunile literare, în mijlocul confraților simboliști și a protipendadei timpului. Anturajul lui era format din scriitori, pictori și actori români, aflați la studii, precum Gheorghe Petrașcu, Camil Ressu, Cecilia Cuțescu, Jean Steriadi, Maria Ventura, Toni Bulandra și alții. În cafenelele Parisului discuțiile erau lungi, vesele și
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]