434 matches
-
cele din tinerețe - aceleași teme, același univers poetic, aceeași manieră, același timbru. Temele noi depistabile în poeziile de senectute vor fi cele firești: despărțirea de viață, trecerea universală, vanitatea vanităților, moartea privită cu seninătate. M. a putut fi considerat parnasian, simbolist întârziat, iar încercările lui, manifeste la un moment dat, de a adopta, după exemplul lui Ion Barbu, modalitățile ermetismului au fost socotite inautentice. Mai pot fi recunoscute în poezia lui accente sămănătoriste, ecouri din D. Anghel și Ion Pillat, dar
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
ieșire conținute de aspirația spre ideal și transcendență. Văzând în artă singura cale de refacere a unității primare dintre om și întregul sacru, de care tehnica și excesiva civilizare îl îndepărtau, credea cu fanatism în misiunea poeziei sale. Primul nostru simbolist declarat, P. a transformat poezia în căutare superioară, desfășurată ca un delir obsesiv și muzical - „mistică înfiorare”, rugăciune, murmur, strigăt de spaimă. Ciclurile de poeme sunt construcții polifonice, cu laitmotive ce aduc la suprafață dureri ascunse. Emoția intelectualizată, senzațiile rafinate
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
prin asta poet simbolist propriu-zis. Precursori ai simbolismului, Traian Demetrescu, Iuliu Cezar Săvescu îl vestesc doar prin unele note ale liricii lor, care în esență rămâne romantică în primul caz, parnasiană în cel de-al doilea. Ștefan Petică e însă simbolist prin însăși atitudinea lirică, prin sensibilitate, dacă nu și prin întreaga tehnică poetică. [...] Toate sau aproape toate notele definitorii ale versurilor lui Ștefan Petică sunt proprii și poemelor sale în proză. Pionier al acestei specii în literatura noastră, autorul Serenadelor
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
impresii de călătorie), I. Ursu. Ideea de solidaritate națională nu exclude, în plan literar, săgețile critice la adresa modalităților moderne de expresie. Astfel, la „Cronica veselă”, sub semnătura Tănase Kapuținăr, apar parodii de felul Sonatei pentru clavirul vieții mele (Imitație după simboliștii autohtoni), cel mai atacat autor fiind Emil Isac. Astfel, același Kapuținăr promite: „Voi scrie cronici peste cronici / Să fie tuturor pe plac... Să s-aboneze pe viață / Chiar și macabrul E. Isac”. Nici V. E. Moldovan nu îl cruță pe
ORIENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
de simplitate familiară, amalgamând tendințe clasicizante sau de notație realistă cu altele romantice și mai cu seamă simboliste - fluiditatea versului, cultivarea vagului, accentul pe atmosferă, predispoziția spre analogii -, acestea din urmă fiind cele mai pregnante. Dar N. nu e un simbolist (sentimental) propriu-zis, ci un continuator al sensibilității de acest fel, la granița cu modernismul interbelic. Se observă la el și o lipsă de substanță a reprezentărilor plastice, cât și alunecări într-un limbaj reflexiv-problematizant rece. Activitatea sa de traducător, în
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
albă lebădă sub lună și-n urmă, iată, Lohengrin. Sunt mort deși mă simt în viață. Trăiam odată-n vechiul burg !” - Anamnisis). Nici vetustețea acestor fresce „desprinse din stemă parcă”, nici chingile formei fixe (sonetul) nu întunecă înfiorarea, uneori muzicalizată simbolist, în fața timpului („În umbră-Umbră - el stă viu” - Pendula veche de stejar), temă ce-i domină versurile. Încă amintindu-i pe Heredia și pe Al. Macedonski în hieratismul de blazon al versurilor, poetul este totuși interesant prin eleganța cu care își
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
de decenii, eforturile lui Jean Moréas și ale altora de a salva simbolismul de acuzația de decadentism. Informația este bogată, criticul se mișcă printre sursele franceze cu ușurință și le citează abundent. Argumentele nu pot fi, totuși, altele decât ale simboliștilor combatanți din jurul lui 1886. Autorul devine inventiv doar când trebuie să afirme caracterul național și înnoitor al curentului și să sublinieze poziția ideologică a acestuia în disputa cu „naționalismul demagog” și cu „țărănismul sectar”. Sprijinindu-se pe ideile filosofice ale
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
deschis progresului tehnic. Astfel, simbolismul ar însemna nu numai o apropiere a poeziei de specificul ei, ci și o democratizare a artei, ce ar fi, în acest fel, pe înțelesul oricărui „suflet impresionabil”, ceea ce e o exagerare. „Panteismul” unora dintre simboliștii francezi ar dovedi umanitarismul simbolismului în genere. În esență, curentul - crede P. - nu e numai intelectualist și citadin, ci și vitalist și progresist. Ajuns aici, criticul se lansează în afirmații riscate, precum existența unei înrudiri între simbolism și folclor, socialism
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
Micu - „acela care a ținut să-și racordeze cât mai exact inspirația directivelor ideologice ale revistei”, P. a dat o poezie „de concepție”, marcată de retorism, discursivitate, exces de abstracțiuni și intelectualizare, așadar lipsită de lirism convingător, într-un „travesti” simbolist, cum remarca E. Lovinescu: „Travestiul simbolist constă, în afară de un verslibrism frenetic, într-un oarecare exotism de expresie”. Atributele de modernitate constau totuși în recursul la versul liber și în abordarea unei zone tematice noi. Astfel, într-un Imn muncei se
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
care ține, din 1992, rubrica „Cerșetorul de cafea”) ș.a. Este laureat al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” (2002). Aparent, într-o primă instanță, poezia lui B. s-ar situa în filiația liricii de contemplație domestic-bucolică ori gospodăresc-intimistă a unor simboliști și postsimboliști români din primele decenii ale veacului al XX-lea. S-a vorbit și despre descendența sa din G. Topîrceanu, legat de modul de a produce „suprarealitatea afabilă, plutitoare, plină de deliciile spiritului îndulcit, melancolizat” (Gh. Grigurcu); s-a
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
Musset, M. Guyau, H. Murger, Ed. Rostand, Fr. Mistral, S. Prudhomme, P. Déroulède, M. Maeterlinck, Verhaeren, Verlaine; alte echivalări, după V. Hugo, J. Richepin, Marc Monnier, André Dumas, E. Hollande, A. Samain, se păstrează în periodice. Traduce, de preferință, din simboliștii francezi; speră a da, la un moment dat, el însuși, o „serie” de poezie modernă. În cunoștință cu acest plan, Cornelia Buzdugan-Hașeganu, fiica lui, edita, in memoriam, un prim tom: Baudelaire (1942). Urmând îndeaproape și nu rareori inspirat modelul, asumând
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian. Căci, alături de Misterioasa crimă din comuna Buștenari sau de Poem ultragiant, se găsesc - în volumul Poemul invectivă (1933) - și Poemul marinarilor venerici și al femeii depravate, Balada ucigașului, Gheorghiță cismarul ș.a. Epatarea practicată de simboliști și retorica teribilă avangardistă sunt în fapt bine topite într-o atitudine romantică, disimulată, din oroare de clișee „poetice”. Dar marea literatură specifică acestui autor începe odată cu revelațiile reportericești, străbătute de o infinită generozitate și de o simbolică poetic-umană, din
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
Verlaine, după care a făcut și câteva imitații; grăbit și facil a tălmăcit din Felice Cavalotti, Edmond Rostand, Jean Richepin. B.-G. rămâne un scriitor „fin de siècle”, care a pregătit receptarea adecvată a celui de al doilea val de simboliști. SCRIERI: Versuri, Iași, 1898; Petale, Iași, 1909. Traduceri: Jean Richepin, Corsarul, Craiova, 1899; Felice Cavalotti, Cântarea Cântărilor, Iași, 1901; Edmond Rostand, Samariteanca, Iași, 1908. Repere bibliografice: Emil Gârleanu, „Două vieți” de Gordon, „Evenimentul”, 1902, 2; Mihail Dragomirescu, „Petale” de G.
BOTEZ-GORDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
versuri noi, unele risipite între timp prin mai multe periodice literare. Lirica din Febre cerești, volum întâmpinat cu elogii de unii critici, l-a situat pe B. între talentele generației sale. Dacă sensibilitatea poetului este mai degrabă aceea a unui simbolist, între mijloace pot fi detectate semne ce țin de romantism, dar și de tehnicile moderne. Starea caracteristică acestei lirici derivă din suferință și deznădejde, poetul, prins între Pan și „albastre ispite, cerești capcane”, traducând cu fervoare conștiința vremelniciei. Prinț nostalgic
BALAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
celor dinăuntru atâta vreme cât simțeam tot ceea ce se întâmplă. Cunoșteam deja starea situației. Nimeni dinăuntrul școlii nu murise, perimetrul nostru nu fusese străpuns, afară era o mare de membre smulse și corpuri mutilate și totul părea a fi un tablou postmodern simbolist în tonuri de roșu. Gardienii se retraseră, cei care au mai rămas în viață. Câțiva elevi se duceau la infirmerie. Săriseră niște schije care trecuseră prin fantele tablelor și îi zgâriaseră. Nu faceți nimic acoperișului! Și transferul? Mai poate aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
În spațiu și timp, ceva drag, și a-l păstra - acesta părea a fi impulsul. Jules Verne avea dreptate să-l aibă pe Händel pe fundul oceanului, nu pe Wagner, deși În vremea lui Verne, Wagner era de avangardă printre simboliști, fuzionând cuvânt și sunet. După Nietzsche, nemții, oprimați insuportabil de condiția lor de nemți, Îl foloseau pe Wagner ca hașiș. Pentru urechile domnului Sammler, Wagner era muzica de fundal pentru un pogrom. Și ce să ai pe lună, compoziții electronice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trecuse la figurativ, cu o paletă strălucitoare. Pendula pe citate și, fiindcă nu cred că știa să deseneze, Îmi Închipui că lucra proiectând pe pânză diapozitivul vreunui tablou celebru - opțiunile se Învârteau Între stilul pompos de la finele secolului trecut și simboliștii de după 1900. Peste trasajul original, lucra cu o tehnică poantilistă, prin gradări infinitezimale de culoare, parcurgând punct cu punct tot spectrul, În așa fel Încât Începea Întotdeauna de la un nucleu foarte luminos și Înflăcărat și sfârșea În negrul absolut - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fac, de asemenea, parte din fenomenele des amintite ale atmosferei din poezia lui Horia Zilieru, a căror prezență poate fi pusă, în egală măsură, pe seama romantismului, a simbolismului și a parnasianismului. Nu trezesc însă nici sublimul romantic, nici spleen-ul simbolist, având mai mult darul de a sublinia virtuozitatea imaginilor, grandoarea peisajelor construite și, de aceea, conduc, mai degrabă, spre parnasianism: Clopotnițe din cerul blând bolnave / ning lin peste funinginea din oase/pupile mari. Printre ruine joase / își plânge piatra fluturi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
bărbat foarte inteligent pe care l-am cunoscut nu de mult, pe Jerome Avenue, la o oră de vârf. Se numește Ongah și este un tânăr din Kenya venit să studieze la Universitatea din N. Y. Scrie o dizertație despre simboliștii francezi din secolul al XIX-lea. Firește, tu nici n-ai înțelege, nici nu ți-ar plăcea, un tip inteligent și pasionat cum este Ongah. Eu nu mă mai satur să-l ascult vorbind ore întregi. Este foarte serios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În curând, totuși obișnuiții de la ”François Premier” s-au obosit de numele lor, iar Moréas a găsit pentru ei termenul de ”simboliști”, sub care au fost cunoscuți în mod universal, - în timp ce un mic grup aparte care s-a separat de simboliști a continuat să poarte denumirea de ”decadenți”. Simboliștii, în concepția lui Nordau, sunt caracterizați cu acele defecte ce denotă clar caracterul degenerativ cum ar fi ignoranța, vanitatea nelimitată, logorea, opinia exagerat de bună despre meritele personale, incapacitatea de a lucra
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
au obosit de numele lor, iar Moréas a găsit pentru ei termenul de ”simboliști”, sub care au fost cunoscuți în mod universal, - în timp ce un mic grup aparte care s-a separat de simboliști a continuat să poarte denumirea de ”decadenți”. Simboliștii, în concepția lui Nordau, sunt caracterizați cu acele defecte ce denotă clar caracterul degenerativ cum ar fi ignoranța, vanitatea nelimitată, logorea, opinia exagerat de bună despre meritele personale, incapacitatea de a lucra susținut și serios, gândirea incoerentă și confuză, incapabilitatea
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
proprii romantismului german - sînt revendicate ca elemente de continuitate, unii autori identificînd elemente de legătură între acesta și simbolism; un sunet eminescian autentic răsună în versurile lui D. Anghel, Șt. Petică sau G. Bacovia. Ut musica poesis - unul dintre principiile simboliștilor - a constituit un imbold, pe drumul emancipării de figurativism, al autonomizării lirice, al ieșirii de sub incidența poeziei didactice, epice și retorice. Cultivarea iraționalului, a intuiției, a senzualismului sinestezic, a corespondențelor este direct legată de atracția pentru o spiritualitate alternativă, „eretică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cele două sinteze fundamentale ale lui Adrian Marino, Viața lui Alexandru Macedonski, E.P.L, București, 1965, și Opera lui Alexandru Macedonski, E.P.L. Buc., 1967). În articolul „Din pragul secolului“ (Literatorul, XX, 1, 20 februarie 1899), contradictoriul poet își revendica precursoratul simbolist alături de belgienii Maëterlinck, Rodenbach, Verhaeren, Giraud, Franz Eli și Fréderic Severin, pentru a sfîrși ca adept al neoclasicismului decorativ. Bun cunoscător al prerafaeliților englezi, al lui Stefan George și Hoffmanstahl, Baudelaire, Rimbaud, Laforgue și Mallarmé, Oscar Wilde, Verhaeren, André Gide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel mai violent la Tristan Tzara, acesta reușind cea mai spectaculoasă „evadare”. (Explozia dadaistă s-a desfășurat, de altfel, tot pe scena unui cabaret, transformîndu-se însă în happening insolent). Mirajul Centrului (Orașul Lumină, simbol al emancipării artistice) este evident. Unii simboliști s-au născut, de altfel, în țări francofone (Alice Călugăru - la Paris, M. Romanescu - la Liége), I. M. Rașcu era francez după mamă, mulți și-au făcut studiile în Franța, destui au trăit ani buni la Paris și au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
20, Alice Călugăru ș.a.). Paralel, există o propensiune către spiritualitățile „alternative” și o relație tensionată cu religia ortodoxă dominantă: Al. Bogdan-Pitești și I.M. Rașcu sînt catolici (primul - și antiortodox), T. Arghezi este un călugăr ortodox eretic, exclus din monahism, mulți simboliști cochetează cu teozofia, ocultismul, ezoterismul, mistica orientală. În România, pe fondul conflictului cultural/ideologic dintre sat (depozitar al tradiției autohtone autentice, necorupte) și oraș (spațiul al nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și al unei tot mai pronunțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]