346 matches
-
o alta, care ezită între reportaj și jurnal de călătorie, Anul trecut în Calabria (2002). În 2002 a fost distins cu Premiul „Octav Șuluțiu”, decernat de revista „Familia” . Stilist remarcabil, excelent observator al vizibilului, adevărat maestru al descripției sugestive și simpatetice, subtil iscoditor al percepțiilor și senzațiilor - îmbogățite prin revelarea haloului lor de conotații subiective, asociativ-biografice ori culturale -, M. vădește în primele cărți înclinația către construcții rafinate, uneori aparent inutil abstruse, aproape enigmatice, cu deficit de epică și aventură. Există aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
-ne rugul./ Aducerile aminte să-și are plugul./ Facă-se cerul tămâie, azurul sineală/ Și inima îndoială.” Volumul Vorbele vântului (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) construiește un univers imaginar dominat de arbori, ape, pietre și păsări, a căror contemplare simpatetică devine sursa unui vitalism molipsitor, a unei bucurii de a trăi născută din conștiința identității originare dintre om și natura înconjurătoare. Expresia lirică a acestui sentiment de comuniune mistică universală este amestecul imaginarului cu realul, în care regnurile și categoriile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
esența creației artistice, clasificând tipurile ei în trei categorii, după cum în sufletul creatorilor, ca și în structura operei lor se concretizează tensiunea generatoare. S-ar afla, așadar, în diversitatea fără sfârșit a metomorfozelor istorice ale artei, următoarele tipuri fundamentale: unul simpatetic, altul demoniac-echilibrat și, în fine, ultimul, demoniac-anarhic, redenumit ulterior demoniac-expansiv. Opera de artă ar fi produsul unei anume opoziții față de pulsiunile inconștientului amenințând cu instalarea haosului existențial. Creația restabilește o ordine, un echilibru, după cum tensiunea lăuntrică generatoare poate fi mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
a formelor și viziunilor artistice va fi ulterior extinsă asupra genurilor literare în altă carte, Estetica poeziei lirice (1937). Fără a se gândi la o suprapunere totală, ci doar la o concordanță esențială, R. socotește genul liric reprezentativ pentru tipul simpatetic, cel epic pentru tipul demoniac-echilibrat și cel dramatic pentru tipul demoniac-expansiv. Specificul poeziei e raportat la capacitatea ei de a exprima fondul eului originar sau logosul lui „viu, proaspăt, ferit de primejdia rigidității, caracteristică abstracțiunilor” și care dă seama de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
în două cercetări folcloristice, Le Sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine și Viziunea lumii în poezia noastră populară (1967). Dacă prima accentuează caracterul contemplativ al folclorului poetic românesc și include creatorul popular în categoria temperamental-estetică a tipului simpatetic, cealaltă urmărește evoluția liricii noastre folclorice „de la resemnare la acțiunea creatoare”, cum sună chiar subtitlul ei. Sunt identificate și aici trei tipuri reprezentative pentru spiritualitatea românească, așa cum apar ele în câteva capodopere: homo contemplativus în Miorița și Ciobănașul, homo activus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
muntele și marea, soarele și azurul, dar și iarba și grâul, toate acestea exaltate cu sentimentul panic al contopirii, probabil catalizat de Lucian Blaga. Despre marele poet, a scris o carte situată, ca factură, între reconstituirea biografică pozitivistă, comentariul critic simpatetic și eseul „poematic-filosofic”, considerat de B. încă necesar într-un moment (1970) de redescoperire euforică a „orizonturilor blagiene”. Cartea conține interesante sugestii interpretative, însă partea cea mai rezistentă se referă la anii lugojeni ai poetului (1924-1926) și la raporturile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
că, în pofida mîțîielii și a pițigăielii (sau poate tocmai datorită lor), Capote nu avea nimic din augustitatea vechiului său prieten Tennessee Williams sau a vechiului său dușman Gore Vidal, ci genera vulnerabilitate și candoare, inducîndu-ți imediat o senzație de intimitate simpatetică. Putem aprecia această tehnică în scenele dintre Hoffman și Clifton Collins, Jr., care joacă rolul ucigașului Perry Smith, și e cu atît mai fascinant cu cît e mai clar că e doar tehnică scriitorul nu vede în Smith decît un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
este satirizată mediocritatea intelectuală a unor administratori și politicieni, iar în Moartea tinerețelor (1938) scriitorul, cu subtila sa compasiune lirică, evocă drama unui om care, la patruzeci de ani, este invadat de tristețea singurătății și de melancolia regretelor. Aceeași atitudine simpatetică animă și Nopțile domnișoarei Mili (1935), panoramând iluziile spulberate ale unei fete bătrâne. Alte scrieri ale lui P., de acum și de mai târziu, sunt reveniri minore, teziste la o lume care dăduse substanță și individualitate operei sale romanești. După
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
izvoare psihologice; unul vizând caritatea, în sens filantropic (și fr participare afectiv, altul izvorând dintr-o împrtșire emotiv, prin transpunere imaginativ în situația celui vrednic de compasiunea moral. Evident, Ralea simte nevoia și chiar demonstreaz în ce fel generalitatea moralei simpatetice depșește cadrul moralei creștine, trecând în revist numeroase dogme etice și religioase, în legtur cu principiul binelui și al rului, perfecționarea individului pe cale spiritual, evitarea durerii, ca în budism sau epicureism, etc. Invocând etica personalitții, cu exemple oferite de M-me
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
a urmat lui august 1944, publicația va avea o vădită tentă prosovietică și prosocialistă, fiind printre primele care lasă să se întrezărească semnele epocii comuniste. Tonul este dat de editorialele directorului, chiar și atunci când abordează eseistic teme mai generale (Factorul simpatetic, Cărturarii, Lucrătorul, Patrioți și patriotarzi, Italia), dar mai ales când comentează conjunctura politică (Grele condițiile armistițiului?, Partide dezorientate), diverse probleme ideologice (Propaganda, Falsul burghez, Ce este democrația?, Binefacerile democrației) ori când lansează apeluri cvasipropagandistice (Intelectuali de tot felul, uniți-vă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290257_a_291586]
-
A comunica înseamnă „a-fi-împreună-cu-celălalt/ceilalți”. Acest act de „punere-la-un-loc” face ca procesul de comunicare să construiască o „atmosferă” sau un anumit gen special de „ambianță interpersonală”. Ambianța comunicării presupune, dincolo de „interpersonalitate”, a anumită atitudine selectivă de „preferință interpersonală”, de atracție simpatetică între persoane în cursul comunicării sau de respingere antipatetică, de refuz sau chiar de închidere, de sistare a comunicării în situații contrarii, așa cum vom vedea mai departe. Reținem, însă, de mai sus faptul că orice act de comunicare este nu
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ai sau nu o ai, li se cere medicilor și psihologilor să dea dovadă de aptitudini în ceea ce privește apropierea de oameni, înțelegerea și cooperarea cu bolnavul. Tactul este darul de a înțelege posibilitățile bolnavului și de a lega cu acesta relații simpatetice. Al treilea aspect este persuadarea bolnavilor. Persuasiunea este arta de a convinge bolnavul, de a-i susține și întări moralul, de a-i mobiliza resursele sufletești către o atitudine optimistă față de boală, eliminându-i îndoielile și anxietatea. Al patrulea aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
extern și static și un mod intern și dinamic. Acest al doilea mod este numai în parte intern, fiindcă pleacă de la autor pentru a merge, dacă e posibil, cu acest autor mai departe; și e, în același timp, dinamic sau simpatetic, pentru că își propune să-l înțeleagă pe autor mai bine decât s-a înțeles autorul însuși. Asta înseamnă să vedem ce perspective deschide sau care sunt intuițiile care se află la baza celor spuse explicit de Blaga. Eu obișnuiesc să
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și „Viața lumii” cuvintelor. Vechi și nou din latină (1998) - urmăresc „biografia” cuvintelor, evoluția sensurilor acestora de la începuturi până azi, înțelesuri descoperite în vorbire, în literatură și cultură. T. este, înainte de toate, un practician al stilisticii literare, preferând analiza, examenul simpatetic al textelor, în cursul căruia fiecare amănunt, fiecare nuanță, reperate cu har, sunt raportate la ansamblu, revelat astfel ca o „lume”, dintr-o perspectivă mai puțin frecventată de critică. SCRIERI: Studii de stilistică eminesciană, București, 1965; Stilul artistic al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
plin de învățăminte un eseu asupra modului în care el receptează și valorifică opera scriitorilor de plan secund sau de fundal. Se poate vorbi în mai toate cazurile de o veritabilă dialectică a receptării critice, de o strategie a asumării simpatetice a operei literare. Exemplul Arghezi - la îndemână - este caracteristic. Mai întâi criticul ezită, din scrupule, conștient de dificultatea demersului: "Hotărât să-mi apropii și explicativ poezia lui Arghezi, mă amân în pragul faptei; ocolul spre a vedea cum voi începe
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Vladimir Streinu este fundamental un spirit "transparent", în sens maiorescian, receptiv la varii modalități creatoare, la varii cristalizări literare, expresiv-stilistice și ideatice. Criticul tinde spre o cuprindere din ce în ce mai largă a literaturii, printr-o asumare gradată a valorilor consolidate, prin aderență simpatetică, în ample cercuri concentrice, dinspre național spre universal. Un mic eseu se și intitulează dealtfel Național și universal. Cine zice cultură universală zice sumă de culturi naționale" . Accentul cade aici pe național, cuprins în largi și semnificative acorduri afective. Taina
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a fost contemporan și i-a urmărit cu înțelegere superioară întreaga desfășurare lirică, socotindu-l al doilea mare poet după Eminescu. Exegeza streiniană, nutrită din frecventarea îndelungată și asiduă a celor doi geniali creatori, probează gust artistic, finețe interpretativă, asumare simpatetică a discursului poetic, rigoare, informație, cultură perfect asimilată. Adesea raportările axiologice se fac pe bază de conexiuni reciproce, de la Eminescu la Arghezi și de la Arghezi la Eminescu. Creatorul Luceafărului "prevestește" nu o dată geniul arghezian; Arghezi topește în retortele misterioase ale
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de contribuții exegetice contemporane, unele aplicate și exacte, altele mai expediate și complezente și doar puține substanțiale ca densitate ideatică, paginile lui Lucian Raicu sunt profund instructive și pilduitoare din perspectiva exigențelor critice autentice: o sagacitate niciodată dezmințită, o aderență simpatetică la universul spiritual investigat și, nu în ultimul rând, un stil suplu, elegant și nuanțat. Ca și C. Stănescu în ", criticul și istoricul literar ieșean Mihai Drăgan examinează în " volumul Clasicii noștri (Casa Școalelor, ", reeditat în colecția Lyceum a Editurii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cu acea duioșie mucalită cu care mă gândesc uneori la iubitele din școala generală. Dar numai o țară netrebnică, bolnavă, degenerată poate fi iubită cu pasiune” (Tentația mizantropiei, 2000). Din asidua frecventare a ideii creștine ruse, paralel cu venerarea profund simpatetică a ceea ce Emil Cioran numea „la pensée réactionnaire”, câștigă profunzimea reflecției, dar pierde simțul proporțiilor și nuanțelor; câștigă partea sobră, conservatoare, antifrivolă și profund constructivă a persoanei culturale, dar pierde omul rațional, tolerant, absolutist numai în relativizare; câștigă statura morală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
-o într-o realitate „sacră”, propunând-o admirației unanime și introducând-o, ca atare, într-un circuit „comercial”, al formulelor de „consum”. Pe de altă parte, apropierea de textul poetic înseamnă pentru scriitorul de avangardă în primul rând participare, înțelegere simpatetică și, implicit, refuz al distanțării, de critic sau istoric literar interesat de analiza lucidă, fără parti-pris-uri a operei; cu atât mai mult cu cât intră în joc, foarte adesea, sentimentul solidarității de grupare, adeziunea la un ideal comun, cu inerentele
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și le publică în seria Unde scurte. Trebuie însă văzut în ce măsură exegeza petresciană, mod unic de confruntare cu absolutul și autenticitatea scrisului, îi influențează activitatea de mai târziu. Gheorghe Grigurcu observă în eseul Camil Petrescu sub zodia literaturii cum "o simpatetică solidaritate e urmărită între propriul ideal literar și creațiile altora care par a-l confirma, nu mai puțin o delimitare netă, mergând până la ebuliția polemică față de ceea ce i se pare "inautentic", într-o dispunere simetrică. Funcționează, cu alte cuvinte, maniheismul
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Damian. Complexele scriitorului român. Confesiuni și analize / 78 Caius Dobrescu. De la pactul cu diavolul la angajarea etico-politică a scriitorului/ 87 Lucian Raicu. Calea, adevărul și viața capodoperei / 94 Virgil Podoabă. Despre Mircea Zaciu sau ultimul latin / 100 Barbu Cioculescu. Criticul simpatetic / 104 Gelu Ionescu. Războiul de șaizeci de ani / 107 Bujor Nedelcovici. Amputarea melcului de cochilie / 119 Emil Manu, exeget al operei lui Marin Preda / 123 Nicolae Bârna. Din nou despre avangardism / 127 Nicolae Oprea. Multum in parvo. O monografie V.
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
V. P. face trimitere spre Kant, dar mai ales spre Starobinski cu al său "Concept de nostalgie".) Abordând personalitatea marelui său mentor, eseistul reușește să se comporte ca un hermeneut postmodern tip Vattimo sau Rorty ce cultivă critica de identificare, simpatetică, reperând pars pro toto structura tare, stabilă și incoruptibilă, structura metafizică de rezistență a operei, dragostea lui Mircea Zaciu pentru teritoriile "detemporalizate", pentru secvențele de eternitate temporară. Cu toate acestea, sursa principală a autorului "Bivuacului" rămâne ceea ce îl pune în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său. Un uomo salvato, așadar. Barbu Cioculescu Criticul simpatetic Aproape cincizeci de cronici, eseuri și portrete dedicate vieții cărților și scriitorilor români adună Barbu Cioculescu (n. 1927, Montrouge, Franța) între coperțile rafinatului său volum de Lecturi de vară, lecturi de iarnă (Editura Vremea, 2003, 239 pagini), o recoltă a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
-l fi descoperit abia acum. Lecturi de vară, lecturi de iarnă, în ciuda unor regretabile greșeli de corectură, este cartea unui distins prozator și poet (id est a autorului ce scrie despre cărți în cunoștință de cauză) și totodată a criticului simpatetic Barbu Cioculescu, unul dintre cei mai culți intelectuali ai vremii noastre, probă stând fandările, arabescurile, virtuozitatea și noblețea floretei sale stilistice. Gelu Ionescu Războiul de șaizeci de ani În ciuda titlului mai mult sau mai puțin sugestiv, dar deloc comercial, și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]