89,574 matches
-
obiect de studiu. Mă amuză această naivitate jucată ca o feciorie intelectuală. Nu mai auzise colegul meu de o atare discriminare? I se părea defavorabilă clasicilor, răpindu-le obligația de a rămîne modele? Lucrul sigur este că interpreta ideologic o simplă constatare, ca și cum ea ar aduce atingere prestigiului marilor valori. În realitate, experiența ne arată că toate valorile suportă o mutație, cum spunea E. Lovinescu, adică o schimbare, care le scoate încet-încet din cîmpul sensibilității estetice spre a le fixa în
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
e tot. Actualitatea lecturii nu este... eternă. Toate operele devin, mai devreme sau mai tîrziu, obiect de studiu. Ceea ce nu interzice plăcerea lecturii lor. O potențează, adesea, în ochii cititorilor avizați. E drept că numărul celor care citesc pur și simplu, din proprie dorință, operele trecutului scade. E rostul școlii de a le ține vii pe calea studiului. Homer, Goethe, Eminescu și Blaga trăiesc tot mai mult grație faptului că școala nu-i părăsește. Și cît timp nu-i părăsește. Un
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
Bucătăria și este făcut de Mladen Materic și Peter Handke. Am descoperit o ființă fermecătoare în Peter Handke, în ciuda aerului ciufut pe care îl afișează. Textele lui sînt niște poeme extraordinar de frumoase. Bucătăria nu este o piesă pur și simplu, în accepțiunea tradițională a cuvîntului, este un ansamblu de scene și de poeme care se spun în anumite situații de viață, prin care trecem cu toții. Bucătăria este locul în care par să se petreacă cele mai importante lucruri ale destinelor
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
o carte, aceste lucruri cântăresc greu în aderența unei alte generații de cititori la proza anilor '70. Însă marele merit al prozei acestei autoare este faptul că istoria este prezentă până la urmă în fiecare pagină, dar metamorfozată la nivelul individului simplu, banal care trăiește în mizeria acelor ani strivit de viața ternă și sufoca(n)tă zi de zi. Fără a avea excepționale abilități de a discuta principii de morală și filosofie perorând artificial la infinit ca niște intelectuali cel puțin
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
pe cucoanele cu pricina să se descurce singure. Care cu umbrelele de pe plaja Mării Negre, care cu furturile și corupția de la bac. Și totuși, frecvența articolelor iritate despre sănătate și învățământ arată că s-a ajuns la un climax. Spitalele sunt simple anticamere ale morții, sărăcia dotărilor e atât de mare, încât nu știi dacă intrând într-o sală de operație o să dai peste un medic echipat cu cele trebuincioase, ori peste un șaman obligat la intervenții chirurgicale prin formule magice. Școlile
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
de elan monumentalistic fără precedent, într-o stare ambiguă ca mesaj simbolic și complet nerezolvată din punct de vedere peisagistic. Ce se poate citi acum în acest spațiu, așa cum a fost el conservat și valorificat în ultimul deceniu, este o simplă informație de context: anume aceea că s-a întîmplat ceva care seamănă a demolare, dar nu s-a întîmplat nimic care seamănă a construcție. într-un anumit fel, această indecizie legată de statuia lui Lenin și de aventurile ei recente
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
context, ridicarea unui alt monument care să disloce prezența fizică și sugestia mistică a bolșevismului expansiv și triumfător, pe care chipul lui Lenin le-a purtat neobosit prin Europa estică și centrală, trebuie să-și propună mai mult decît o simplă substituție de forme și de mesaj, anume regîndirea urbanistică a întregului spațiu și reconfigurarea, prin baraje optice și prin redistribuirea zonelor de interes, a Casei Scânteii înseși. A doua întrebare privește tocmai acest aspect, și anume legitimitatea comanditarului de a
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
unei realități malefice care depășește orice prezență civilă sau identitate istorică. Trecînd la celălalt termen al întrebării, la acela care privește sculptura propriu-zisă și șansele ei de a face față enormelor presiuni care se exercită asupră-i, lucrurile sînt destul de simple și par, în mod ciudat, a fi fost ordonate și într-un alt plan decît cel administrativ. Sculptorul Mihai Buculei, al cărui proiect a fost selectat finalmente, este un artist bine cunoscut, cîștigătorul mai multor concursuri pentru monumente publice, printre
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
mai importanți sculptori români de astăzi, el a fost selectat pentru acest monument în urma unui concurs cu invitați. Dar și în situația în care nu ar fi fost organizat nici un concurs, el putea primi orice comandă de acest fel prin simpla opțiune a comanditarului și prin îndeplinirea tuturor criteriilor pe care le impune o succesiune de avize, culminînd cu avizul comisiei pentru artă monumentală a Ministerului Culturii, comisie constituită din oameni de artă și care se pronunță asupre proiectului din punct
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
în sine l-a propus. în consecință, acest jurnal recuperat și publicat de Editura Humanitas începînd cu 1999, ca și restul operei lui Radu Petrescu, nu este literatură pentru orice cititor, neînțelegînd prin asta cine știe ce elitism găunos, ci doar faptul simplu că nu reprezintă texte care să se poate citi oricum și oriunde, că nu vor fi gustate decît de împătimiți, de răbdători, de cititori bine antrenați în exercițiul lecturii de dragul lecturii. Dar și aici trebuie făcută o precizare: această lectură
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
plecarea tuturor și doamna C., îngrijorată de întîrziere și după telefoane pe la cunoscuți, la Morgă, îl caută și la Dora Litman, despre care știa că îl urmărește cu insistențele și îl află în felul spus." E mai mult decît o simplă bîrfă (de altfel, se vede din brutalitatea povestirii că autorul nu e obișnuit cu asemenea relatări "subțiri"), e o adevărată cădere de pe soclu. Cu nouă ani în urmă, tînărul student nota: "Călinescu, la Odobescu, despre istorie. Senzație adîncă." sau, în
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
M. Preda pot fi coborîți, iar L. Dimov și M. Ivănescu urcați, abia atunci vom începe să scriem o istorie literară credibilă a perioadei postbelice. Abia atunci după ce am aplicat drastic niște severități estetice/etice, putem trece la metode mai simple, mai flexibile". Și cu acest prilej, dl. Nemoianu își descoperă înțelegerea pentru dimensiunea transcendentă a creației literare, neglijată ori refuzată cu obstinație de unii exegeți, sub pavăza unui raționalism ce se supralicitează, de facto mutilant în recepția complexității textului literar
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
a rămas captiva aceluiași set de reprezentări magice și de aspirații simbolice. Față de trogloditul neolotic, cel care aducea bizonul sau cerbul în interiorul peșterii prin conturarea imaginii sale, apoi îl săgeta acolo în efigie și socotea vînătoarea din pădure doar o simplă formalitate în consecința actului definitiv al identificării și al uciderii magice, omul contemporan nu se deosebește aproape deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie și prin recuzită. Locul peșterii l-au luat acum spațiul public
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
Cel mai iubit dintre pămînteni, care apăruse cu doar cîteva luni înainte, avusese un succes de librărie extraordinar și conținea o caracterizare netă a perioadei care urmase "obsedantului deceniu": "era ticăloșilor". Manuscrisele lui Preda, chiar și dacă era vorba de simpla lor copiere, nu puteau fi încredințate decît unei persoane de încredere, din sistem. În explicația sa dl Novăceanu dă un indiciu interesant despre copist. Acesta avea ochiul format. Format în ce împrejurări, mă întreb? Persoana în cauză trebuia să aibă
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
de revistă de pe �Broadway", ale dansului de cabaret, elemente de balet academic, de dans expresionist, de caracter sunt folosite în virtutea unei coerențe ordonate de ideea de bază, de o dramaturgie temeinic condiționată în plan psihologic; doar finalul spectacolului - moartea eroinei, simpla cădere a acesteia - aduce o slăbire a tensiunii fluxului dramatic. Dar virtuozitatea evoluției teatral-coregrafice este susținută în primul rând de polifonia planurilor psihologice; ipostaze distincte ale vedetei, imagini distincte ale acesteia evoluează în structuri cvasiparalele a căror evoluție este condiționată
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
cu argumente mai mult "poetice" decît documentare. Au fost multe motive "concrete" care l-au împiedicat pe Eminescu să-și ia doctoratul. Găsirea unor "scuze" metafizice nu-și are rostul. Mitul inadaptatului, al veșnicului persecutat este spulberat cu cîteva judecăți simple. Eminescu a fost un tînăr sprijinit de oameni politici importanți. Protectorii au fost cei care i-au găsit o slujbă și la Berlin unde a fost numit secretar particular la Consulatul Principatelor la Berlin. Studii în străinătate ca bursier nu
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
este de a o considera un proiect, o formulă care a precedeat fenomenul și nicidecum una retroactivă, lansată după mai bine de două sute de ani de la încheierea convențională a momentului de referință. Și acest fapt nu se datorează doar unei simple întîmplări, aceea de a cuprinde un moment istoric într-un enunț memorabil, ci și, sau poate chiar în primul rînd, unei intuiții exemplare. Burckhardt a sesizat, cu o siguranță axiomatică, mecanismul subtil al agregării faptelor culturale din sec. XIV- XVI
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
Nicolae Manolescu Ideea acestui editorial pleacă de la cronica literară pe care o publicăm în numărul de față al revistei, ca și de la alte articole, recenzii ori simple consemnări pe care criticii din noua generație le-au consacrat în ultima vreme unor scriitori din generațiile vechi. Nu numai în România literară, firește. Înainte de orice, vreau să fac cîteva precizări. Judecățile tinerilor critici nu sînt în discuție. Le aparțin
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
devine grimasă"). Observațiile sînt uneori pur lingvistice - privitoare la ortografie ("căciulițele") și punctuație ("virgulele"), la folosirea unor forme greșite ("O poezie interesantă, dacă o mai șlefuiești va fi chiar bună însă ai grijă la gramatică, în special la formele perfectului simplu. în rest... e bine"). Altele implică elemente lingvistice în aprecierea de tip stilistic: "în final ai un verb la persoana a treia (...); eu zic că dacă tot ai mers cu persoana întâi în ultimele versuri să-l interiorizezi și p
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
bazele stabilite de Augustus. Pentru cei care au răsfoit măcar manualele de latină de liceu, Istoriile sînt sursa foarte multor fragmente din aceste manuale. Din păcate, abordărilor lor didactice înseamnă de cele mai multe ori ruperea din context, ceea ce le transformă în simple dictoane greu de memorat și fără acoperire, în ciuda faptului că Tacit este unul dintre marii gînditori asupra dictaturii, iar Analele sînt un impresionant rechizitoriu al terorii (nu numai eroii trebuie să moară, ci și cei care au scris despre ei
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
timp anume, capabil a-i precipita specificul, care este, cum ar zice Șerban Foarță, "belepoca". Un mic răsfăț romanțios străbate stihurile, coagulîndu-le în tabloul unei reverii cinegetice, filantropice și dansante, cu picant gust central-european și retro: "vorbește despre abnegația vînătorilor simpli/ despre impedimentele vînatului pe vreme de viscol/ vorbește despre braconajul străinilor/ înfierează și cere vigilență la locul de pîndă// ave ave tună mulțimea hăitașilor/ în timp ce oaspetele maestrul de vînătoare/ vizitează căminul de bătrîni/ împarte mere aspirine și sfaturi/ iar suferinzilor
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
fie dacă ar ține de acel grad zero al ficționalizării. Temperatura lor e ceva mai ridicată și elementul care produce febra e un fel de plăcere a jocului cu întîmplările reale, o plăcere prea mare pentru a fi vorba de simple notații de jurnal. Dar plăcerea nu trece niciodată în perversiune literaturizantă și nuvelele lui Radu Cosașu rămîn bine legate de solul adevărului. Peronajul e cel real, cu numele real, cu prietenii și dușmanii reali, cu istoria reală. De aici interesul
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
debutul din 1991 cu Obiecte mișcate, criticii au remarcat la formula poetică a lui Iustin Panța o dualitate - la început bine mascată - între un lirism autobiografic și reflecția prozaică contingentă, tendință care s-a conturat tot mai vizibil cu Lucruri simple sau echilibrul instabil (1992), într-un amestec evident de poezie și proză. Cornel Regman a vorbit de-a dreptul despre poeme în proză și despre o "poetică a prozaizării", de o extragere a poeziei din proză (care îl apropie și
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
spațiu inexistent,/ ca și cum ai bate un cui în aer." (Vizită) O altă obsesie a lui Iustin Panța este cea a timpului așteptării și al schimbării (peronul și gara sunt motive recurente). De aici și atașamentul melancolico-fetișist față de obiecte. Gîndurile, gesturile simple, firești, totul pare să graviteze în jurul obiectelor, iar poezia devine în același timp și una a observației atente: "Chiar și în ființa mea, deseori, se deplasează obiecte, la fel sesizez schimbarea, mă îndrept spre obiectul acela a cărui deplasare, chiar
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]