336 matches
-
cu un contrapunct enigmatic, iar nuanța se topește în melos. Dicțiunea incantatorie favorizează o antrenantă musica humana, o stare perceptivă simpatetică, totalizând și acompaniind cu mijloace specifice. Chant și enchantement, canto și incantesimo, cânt și vrajă acestea acționează convergent, coeficient, sincretic; la Verlaine, la Baudelaire și Rimbaud, la Petrarca și Carducci, la Eminescu și Heine impresionează acel aliaj intim de expresivitate și inefabil, durează impresia de rotunjime genuină sub cerul armoniei. Peste textele unor orchestratori de zile mari pribegind prin intermundii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
familiei, rolul de cumpărător se modifică în funcție de evoluția stilului de viață al acesteia. Practică arată că în cadrul familiei există patru tipuri de procese decizionale: determinat în mod independent de unul dintre soți dominat de bărbat dominat de femeie de natură sincretica (situație când decizia se ia în comun și implică negociere și compromisuriă Membrii grupului pot influența achizițiile în mai multe feluri, de obicei unitatea de luare a deciziilor este complexă, fiind alcătuită din indivizi care îndeplinesc unul dintre următoarele roluri
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
și literaritate a discursului). Textul literar este permisiv în raport cu toate celelalte stiluri funcționale (cele mai diverse tipuri de discurs și de limbaje specializate sunt „absorbite“ în scriitura operei literare). Comunicările specifice sunt scrise sau orale (folclorul literar, spectacolul teatral - formă sincretică a comunicării artistice), diferențiate prin apartenența la genuri și specii. CARACTERISTICI: - discursul literar este construit pe o pluralitate de convenții estetice: referent ficțional, instanțe ficționale ale comunicării artistice, limbaj degrevat de funcțiile practice, învestit cu valori estetice, recursul „la imagini
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
roșu, de pildă, autorii - Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș - se transformă în naratori personaje (Emunu, A. și Emdoi) ce regândesc și rescriu aceleași evenimente, până la disoluția tuturor structurilor narative convenționale.] Creația dramatică etalează o structură specifică, determinată de caracterul sincretic al artei teatrale: - planul acțiunii dramatice reunește evenimentele scenice, petrecute sub ochii spectatorului, și evenimente relatate de către personaje (dialogul dramatic are și o funcție narativă); cele două serii de întâmplări configurează subiectul piesei prin alăturarea a două dimensiuni temporale: prezentul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
scriitorului dramatic sunt obiectivate prin intermediul personajelor, al acțiunii scenice și al modalităților spectacolului. Discursul direct al scriitorului se limitează la didascalii - text nonliterar cu funcții pragmatice care are rol directiv în montarea spectacolului. Creația dramatică este o formă de artă sincretică, având un dublu sistem de semnificare (dualitate semiotică): discursul dramatic (dialogurile și monologurile rostite pe scenă) și limbajele scenice (forme nonverbale, specifice, de semnificare: jocul scenic al actorilor, decorul, recuzita, fundalul sonor, jocul de lumini etc.). 3.3.1. Opera
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe manuscrise, cel ce a îmbinat tematismul științific ca principiu antologic cu cronologia interioară. O ediție masivă (680 pagini) de antume, postume, traduceri, proză, publicistică dă A. C. Cuza, așadar o imagine enciclopedică a lui Eminescu. Nicolae Iorga oferă o ediție sincretică, coroborând mai multe surse și oferind uneori o lecțiune personală, intransigentă cu moldovenismele, textul de bază fiind cel din "Convorbiri". Ediția Iorga rămâne totuși una puțin răspândită, putin comentată. C. Bogdan Duică dă în anii '20 prima cronologie corectă a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
gândirea dominată de animism, sincretism și egocentrism. Gândirea animistă însuflețește obiectele ca și cum ele ar avea voință proprie. Ba chiar copilul face uz de personificare, atribuind obiectelor sau animalelor trăsături umane, cum ar fi capacitatea de a purta o discuție. Gândirea sincretică, primitivă în esența ei, constă într-un amestec de elemente afective, raționale și de comunicare, care dă impresia de dezorganizare și instabili tate. La rândul ei, gândirea egocentrică pornește de la propriul punct de vedere în majoritatea raționamentelor. Co pilul consideră
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
incantatorie a limbajului liric. Încă din ciclurile intitulate Rod (Rod, E.P.L., București, 1968; Rod III, Cartea Românească, București, 1975; Rod IV, București, 1977) este evident faptul că el mizează pe o formulă poetică ce se revendică de la un lirism originar, sincretic și profund religios: strofele ce debutează întotdeauna și se încheie, adesea, cu semnul exclamării (după model spaniol), conțin expresii cu o tonalitate arhaizantă pronunțată, vocabule rare, refrene incantatorii și figuri retorice precum invocații și interogații, părând prin urmare a fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
proprii spun prea puțin. Prof.univ.dr. Vasile IȘAN CUVÎNT ÎNAINTE Cartea de față reprezintă un curs care se adresează studenților și masteranzilor în economie și în științe sociale, în general, dar este accesibilă și publicului larg. Ea propune o abordare holistică, sincretică a fenomenului economic, prezentînd și analizînd sistemele economice în dinamica lor și în contextul relațiilor lor specifice cu sistemele politice, sociale, administrative etc. Ideile curg de la general la particular, de la teoria generală a sistemelor pînă la analize concrete pe țări
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
simbolice, care permit construcția de rafinamente logice și matematice și joacă rolul de legi sau definiții. Deci sistemica ne oferă inclusiv o nouă metodologie. Ea se bazează pe descoperirile științelor particulare, dar merge la esența lucrurilor, integrîndu-le într-o manieră sincretică. Noțiunea de sistem este una de bază în mai toate științele, de la astronomie la economie. Mai mult, orice entitate complexă din lumea reală este numită "sistemică". Orice lucru bine făcut este "sistematic". Teoria sistemelor reprezintă studiul transdisciplinar al organizării și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
social, iată pilonii credo-ului dominant pentru secolul al XXI-lea. Comunismul și socialismul și-au epuizat resursele, fiind tot mai evidentă inadecvarea și neadaptarea lor la specificul problemelor societăților contemporane. "Noul centru" se ambiționează să ofere o doctrină complexă, sincretică, o sinteză de ingrediente doctrinare atît din zona stîngii, cît și a dreptei, să elimine radicalismele de orice tip și, astfel, să răspundă realităților complexe ale actualității, propunînd practic o așa-zisă "a treia cale", mereu căutată, mereu invocată în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
estetice poroase oferă modalitățile în care un model este preluat, deconstruit, asimilat în arta plastică românească cu propriile sale ingerințe estetice conferind particularismul, specificul simbolismului românesc din care nu lipsesc reperele decadente. Ca și simbolismul european, simbolismul românesc este unul sincretic, eclectic, suferind influențe din partea curentelor europene similare, în special pe linia școlii franceze, germane și a prerafaelitismului și a ceea ce a însemnat ca relativă unitate stilistică Art Nouveau-ul cu variantele sale "naționalizate". Astfel că pot coabita în interiorul direcției simboliste, nuanțată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictură, fapt pe care-l reflectă și personajele sale mitice: Europa, Pasiphae, Elena, Sapho, Muzele, Menadele etc. Decorul devine la Moreau extrem de important, el nu joacă doar rolul de fundal, ci se insinuează ca prim plan. O construcție artificială, himerică, sincretică, un spirit al emblemelor întrețesute într-o tapiserie complicată, decorativismul lui Moreau contribuie la proiectarea într-un plan atemporal a unor întâlniri exemplare, enigmatice. Această atracție pentru arabesc, artificios, abstrus, excesiv configurată stilistic, pe care o semnalează și M. Bengesco
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolistă de cea academică. Combinația dintre "aerul" oriental și misticismul german constituie nu doar expresia unei sinteze simboliste, ci și o criză de identitate; Loghi nu se păstrează în datele stricte ale unui model, adoptând, ca și Moreau o formulă sincretică, artificială, însă presiunea modelului marchează efortul pictorului de a-și decupa propria viziune. Personajele care apar în picturile lui Loghi păstrează o aură de mister, amplificată de insolitarea lor în decoruri de o frumusețe stranie, cu care aceste figuri sibilinice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sistem descriptiv; P. Hamon notează: Din punct de vedere formal, am putea defini descrierea drept o declinare sau o actualizare a unui cîmp lexical latent. Acest cîmp lexical [...] este centrat, în general, pe și printr-un pantonim, termen-pivot cu funcție sincretică, ce poate fi repetat în descriere, care poate fi localizat la începutul descrierii [...] sau introdus în conținutul descrierii (1986, p. 6). Astfel, acest termen este un factor comun tuturor termenilor din descriere, este "pus deoparte pe durata declinării părților referentului
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în care putem citi o primă definiție cu pretenții științifice: "(...) o unitate textuală determinată de operații cu dominantă ierarhizantă, taxonomică și paradigmatică. O descriere este în general centrată pe și de un pantonim, arhilexem sau metalexem cu funcție de termen federator sincretic (...), termen cu funcție prospectivă sau retrospectivă, prezent sau presupus în manifestare". Studiul lui P. Hamon propune o teorie generală a descriptivului din perspectiva a ceea ce el numește "efect de text" sau "dominantă" pe baza unei cercetări atente a unor romane
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Acesta din urmă definește obiectul nostru de studiu ca fiind: (...) o unitate textuală guvernată de operații cu dominantă ierarhizantă, taxinomică, paradigmatică. O descriere este în general centrată pe și printr-un pantonim, arhilexem sau metalexem, cu rol de termen federator sincretic (...), termen cu funcție prospectivă sau retrospectivă, prezent sau presupus în manifestarea sa. Cu aceste lucrări din 1972, Philippe Hamon a pus bazele unui studiu istoric și semiotic al descriptivului. Studiul nostru constă într-o abordare mai sistematică, atît a evoluției
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sontem tantummodo specula norint: Perpetuae crimen posteritas eris. CONCLUZII FINALE Ovidiu avea o Weltanschauung proprie metafizico-religioasă, pe care o considera pe linia străvechii tradiții romane: în realitate, viziunea sa se îndepărta atât de această străveche tradiție, cât și de concepția sincretică asupra vieții, influențată parțial de elenism-ebraismul timpului, care-și făcea drum tot mai mult în epoca augustană. Din acest punct de vedere, Ovidiu se distingea atât de Augustus și de susținătorii lui, deschiși spre viitor, cât și de conservatorii și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de moarte a zeului însemna o metaforă a cîmpului pîrjolit de secetă, ca și boala grea a Regelui Pescar din mitul lui Parsifal. Și tot o metaforă este căsătoria zeiței cu fratele ei, Șu. Mitul întoarcerii are și un caracter sincretic. El alunecă de la vegetal la uman, de la Eros la Thanatos, de la reînvierea spiritului naturii la căsătoria sacră a divinității. După același model, urmînd căsătoria oamenilor: „Reprezentările despre întoarcerea zeiței, care erau puse în legătură cu înviorarea naturii, se contopeau cu reprezentările despre
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Sau: „Paparuda joacă și cîntă, cîntă și joacă, joacă cîntînd, cîntă jucînd, vine jucînd și cîntînd/în joc și cîntec”. Cu alte cuvinte: „Jocul/săltarea, dublate de cîntare sau de rostirea ritmică a unor formule cu finalitate magică, constituie actul sincretic de bază în ritualuri străvechi de rodire și fecunditate. Datele privind jocul și cîntarea rituală apar în covîrșitoarea majoritate a informatorilor ce ne-au stat la îndemînă, chiar dacă unele sunt lapidare și evazive”. Alt aspect ritualic de primă însemnătate îl
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
principiile artelor tradiționale cu tendințele neconvenționale ale prezentului, definind și noile forme de exprimare artistică a subiectelor de ordin sacral 508. Avem deci în vedere o perioadă de profunde schimbări ideologice, sociale și culturale, ce evidențiază caracterul eminamente eclectic și sincretic al artei postmoderne, conturate printr-un anume recurs la sursele de inspirație ale trecutului și prin toleranța pentru aproape oricare dintre formele artistice ale prezentului, indiferent de originea sau de valoarea acestora. Având în vedere acest context cultural extrem de divers
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
civilizații este examinarea povestirilor ei; ea nu supraviețuiește secolelor, în cel mai adevărat sens al cuvîntului, decît prin ele" [Pânzaru, 1981:5-6]. Desigur că, în acest context, am putea lua în seama și varianta în care Biblia însăși este rezultanta sincretică a unui fond comun de idei prezent în miturile creației, ale întemeierii etc., respectiv în poveștile folclorului anonim. Indiferent dacă "basmul se trage din mit" ori "mitul devine basm" relație pe care doar o abordare istorică ar putea-o clarifica
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
palpabile ale concretului fizic, ci amprente greu de separat ale unei tresăriri responsabile de trăirea unei experiențe memorabile. Nu identificarea lor trebuie să ne intereseze, ci modul În care se amestecă și se topesc În magia unei experiențe mai curînd sincretice. Textul În haiku Textul haiku-ului În definirea haiku-ului se amintește, și uneori se insistă excesiv, pe un fel de structură anatomică relevată la un superficial examen clinic: 3 versuri, 17 silabe dispuse 5-75, kireji, kigo, prezența unor valori
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
atestată ca o valoare care surprinde specificul firii și culturii japoneze de a comunica direct (nemediat prin limbaj), prin empatie sau simpatie, cu lumea lucrurilor. Întîlnirea cu lucrurile ar fi pentru japonez experiența vibrantă prin care este perceput În Întregime, sincretic, simultan cu inima și cu spiritul (kokoro), Înțelesul lumii și al vieții. Ca și În Taine și tîlcuri, Încerc să regăsesc În poezia lui Blaga atitudini și mărturisiri, experiențe lirice apropiate de cele pe care le presupune valoarea estetică amintită
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Iar climatul zen În care a apărut și a evoluat haiku ul japonez a contribuit și el la o infuzie de ironie subțire și În același timp consistentă. Zenul pare să nu distingă Între ironie și seriozitate, spiritul său este sincretic ironia și gravitatea sînt una. Topite În spirit. Gravitatea este ironică și ironia e gravă. Haiku-ul este ironic prin structura lui. Este o pildă rostită printr-o enigmă. Ceea ce ai putea să crezi că-ți spune rămîne pe socoteala
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]