562 matches
-
muzeului imaginar” al artei universale. Dignitatea actului critic vine din puterea sa coagulantă, din capacitatea de a ordona trecutul într-un întreg coerent, făcând astfel accesibil ceea ce altminteri s-ar pierde în infinite decupaje analitice; departe de fi un simplu sincretism, un inventar epigonic, sinteza critică este înțelegerea „ființei adânci a unei epoci”, așadar un act creator în adevăratul înțeles al cuvântului. Fără o atitudine de frondă ostentativă și fără veleitate contestatară, volumul pune în lumină un spirit eminamente clasic, H.
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
unei proze prin fragmente de portativ din Appassionata de Beethoven, Simfonia fantastică de Berlioz și un Trio de Ceaikovski. O raritate istorico-literară oferă S. cu poemul în proză Seara, apărut în primul număr și iscălit A. Coșbuc, mostră fluentă de sincretism stilistic între naturismul sadovenian și simbolism, în linia Samain - Maeterlinck; este poate unicul text care atestă preocupările literare ale fiului lui G. Coșbuc, Alexandru, mort prematur, în 1915, într-un accident. Nesemnate, cu excepția grupajului din numărul 2, în care cineva
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
doilea război mondial: „Confluența mai multor mituri ale Tibetului, mituri care au venit să formeze Împreună o anumită lingua franca a fantasticului, construind un teritoriu al limbajului Înconjurat de munți dificil de escaladat”2, cu acea „logică surprinzătoare care prezidează sincretismele” (Stein, Gesar, p. 525). E surprinzător Însă că, datorită unui proces de restructurare narativă de influență populară, puterile magice nu sunt tratate În anumite povestiri canonice ca o decantare a tehnicilor de afiliere la saògha și de respectare a dharmei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Zerlendi comunică exercițiile sale de yoga, ar fi complet eronat să credem că țelurile disciplinelor yoga din hinduismul clasic sunt cele urmărite: prima referință la Ïambhala, care desenează intriga părții a doua, este capitală, căci trimite la un caz de sincretism straniu: Zerlendi este (devine treptat) un yoghin care caută un țel budist Într-o casă secretă din mijlocul Bucureștilor. Chiar și la 1907-1910, fără mențiunea Ïambhalei ar fi fost imposibil să se Întrețină firul narativ, căci numai desolidarizarea parțială de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o „croisade d’harmonie”, evident utopică, În direcția aceluiași Orient, prevăzând o Întâlnire eshatologică cu populațiile asiatice undeva În albia Tigrului, unde ar fi urmat simbolic să se topească „les ciments pétrifiés de la civilisation”1. În legătură cu imensa literatură referitoare la sincretismul indo-grec de pe teritoriul actualului Afganistan să mai amintim contribuțiile majore ale lui Benjamin Rowland În cele două periodice fondate de Eliade, Zalmoxis și History of Religions 2. Toate mișcările lui, pline de tonica reluctanță față de sedentarism, Îl ajută să observe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lexicografia românească este însă dicționarul consacrat de S. literaturii japoneze de la origini până în contemporaneitate. O imensă cantitate de informație referitoare la creatori, opere anonime, perioade istorico-literare, curente, genuri, școli, personaje, termeni și noțiuni (unele din celelalte arte, întregind ideea de sincretism cultural) se structurează în articole autonome. Fără a se lansa în considerații de natură critică ori eseistică, dar folosind exhaustiv posibilitățile prezentării descriptive, dicționarul are meritul de a înlesni cunoașterea, din perspectivă panoramică, a spiritualității unei mari culturi extrem-orientale. SCRIERI
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
pornind de la comparațiile etnografice, au insistat asupra faptului că statuetele feminine, în particular cele gravettiene, sunt imagini ale fecundității. După ei, imaginea fecundității apare în egală măsură la figurațiile animale, cu reprezentări de femele gravide, întrezărindu-se un fel de „sincretism”, care asociază într-un același mit și într-o expresie paralelă, fecunditatea umană și cea animală. 4. Figurează preotese. Cu toate că, la o mare parte din statuete, animația este nulă, statueta de la Sireuil sau una din statuetele de la Gagarino au brațele
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
matur, N. fiind preocupată de incursiunea în universul psihologic feminin. Dragostea pentru același bărbat desparte două prietene, una dintre ele alegând moartea. Prozatoarea sugerează cu delicatețe înfiriparea sentimentului în abisul emoțional al protagonistelor, pentru ca totul să se amplifice într-un sincretism tumultuos ce surprinde - nu numai ca peisaj rezonator - marea calmă ori agitată, deopotrivă cu tensionata, dar muta dispută dintre rivale. De altfel, atmosfera vieții de la țărmul mării este recompusă în panouri ce denotă sensibilitate și forță, secvențial intrând în cadru
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
epocă; ruptură și/sau continuitate teoretico-metodologică Între sociologia antebelică și sociologia din perioada comunistă: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii defensive ale sociologilor; reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului?; influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a impactului etc.; orientări teoretico-metodologice semnificative În sociologia românească după 1989: modele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fost „injectat” În timpul școlarizării. Acest aspect explică paradoxul: oameni fără o cultură socială sistematică fac reforma socială a structurilor societății românești! Reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului? Septimiu Chelcea: Evenimentele din decembrie ’89 au deschis și pentru sociologie, ca și pentru alte științe socioumane, calea trecerii de la paradigma marxistă, În varianta ei ceaușistă - singura acceptată oficial până la acea dată -, la situația ei „normală”, de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
printre celelalte orientări teoretice, Îndeosebi În unele manuale editate, majoritatea autorilor evitând de-a dreptul menționarea marxism-leninismului. Nevoia presantă a unei alternative teoretice la marxism a fost satisfăcută, În multe cazuri, mai ales În primii ani ai tranziției, printr-un sincretism teoretic care dovedea mai degrabă varietatea surselor de documentare decât o opțiune teoretică personală sau asumată. Sedimentarea unei viziuni teoretice personale a fost facilitată de două Împrejurări care au afectat categorii diferite de sociologi. În primul rând, este vorba despre
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
deschidere spre Vest, totuși, În ansamblu, perioada comunistă a lăsat moștenire o comunitate sociologică mai degrabă izolată de comunitatea academică din Occident. Coabitarea teoriilor vestice cu materialismul istoric a produs unele efecte previzibile, cum sunt o serie de incongruențe teoretice, sincretism teoretic, dar și empirismul multora dintre cercetările efectuate, practici sociologice puerile de recoltare de opinii, motive pentru legitimarea tezelor din documentele de partid. Suprapunerea unor idei, teorii sociologice occidentale peste doctrina oficială marxist-leninistă a generat apariția pe scară largă a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de mare (1980), care nu cuprinde, cum se întâmplă în celelalte, doar melodii și texte, ci și descrierea obiceiurilor, orânduite după principiul funcționalității. Metoda de culegere și editare a textelor, îndatorată lui Al. I. Amzulescu, și configurarea creațiilor populare în sincretismul lor (text și melodie) fac din colecțiile lui M. lucrări folcloristice importante. SCRIERI: Contribuții la cercetarea etnofolclorică a nordului dobrogean, Tulcea, 1976. Culegeri: La fântâna de sub deal, Tulcea, 1971; Flori dalbe, flori de măr, Tulcea, 1972 (în colaborare cu Aurel
MIHALCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288133_a_289462]
-
în alocuțiunea recentă de la Regensburg (2007)? Cum poate oare gândirea politică să scape de ispita universalismului inchizitorial, fără a cădea în păcatul relativismului oportunist? Cum evită religiile Cărții să devină o ideologie a săbiilor? În ce fel poate fi evitat sincretismul sau facila rezoluție de tip ecumenist care proclamă, în gamă socialistă, reconcilierea contrariilor într-un plan al voinței imaginare, care sfidează fracturile realității? Care sunt mecanismele de coabitare alături de cetățenii care privesc sentința „Viu este Dumnezeu” ca pe o amenințare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sacru în fața misterului ființei. Nu orice filozof, poet sau creator a fost zugrăvit pe frescele mănăstirilor ortodoxe. În aceeași măsură, nu orice viziune politică, artistică sau economică despre lume se poate face ecou al înțelepciunii creștine. Cei care fie adoptă sincretismul, fie mimează indiferența nu reprezintă decât speranța istovită a unor minți fără discernământ. Ambiția utopică de a realiza concordatul între Revelație și oricare ideologie a imanenței face din „Dumnezeul părinților noștri” un Absolut fără identitate - „noaptea în care toate vacile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doua. Această „tranziție” de la „societatea comunitară” la „comunitatea societală” (risc o terminologie proprie) se face lent și este de o extremă, imprevizibilă complexitate. Modelul lui Tönnies, ca altele din epoca sa atât de preocupată (mai ales în lumea germanofonă) de sincretisme și morfologii culturale, încearcă o mediere între modelele organice și romantice ale ordinii și schimbării sociale, aflate în spectaculos reviriment după anii 1880 și dominante, în versiunile lor radicale (apocaliptice, mesianice, anarhiste - de stânga ca și de dreapta), după Primul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prin curente care culminează cu subaltern studies, astăzi adoptate de mai toate universitățile americane. Sincer? Ipocrit? Pentru a le „domestici”? Pentru a le instrumenta în propriul folos? Toate la un loc, probabil. Intensificarea comunicării globale favorizează interacțiunile, sinergiile, conflictele, fuziunile, sincretismele, multiplicând fractal pozițiile culturale și ideologice. Nu e de mirare că această complexitate interculturală aparent infinită nu poate fi gestionată doar pe baza preceptelor toleranței și relativismului, ci încurajează dogmatisme vechi și noi. Spiritul critic - insist - are de „procesat” o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dovada. Nu voi fi niciodată, datorită orientării mele profesionale, angajatorul a zeci de salariați. Astfel, nu voi avea niciodată sentimentul că parazitez munca cuiva... (Cazul 6, Cehia) Viziunea asupra lumii afișată de grupul ceh este În mod clar supusă acestui sincretism foarte specific ce caracterizează comunismul provenit din normalizare: deja În 1968, spun unii din acești foști nomenklaturiști, trebuia combătută burghezia infiltrată În Partid; astăzi, datorită lui Gorbaciov, ea a câștigat, trebuie prin urmare să fie reluată lupta de la bază. Deoarece
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Morand, Joseph Kessel, Pierre Mac Orlan, Blaise Cendrars sau Egon Erwin Kisch și, în sincronie, de pleiada românească: N. D. Cocea, T. Teodorescu-Braniște, F. Aderca, Ion Vinea, Șt. Roll, Geo Bogza ș.a. Plasat marginal între avangardiștii consacrați, este receptiv la sincretismul cultural, la ideea de „sinteză modernă”, preconizată de manifestul integralist. Fascinația dadaismului se prelungește în articolele sale ce surprind semnificația mișcării dada - „pușcă încărcată cu zgomot pur” -, între momentul de triumf european și previzibilul sfârșit academist (Sept manifestes dada, 1925
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Eminescu, D. Anghel și G. Bacovia sunt lesne de recunoscut. Aceleași stări lirice formează substanța celorlalte două plachete, în care se apelează mai mult la valențele melodice ale cuvintelor (poeziile se intitulează Preludiu, Intermezzo, Ton minor etc.) și la un sincretism mai larg (Imagini muzicale). La acestea se adaugă și câteva metafore și tablouri insolite, chiar șocante, dar lirismul rămâne, în cele din urmă, lipsit de relief. SCRIERI: Vestigii, București, [1933]; Irizări, București, 1937; Imagini muzicale, București, 1938. Repere bibliografice: N.
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
folosind paralelisme și aliterații proprii textelor istorice. Cultivă și formele fixe, precum rondelul. Din punct de vedere lexical, neologismele alternează cu arhaismele. Nu de puține ori poetul creează imagini șocante, sinestezice sau oximoronice. Titlurile unora dintre poezii certifică predilecția pentru sincretismul muzicii cu poezia: cantilenă, vilanelă, cântec, arietă, madrigal sunt termeni prin care el își exteriorizează sensibilitatea și aduce în prim-plan necesitatea întrepătrunderii artelor. Creează imagini deosebite alăturând cuvinte și concepte provenite din domenii foarte variate și lipsite, la prima
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
moșii lui asirieni au recunoscut supremația Zeului de la Ierusalim și au devenit monoteiști. Ceilalți, urmașii coloniștilor macedoneni stabiliți de Alexandru cel Mare, poate ar fi acceptat și ei până la urmă Dumnezeul lui Israel în panteonul lor, dar încă de pe atunci sincretismul nu mai era posibil. Poporul Ales a fost dus în exil pentru a se auto disciplina și pentru a învăța că nu are voie să se prostitueze cu alte culte. Ridică semeț capul. Nu poți urma și pe Domnul, și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alteori, aceste opere readuc în actualitate mai vechea noțiune de Artă, cu un conținut nou însă, în care deplasarea accentului de la sacralitatea hegeliană la profanitatea consumerismului este prima ce frapează. Articulată inițial la interferența dintre genurile tradiționale ale artei, paradigma sincretismului aspiră de o vreme la universalitate: de la arte plastice s-a trecut la arte vizuale, iar acum asistăm la tatonări, la o artă mare care dorește să includă și muzica, literatura, ba chiar și zonele neartistice ale frământului uman.
Sincretismul – paradigma artelor contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by D. N. Zaharia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_941]
-
scoici. Mistica degenerată a conchistadorilor europeni se contopea cu știința calitativă a sclavilor, așa cum și culoarea pielii fiecăruia dintre cei de acolo nara o istorie a unor genealogii pierdute. „Iată”, zise Agliè, „o imagine a ceea ce manualele de etnologie numesc sincretismul brazilian. Urât cuvânt, luat din știința oficială. Dar În sensul lui cel mai Înalt, sincretismul e recunoașterea unei unice Tradiții, ce străbate și nutrește toate religiile, toate Înțelepciunile, toate filosofiile. Înțeleptul nu-i cel care discriminează, e cel care pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
culoarea pielii fiecăruia dintre cei de acolo nara o istorie a unor genealogii pierdute. „Iată”, zise Agliè, „o imagine a ceea ce manualele de etnologie numesc sincretismul brazilian. Urât cuvânt, luat din știința oficială. Dar În sensul lui cel mai Înalt, sincretismul e recunoașterea unei unice Tradiții, ce străbate și nutrește toate religiile, toate Înțelepciunile, toate filosofiile. Înțeleptul nu-i cel care discriminează, e cel care pune laolaltă fâșiile de lumină, de oriunde ar proveni ele... Și deci sunt mai deștepți acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]