460 matches
-
atașează acestui concept de "sistem" un alt principiu saussurean, acela că limba este formă, iar nu substanță, se evidențiază cele două componente fundamen-tale ale doctrinei care avea să pună în evidență structura sistemelor lingvistice. Deși sistemul este un concept structural sincronic, el nu exclude studierea diacronică a sisteme-lor sincronice, trecînd de la un sistem sincronic la altul din-tr-o altă stare de limbă. În știința actuală, care valorifică noțiunea saussureană de "sistem", se consideră că, de fapt, limba este alcătuită din mai multe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
saussurean, acela că limba este formă, iar nu substanță, se evidențiază cele două componente fundamen-tale ale doctrinei care avea să pună în evidență structura sistemelor lingvistice. Deși sistemul este un concept structural sincronic, el nu exclude studierea diacronică a sisteme-lor sincronice, trecînd de la un sistem sincronic la altul din-tr-o altă stare de limbă. În știința actuală, care valorifică noțiunea saussureană de "sistem", se consideră că, de fapt, limba este alcătuită din mai multe sisteme, participante −firește− la alcătuirea acele-iași entități: fonologic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
formă, iar nu substanță, se evidențiază cele două componente fundamen-tale ale doctrinei care avea să pună în evidență structura sistemelor lingvistice. Deși sistemul este un concept structural sincronic, el nu exclude studierea diacronică a sisteme-lor sincronice, trecînd de la un sistem sincronic la altul din-tr-o altă stare de limbă. În știința actuală, care valorifică noțiunea saussureană de "sistem", se consideră că, de fapt, limba este alcătuită din mai multe sisteme, participante −firește− la alcătuirea acele-iași entități: fonologic, morfologic, sintactic, lexical și, după
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbirea ocazională vorbitorii realizează variații permanente. Hermann Paul și Alexandru Philippide au introdus în teoria lor despre limba comună, uz și vorbire ocazională și perspectiva schimbării, care la Coșeriu nu este avută în vedere, fiindcă analiza vizează la el planul sincronic și fiindcă acest lingvist stabilește în mod distinct ce aparține planului diacroniei și ce aparține planului sincroniei. Baza comună a teoriilor dezvoltate de Philippide și de Coșeriu se află însă în gîndirea lui Hermann Paul, ceea ce determină la acești doi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și expresive. Ea nu are o motivație logică, ci doar una istorică și este motivată în structura ei materială și funcțională exclusiv prin faptul că ele sînt date istoric 46. Un stadiu al limbii istorice nu este în mod strict sincronic, fiindcă funcționarea limbii, adică manifestarea ei în vorbire depășește actualitatea abstractă, punctuală 47. Limba are o existență concretă ca mod formal și semantic de a vorbi, ca formă, schemă sau tipar al unei activități determinate, vorbirea și, de aceea, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbi la fel ca ceilalți, adică o sumă de modalități istoricește determinate și determinabile. Aceste modalități sînt în mare parte analoage în vorbirea unei comunități la un moment dat și în acest sens constituie o stare de limbă sau "limba sincronică". Aceleași modalități sînt însă comparabile sau provin unele din altele în cazul mai multor stări de limbă succesive și, în acest sens, ele constituie o tradiție lingvistică sau "limba diacronică"48. În aceste condiții, studiul sincronic al limbii (și, cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de limbă sau "limba sincronică". Aceleași modalități sînt însă comparabile sau provin unele din altele în cazul mai multor stări de limbă succesive și, în acest sens, ele constituie o tradiție lingvistică sau "limba diacronică"48. În aceste condiții, studiul sincronic al limbii (și, cu atît mai mult, cel diacronic) nu poate face abstracție de faptul că ea are o tradiție, un trecut, un șir de realizări terminate, are un prezent, determinat de actele de vorbire realizate la un moment dat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
trecut, un șir de realizări terminate, are un prezent, determinat de actele de vorbire realizate la un moment dat, și are un viitor, o sumă de virtualități ce vor crea posibilitatea unor realizări după momentul actual. Ca atare, prezentul (limba sincronică) este marcat și demarcat de trecut (limba diacronică), iar viitorul de prezent. Fiecare fază a trecutului este marcată la rîndul ei de fazele anterioare și, pe de altă parte, tendințe, uneori puțin evidente, din manifestările prezentului pot deveni baza pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
S a u s s u r e avea în vedere o formă abstractă, existentă în conștiința vorbitorilor, care nu se realizează ca atare în actele lingvistice, în vorbire. Apoi, prin postulatul potrivit căruia limba se constituie diacronic și funcționează sincronic, acest savant sublinia faptul că, pentru vorbitorul limbii dintr-un anumit moment, nu au relevanță fenomenele lingvistice produse în timp, dar ieșite din uz în vremea sa, fiindcă, pentru el, limba se reduce la aspectul existent în momentul în care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un anumit moment, nu au relevanță fenomenele lingvistice produse în timp, dar ieșite din uz în vremea sa, fiindcă, pentru el, limba se reduce la aspectul existent în momentul în care vorbește. Pe de altă parte, faptul că limba funcționează sincronic presupune că, în sincronie, trăsătura ei esențială este funcționalitatea, prin exercitarea unui rol social. De aceea, prin limbă funcțională se poate înțelege o formă abstractă a limbii pe baza căreia se realizează vorbirea la un moment dat, fără a avea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbajul cu toate funcțiile lui,"este identic cu poezia", precizează Coșeriu 106. Se pune însă problema dacă nu tocmai această uzare de "toate funcțiile limbajului" reprezintă o deviere față de întrebuințarea de zi cu zi a limbii, adică de funcționarea ei sincronică, lipsită de intuițiile ce sondează dincolo de limitele desemnării și semnificării spre o motivare a semnului lingvistic în vederea constrîngerii lui să vorbească despre sine, iar nu despre realitatea desemnată. Norma limbii, avînd caracter istoric, regional și social, se diversifică în funcție de timp
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
relativ stabilă în raport cu cea populară, deoarece nu cunoaște același ritm și același sens al transformărilor ca aceasta 154. Mai mult, arată Eugen Coșeriu 155, într-o limbă literară, deci într-o limbă de cultură, chiar și diacronia reală poate deveni sincronică, adică poate fi prezentă în orice moment, fiindcă textele mai vechi se cunosc și pot fi oricînd reluate elemente din ele, pot fi deci cunoscute și revalorificate, realizînd o coprezență a diacroniei în sincronie. Conținutul formelor limbii, în speță sensurile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ă n e s c u trage concluzia că trebuie făcută distincția între două ramuri ale lingvisticii care să aibă ca obiect pe fiecare dintre aceste două aspecte ale limbii, așa cum se face distincția între o lingvistică diacronică și una sincronică, fără ca aceasta să însemne un impediment în asigurarea unității științei limbii. Istoria lingvisticii certifică valabilitatea opiniei acestui lingvist, chiar dacă fenomenul nu este decît foarte rar observat și adus în discuție. De obicei, se crede că despre o știință a limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ei, adică dacă "ea nu se impune și se extinde la toate cazurile, bineînțeles între anumite limite de timp și de loc"210. Din perspectiva celor două aspecte sub care se poate cerceta limba, legile pot fi, după acest lingvist, sincronice și diacronice. Legea sincronică este expresia unei ordini existente și rezultă din constatarea unei stări de lucruri, dar ea nu este imperativă -deși este generală la un moment dat−, fiindcă este precedată și succedată de alte stări de lucruri. Aici
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu se impune și se extinde la toate cazurile, bineînțeles între anumite limite de timp și de loc"210. Din perspectiva celor două aspecte sub care se poate cerceta limba, legile pot fi, după acest lingvist, sincronice și diacronice. Legea sincronică este expresia unei ordini existente și rezultă din constatarea unei stări de lucruri, dar ea nu este imperativă -deși este generală la un moment dat−, fiindcă este precedată și succedată de alte stări de lucruri. Aici se pot cuprinde și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
rămîne la cazurile particulare, ci privește modul general în care o limbă sau alta reflectă lumea. Eugen Coșeriu constată că, într-un moment din dezvoltarea istorică, nu se întîlnește limba așa cum a fost concepută de Ferdinand de Saussure ca ceva sincronic și omogen, ci limba istorică, adică un sistem de tradiții ale vorbirii într-o comunitate, sistem care este recunoscut atît de proprii vorbitori, cît și de vorbitorii altor sisteme. De fapt, această limbă istorică nu este un sistem omogen, ci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ei, cît și din acela al coordonatelor sociale și culturale care determină folosirea acestor elemente. Normele limbii −fie că sînt cutumiare, fie că sînt legiferate− au însă caracter istoric, se pot deci schimba, ele avînd un rol funcțional din perspectivă sincronică și un rol disfuncțional din perspectivă diacronică (fiindcă ele tind să frîneze evoluția lingvistică). Schimbarea limbii se realizează, ca atare, prin schimbarea normelor, în primul rînd a acelora care țin de reglementarea funcționării sistemului limbii. Fiindcă ține cont de normativitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
va fi ridicată dacă reciprocitatea atracțiilor și respingerilor va fi redusă (A alege pe B, așteaptă să fie ales de B, dar este respins. Calcularea acestor indici are o mare Însemnătate pentru educator. În primul rând, ei oferă o imagine sincronică a situației fiecărui elev În comparație cu restul colegilor, atât prin prisma atitudinii sale față de grup, cât și a grupului față de el, așa cum se prezintă aceasta În momentul testării. Indicii sociometrici oferă, În al doilea rând, o imagine diacronică a
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
doilea rând, sociogramele colective oferă posibilitatea cunoașterii structurii informale a grupului după distribuția elevilor În funcție de popularitatea de care se bucură În grup. 2.5 Cadranele sociometrice La fel ca și celelalte tehnici sociometrice prezentate anterior, cadranele sociometrice surprind În mod sincronic fenomenele care au loc Într-un moment anume din existența grupului; prin intermediul lor se culeg, se prelucrează și se interpretează relațiile interpersonale dintre membrii grupului așa cum se manifestă acestea la un moment dat. Tehnic, cadranele sociometrice se obțin prin
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
a antipatiilor. Cadranul IV : include elevii cu statut mixt, caracterizat prin ponderea ridicată și aproximativ egală a alegerilor și respingerilor. Întocmite la anumite perioade de timp, cadranele sociometrice ajută la determinarea tendinței de evoluție a grupului și facilitează Îmbinarea viziunii sincronice cu cea diacronică despre grup. Principalele avantaje ale tehnicilor sociometrice sunt: - ajustarea / reajustarea poziției fiecărui elev În cadrul grupului; - intervenția promptă a educatorului În cazul unor procese de disociere a grupului (slăbirea coeziunii; - antrenarea elevilor În activități educative care să le
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
una contradictorie, dar și de complementaritate. Lumea în care trăim este un spațiu al diversității, al polarității, al binarului. Sigur, ea trebuie depășită în căutarea unității. Dar, pentru aceasta, trebuie mai întîi bine înțeleasă. Orientul e mai panteist, oral și sincronic, aici evoluțiile sunt ciclice, în cerc sau spirală ; Occidentul e mai analitic și diacronic, prețuiește mai mult cuvîntul scris, litera, iar evoluțiile sunt liniare. Orientul începe cu zero, Occidentul cu unu. Dar asta nu înseamnă că Ființa supremă nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
evaluat. Aprecierea școlară sau evaluarea propriu-zisă constituie emiterea unei judecăți de valoare, semnificarea unui rezultat observabil sau măsurabil într-un cadru de referință axiologic. Adoptarea de măsuri ameliorative implică actele decizionale privind perfecționarea și potențarea procesului de predare-învățare prin măsuri sincronice sau succesive actului evaluativ. Examenul este o modalitate de evaluare ce se constituie ca o etapă finală a unei curse mai mari. El presupune o cântărire, o cumpănire, o circumscriere a competențelor achiziționate până la un moment dat (vezi examenul de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
descendență” utilizat În mod curent În cadrul disciplinelor istorice. (După cum vom vedea, ne confruntăm, În unele cazuri, cu un proces care poate fi definit drept „transmisie cognitivă”.) Dar oare nu la același lucru se referă structuralistul care afirmă că ideile sînt „sincronice”? Fără Îndoială că da. Un structuralist poate identifica, Într-adevăr, părți din ceea ce numim „obiecte ideale”, adică sisteme de idei care există În dimensiunea lor „logică” (pentru explicații, vezi Introducerea la lucrarea de față). Pentru a se putea identifica sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
numeau formalism; sînt mai cunoscute În versiunea franceză, care s-a răspîndit sub numele de „structuralism”. Indiferent cît de divergente sînt În aparență premisele lor, toate aceste metode cognitive au ceva În comun: ele recunosc oricărui fenomen istoric o dimensiune sincronică ori sistemică și, În cele mai multe cazuri, resping drept lipsită de sens perspectiva noastră obișnuită asupra istoriei. (De fapt, cuvîntul istorie n-are sens; este ceea ce Gregory Bateson numește un principiu explicator, adică un principiu care, fără a explica nimic, fixează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
străbat suprafața numită timp a istoriei, așa cum lingura străbate Suplanda, adică Într-o succesiune aparent imprevizibilă de evenimente temporale. După cum am arătat mai Înainte, oricît de mult ne-au Îmbogățit pînă azi Înțelegerea trecutului toate metodele de cunoaștere care tratează sincronic fenomenele istorice (inclusiv obiectele ideale), este legitim să tragem o linie despărțitoare Între cele care n-au reușit să ofere chei semnificative de integrare a sincroniei cu diacronia și cele care nu s-au dat În lături dinaintea acestei supreme
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]