297 matches
-
Numele de locuri, martori ai istoriei romînilor Dacă, privite sincronic, numele de locuri se înfățișează ca o haină care îmbracă teritoriul denominat, în perspectivă diacronică ele apar ca martori ai evenimentelor, întîmplărilor și schimbărilor istorice petrecute pe teritoriul respectiv. În sincronie, toponimia, ca disciplină lingvistică, interferează îndeosebi cu geografia, iar în diacronie istoria, cu faptele și evenimentele care-i marchează cursul, este implicată în viața numelor de locuri, încă din momentul nașterii lor, care are loc în anumite condiții sociale, fiind
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
reflecta, a cugeta, a pregăti, a exercita, cu substantivul corespunzător, meditatio = reflecție, imagine deci a înțelepciunii implicată medicinei - filosofie, știință și artă. Această incursiune lingvistică relevă consecvența ideatorie, misionară și pragmatică a medicinei de-a lungul timpurilor, unind diacronia și sincronia, sensul originar cu cel din folosirea curentă. Medicina este știință pentru că are domeniul la care trimite chiar sensul conținut în termen: sănătatea oamenilor; are legi specifice, adică specializări care polarizează, sistematizând ansambluri de cunoștințe adevărate, ilustrând raporturi universale și totdeauna
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în secolul XX. Printre cei mai importanți creatori de școală a fost Victor Babeș (1854 - 1926).El a contribuit la dezvoltarea medicinei în țara noastră prin complexa activitate de anatomo-patolog, bacteriolog și parazitolog. Totodată, Victor Babeș ilustrează de acum și sincronia creatoare dintre medicina românească și cea occidentală, publicând împreună cu francezul André-Victor Cornil „Les bactéries et leur rôle dans l’étiologie, anatomie et l’histologie patologiques des maladies infectieuses“ (1885). Acest prim tratat de bacteriologie din lume îl situează pe Victor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
definirii și analizei comicului însumează mii de pagini care încearcă să-i capteze esența și multiplele fațete. Canalizarea pe un singur făgaș cu aprecieri privind un anume aspect al comicului sau deschiderile ample, atotcuprinzătoare în intenție, în diacronie și în sincronie, la nivel global sau național se dovedesc întotdeauna completabile și sunt puțini cei care la finalul investigației nu recunosc limitele studiului propus. De exemplu, după o imersiune de tip inițiatic în imensa bibliografie consacrată comicului, Jean-Marc Defays pornește propria cercetare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întregul program: Sunet- Formă-Culoare. Idei în dialog (I) - să fie ultima sintagmă, o preluare a celei folosite de Horia Roman Patapievici pentru faimoasele lui dialoguri televizate, transferate din 2013 în spațiul noii Librării Humanitas, de la Cișmigiu?! Seara a debutat cu Sincronie (4) pentru clarinet, pian și percuție (Răzvan Gachi, Andrei Podlacha, Georgeta Radu) de Ștefan Niculescu - lucrare în care autorul explorează, ca și în altele partituri ale sale, plurivocalitatea și politempiile ce converg spre unison și eterofonie, obținute din aglomerarea sau
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
deceniul care îl precede poate fi astfel considerat drept momentul de cotitură, după care liniile de expansiune a câmpului literar par să se fi configurat" (Lazăr, 2002, p. 25). Instituționalizarea manualului ca unitate bazală a instrumentarului pedagogic survine în plină sincronie cu instituționalizarea literaturii și consolidarea câmpului producției literare în societatea românească. În interbelic, piața literaturii didactice axată pe istorie dobândește un nou impuls. Sub înrâurirea impetuoasă a naționalismului, noi manuale de istorie intră în circuitul școlar, semnate de autori precum
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a apărut din senin, umplând ideologic un vacuum preexistent. După cum am arătat, cuzismul își are antecesorul său doctrinar în ceea ce am numit a fi "pedagogia bărnuțiană a xenofobiei", în miezul căreia vibra cu intensitate febricitantă principiul anti-străinismului. Iar în relativă sincronie cu procesul de geneză culturală a cuzismului se coagula programul sămănătorist al cărui arhitect ideologic a fost Nicolae Iorga. Revista Neamul Românesc, fondată de N. Iorga în 1906, a prilejuit colaborarea dintre cei doi capi doctrinari, favorizând și fertilizări încrucișate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
specificului național se întreceau în acte de virtuozitate intelectuală, unele dintre ele ieșind chiar de pe portativul raționalismului fie acesta chiar și "ecstatic" pentru a interpreta o partitură din care răzbăteau sunetele "apriorismului românesc". Avangarda reflecției istoriografice: naționalism critic. În plină sincronie cu precizarea formulei autohtonist-ortodoxiste a românismului, discursul istoriografic elaborat în avangarda reflecției istorice propune, prin exponenții săi (P.P. Panaitescu și C.C. Giurescu), un naționalism critic, curățat de excesele auto-glorificatoare produse de istoriografia romantică. Rădăcinile spiritului critic românesc, erupt în interbelic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a reliefat lupta perenă a poporului muncitor pentru eliberare socială, înțeleasă în sensul emancipării din relațiile de exploatare socio-economică. Pe plan intern independența însemna eliberare socială, iar pe plan extern, libertatea națională echivala cu independența economică în fața puterilor imperialiste. În sincronie cu torsiunea ideologică înspre naționalism, ideea de independență revine pe matca în care a evoluat încă din a doua parte a secolului al XIX-lea. După cum vom vedea, momentele tensionate ale trecutului românesc în care contradicțiile sociale au răbufnit sub
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să șteargă orice distincție și să pună în aceeași oală minorități naționale, religioase, etnice, sexuale...", deși acestea au "traiectorii istorice diferite"159. Iată de ce gândirea transmodernistă opune multiculturalității conceptul mai flexibil de interculturalitate. Interculturalitatea implică un trans-sincronism, o eliminare a sincroniilor unilaterale. Blaga observa că o cultură care invită la sincronism este cea franceză ("fii ca mine!"), pe când cultura germană e transsincronistă, îndemnând: "fii ca tine!". Firește, nici aici nu putem absolutiza. S-a crezut că descurajarea identităților naționale în cadrul Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
G., 2006, "Dinamică adaptării elementului englez în limba română actuala", în Sala (coord.), p. 57−67. Ciompec, G., 1974, "Prepoziția", în: I. Coteanu (coord.), Limba română contemporană, București, Editura Didactica și Pedagogica, p. 290-304. Ciompec, G., 1985, Morfosintaxă adverbului românesc. Sincronie și diacronie, București, Editura Științifică și Enciclopedica. Coja, I., 1962, ,,Substantivarea adjectivelor care denumesc însușiri omenești negative", în SMFC III, București, Editura Academiei, p. 279-284. Cornilescu, A., 2006, "Din nou despre un prieten de-al meu", în: Până Dindelegan (coord
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
cont în analiză, importante pentru studiul construcției atât în limba română, cât și în celelalte limbi: a) Componenta diacronică. În majoritatea studiilor recente (pentru limba română sau pentru alte limbi în care este înregistrat tiparul) structura este analizată doar în sincronie. În limba română, subtipurile construcției nu înregistrează variații semnificative de-a lungul timpului, însă valorile discursive și stilistice și mecanismul de decodare a sensului diferă și în funcție de perioadă (pentru limba română, de pildă, utilizările din faza actuală exploatează combinații din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
larg. Nu mă preocupă aici abordarea textului sau a imaginii în sine ca opere finite, cu identitate de "gen" literar sau de cod iconografic, ci descompunerea lor în sub-unități discursive, pe care să le putem urmări în diacronie și în sincronie; și nu doar ca fenomene izolate, ci ca martori și actori ai istoriei și ai contextelor, ai identității sau ai procesului de configurare a imaginarului. Urmărim în consecință nu un imaginar în sens literar mai larg sau mai restrâns, "ficțional
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mod diferit față de trecut. Bazinele "de alimentare" există pentru ambele albii pe care le proiectez aici prin metafore vizuale. Trebuie precizat însă că sistemul acesta nu ia în discuție relația dintre semnificat și semnificant. Nu pun problema aici în termenii sincroniei sau ai identității unei noțiuni sau ai unui obiect, ci în cei ai procesului corespondențelor, în perspectiva istoriei gândirii colective. Metafora celor două fluvii comunicante și a bazinelor lor este doar o captatio imaginativă pentru cititorul care merge alături de mine
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ele devin jaloane în traseul istoric al comunității, fiind susținute de memoria arhetipală. Se impune aici a fi discutată diferența dintre miturile moștenite și cele inventate de literatură, ele solicitând de altfel tipuri de analiză particulare - în diacronie, respectiv în sincronia apariției și asimilării lor. Studiul sincroniilor nu este însă niciodată suficient pentru a explica specificitatea configurărilor mitice dintr-o operă. Este necesară și o privire în diacronie, subliniază Walter, pentru a da tabloul istoric complet al respectivei rețele mitice. Deși
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al comunității, fiind susținute de memoria arhetipală. Se impune aici a fi discutată diferența dintre miturile moștenite și cele inventate de literatură, ele solicitând de altfel tipuri de analiză particulare - în diacronie, respectiv în sincronia apariției și asimilării lor. Studiul sincroniilor nu este însă niciodată suficient pentru a explica specificitatea configurărilor mitice dintr-o operă. Este necesară și o privire în diacronie, subliniază Walter, pentru a da tabloul istoric complet al respectivei rețele mitice. Deși povestirile populare conservă cuvinte, expresii și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este inerentă interacțiunii verbale, fiind o trăsătură constantă a discursului natural. Nici chiar în situațiile de comunicare cele mai instituționalizate nu se poate bloca apariția spontană a adresărilor "în afara cadrului", iar această proprietate a discursului este în relație cu fenomenul sincroniei conversaționale, cum notează John Gumperz. În al doilea rînd, indicii de alocuțiune sau regulatorii sînt departe de a asigura o identificare clară a destinatarului, deoarece ei sînt rareori de natură verbală; cel mai adesea, aceștia se concretizează în caracteristici proxemice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în succesiunea lor și în schimbarea lor de la un moment la altul al istoriei. Cu această accepție, diacronia este o disciplină lingvistică, dar denumește și caracterul faptelor lingvistice considerate în evoluția lor în timp, situație în care ele se opun sincroniei. Din perspectiva evoluției diacronice, sincronia, punînd în lumină organizarea internă a fenomenelor lingvistice dintr-o anumită perioadă a istoriei, stabilizează dinamica diacronică din necesități de analiză. Praxematica nu ageează însă opoziția dintre diacronie și sincronie și nu le tratează separat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
schimbarea lor de la un moment la altul al istoriei. Cu această accepție, diacronia este o disciplină lingvistică, dar denumește și caracterul faptelor lingvistice considerate în evoluția lor în timp, situație în care ele se opun sincroniei. Din perspectiva evoluției diacronice, sincronia, punînd în lumină organizarea internă a fenomenelor lingvistice dintr-o anumită perioadă a istoriei, stabilizează dinamica diacronică din necesități de analiză. Praxematica nu ageează însă opoziția dintre diacronie și sincronie și nu le tratează separat, deoarece ea este interesată de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în care ele se opun sincroniei. Din perspectiva evoluției diacronice, sincronia, punînd în lumină organizarea internă a fenomenelor lingvistice dintr-o anumită perioadă a istoriei, stabilizează dinamica diacronică din necesități de analiză. Praxematica nu ageează însă opoziția dintre diacronie și sincronie și nu le tratează separat, deoarece ea este interesată de procesele lingvistice care sînt rezultatul unei dialectici a nominației în relație cu practicile umane. În această viziune, dimensiunea istorică este esențială pentru producerea sensului pe care îl explică astfel în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
autonom, pe considerentul că lingvistica sincronică are o întemeiere numai dacă este interpretată în termeni diacronici. Ideea că în realitatea limbii aspectele dinamice și cele statice coexistă într-o dialectică specifică, deoarece limba se constituie în diacronie și funcționează în sincronie, capătă, de altfel, tot mai mulți adepți în epoca actuală, diacronia fiind considerată una dintre dimensiunile majore ale variației lingvistice. De aceea, a n a l i z a d i s c u r s u l u i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestea, diacronia nu poate deveni un scop în sine în cazul analizei discursului, deoarece acesta este o structurare de conținuturi și de forme lingvistice, iar nu o desfășurare de etape ale acestor conținuturi și forme. V. dialectică, discurs, gramaticalizare, limbă, sincronie, variație, vorbire. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973, GREIMAS - COURTES 1993; COSERIU 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, DSL 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN DIAFONIE. Introdus pentru a preciza conceptul de "polifonie", de către E. Roulet, în 1985, termenul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvintelor, în funcție de schimbările produse la nivelul diverselor registre și variante funcționale ale limbii. În acest sens, se susține în mod obișnuit că gramaticalizarea precedă pragmatica lizarea, dar unele fapte de limbă contrazic această ipoteză. V. diacronie, discurs, gramaticalitate, limbă, pragmaticalizare, sincronie. MEILLET 1912; DUBOIS 1973; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; MARCHELLO-NIZIA 2006; BUSSMANN 2008. RN GRAMATICĂ TEXTUALĂ. Disciplină recent impusă în cîmpul de investigație a științelor limbii, apropiată de lingvistica textuală, prin obiectivul comun abordat, textul. Orientarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de extrasistematic, a ceea ce este structurat de ceea ce este facultativ. Statutul lexemului, ca unitate funcțională în limbă și ca element al structurilor lexicale, are la bază, potrivit acestui lingvist, următoarele distincții, existente între: lucruri și limbaj, limbajul primar și metalimbaj, sincronie și diacronie, tehnica discursului și discursul repetat, arhitectura și structura limbii, sistemul și norma limbii, relațiile de semnificație și relațiile de desemnare. În terminologia lingvistică tradițională, morfemele se opun lexemelor; acestea sînt formele care au semnificat lexical, în timp ce morfemele au
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
z e i d i s c u r s u l u i, se pot aprecia nu numai în funcție de frecvență, ci și în funcție de specificitate și de proprietatea lor în raport cu cotextul. V. cotext, discurs, dominantă discursivă, tip de discurs. RN SINCRONIE. Ferdinand de Saussure a considerat sincronia ca fiind perspectiva pe care o oferă limba ca sistem ce funcționează la un moment determinat de timp. Sincronia era pentru el fie perspectiva după care o limbă este considerată într-un moment ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]