530 matches
-
prin concurs, postul de profesor la Catedra de istoria literaturii române a Universității „1 Decembrie” din Alba Iulia. A colaborat la „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania”, „Vatra”, „Astra”, „Familia”, „România literară” ș.a. Este căsătorit cu Rodica Braga. Primul volum al lui B., Sincronism și tradiție (1972), abordează, în întâia secțiune, o problematică diversă din sfera teoriei literare (raportul sincronism-tradiție, convenționalul în artă, relația structură-formă, conceptul de ambiguitate etc.), iar într-o a doua secțiune grupează câteva studii de istorie literară privitoare la Tudor
BRAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
activitate de cronicar literar, B. și-a alcătuit volumul Pe pragul criticii (1992), în care discută operele scriitorilor contemporani cu spirit critic și aplicație analitică. A îngrijit și prefațat un mare număr de ediții din operele scriitorilor clasici români. SCRIERI: Sincronism și tradiție, Cluj, 1972; Conjuncturi și permanențe, Cluj-Napoca, 1976; Destinul unor structuri literare, Cluj-Napoca, 1979; Istoria literară ca pretext, Cluj-Napoca, 1982; V. Voiculescu în orizontul tradiționalismului, București, 1984; Când sensul acoperă semnul, București, 1985; Recursul la tradiție, Cluj-Napoca, 1987; Pe
BRAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
Schițe marine din lumea porturilor, postfața edit., București, 1981; Octavian Goga, Teatru, postfața edit., București, 1984; Pavel Dan, Schițe și nuvele, pref. edit., București, 1985; A. E. Baconsky, Fluxul memoriei, pref. edit., București, 1987. Repere bibliografice: Mircea Anghelescu, Mircea Braga, „Sincronism și tradiție”, RL, 1972, 52; Mircea Tomuș, Mircea Braga, „Conjuncturi și permanențe”, T, 1976, 6; Doina Uricariu, Dialectica unor structuri literare, LCF, 1979, 18; Dan C. Mihăilescu, „Conspecte” stimulative, RITL, 1982, 4; Adrian Marino, Personalitatea cercetătorului literar, TR, 1983, 8
BRAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
Mircea Curticeanu, Ion Breazu inedit, ECH, 1979, 3-12, 1980, 1-12, 1981, 4-5; Ion Vlad, Recitindu-l azi pe Ion Breazu, TR, 1981, 20; Bârlea, Efigii, 189-201; Ion Vlad, Ion Breazu și sfera „geografiei literare”, TR, 1991, 18; V. Fanache, Componentele sincronismului literar, TR, 1991, 18; Mircea Curticeanu, Ion Breazu redactor inedit, CTC, 1991, 7; Dicț. scriit. rom., I, 371-374; Z. Ornea, Blaga în corespondență, RL, 1996, 10. C.T.
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
exagerate („urgia” amorului), șantajul sentimental („dorita moarte”): Rugă cătră Amor, Cântec [O, suspine arzător], [Ah, viață plin de jele] ș.a. O surprinzătoare Meditație, din 1821, de fapt traducerea celebrei L’Isolement (1820) de A. de Lamartine, rămâne o mostră de sincronism asachian, fără ecou în plan literar. Piesele de rezistență ale liricii erotice ale lui A. stau sub semnul sonetului petrarchist ce inspiră, până la pastișă, ciclurile de poezii compuse la tinerețe, în italiană, La Leucaide și Raccolta delle Poesie, asupra cărora
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
unui control respirator și, pe cât posibil, înlăturarea bronhospasmului. În acest sens, obiectivul terapiei constă în destinderea generală, mai ales a toracelui și umerilor, prin: mobilizarea mișcărilor cutiei toracice, reeducarea funcțională a diafragmei, întărirea stereotipului respirator prin educarea respirației corecte, asigurarea sincronismului respirației cu mișcările ce alcătuiesc structurile de exerciții, creșterea rezistenței aparatului respirator la diferite intemperii și la infecții prin călirea organismului. Producerea astmului este determinată de factori predispozanți cum ar fi: sexul (mai frecvent la bărbați), ereditatea, starea generală pe
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în efort și în repaus; menținerea unei atitudini corporale echilibrate; adoptarea unui mod de viață conform nivelului real al capacității funcționale. Obiective: a) relaxarea musculaturii toracice; b) ameliorarea mecanismelor de reglare a respirației și circulației; c) educarea ventilației dirijate și sincronismului respirator; d) degajarea căilor aeriene prin „educarea” tusei, expectorației asistate și drenajului postural; e) creșterea supleței și mobilității cutiei toracice și a coloanei vertebrale; f) tratamentul afecțiunilor ce mențin și agravează emfizemul. Concretizarea acestor obiective se realizează prin intermediul mijloacelor terapeutice
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Facla, an IV, nr. 32-46, noiembrie-decembrie 1913). Una dintre țintele favorite ale polemicilor lui Vinea este E. Lovinescu, împotriva căruia se dezlănțuie în diatribe violente; aparent contrariant (ambii comentatori sînt adversari ai sămănătorismului, ambii se vor manifesta ca exponenți ai sincronismului modernist), faptul se deovedește a fi elocvent. Ar fi reductiv să punem aceste excese doar pe seama influenței pamfletare a lui Arghezi și a lui N.D. Cocea, a apropierii de socialiști și a aversiunii față de liberali; după cum ar fi naiv să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din articolul „Naționalism, rasă, tradiție“ (Patriotismul nostru nu e încă a păstra, ci a construi, subl. a.) „o frază care explică militantismul său modernist ca o reacție la insuficienta noastră dezvoltare artistică”. Prin urmare - un patriotism constructivist, nonetnicist, emancipator, un „sincronism organic” opus „naționalismului școlar și cazarmagiu al patriei de afaceri”. Din articolul citat - un comentariu pe marginea definiției națiunii la Ernest Renan - se desprinde o atitudine particulară față de problema națiunii și a tradiției. O atitudine, am putea spune, pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
titulatura de „poezie extremistă” în legătură cu lirica avangardistă) vorbea, reluîndu-l pe istoricul latin Tacit, despre existența unui saeculum modern, Emilian vede în „anarhism” (înțeles ca esență a modernului) un „duh al vremii” prezent în toate manifestările sociale, psihologice, spirituale, științifice, artistice. „Sincronismul” și „interdependența” între manifestările artistice ale unei epoci sînt, de asemenea, invocate (ca și în cazul lui Lovinescu). Universalizarea revoltei anticlasice este explicată prin intermediul lor: „Reacțiunea aceasta împotriva doctrinelor și operelor artistice anterioare ar putea fi urmărită în aproape toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradiționale”. (Nota bene, în versiunea românească a lucrării lui Gustav Réné Hocke Manierismul în literatură, Ed. Univers, București, 1976, Nicolae Balotă completa antologia de texte manieriste din literatura europeană cu două poeme de Ion Barbu și cu „fabula” „Cronicari”...) Între sincronism și protocronism - noile metode critice Ultimul deceniu al „Epocii Ceaușescu” este dominat de două mari „bătălii culturale”: avem, pe de o parte, conflictul dintre adepții naționaliști sau național-comuniști ai protocronismului și adepții „internaționaliști” ai umanismului estetic occidentalist și sincronist. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
una „pragmatică” a celor două tipuri de scriere. Eseul începe însă printr-o critică vehementă a „complexelor criticii” noastre. Ținta polemicii este „ceea ce Edgar Papu numea cu o frumoasă, însă puțin pertinentă metaforă, «protocronism românesc»”. În bătălia ideologică dintre adepții sincronismului și cei ai protocronismului, Victor Ivanovici își precizează ferm poziția. Scopul teoriei lansate de E. Papu ar fi, în opinia lui, acela de „a ne consola de eventualele complexe” provinciale prin invocarea obsesivă a precursoratului absolut: „Însă calitatea de precursor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să respingă textualismul (fără a se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi însă și invocarea — cu argumente protocroniste! — a „textualismului” urmuzian, în plină bătălie cultural-politică între sincronism și protocronism... Analizele din Arca lui Noe despre „Arghezi & Urmuz” duc mai departe observațiile lui Nicolae Balotă, polemizînd cu prejudecățile criticii tradiționale de autoritate. Primii vizați sînt G. Călinescu și Tudor Vianu. Ideea „echivocurilor” lingvistice emisă de cel din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
idee importantă, deși mai mult subînțeleasă, a cărții e că nașterea poezii românești moderne nu poate fi explicată decît În cadrul altor culturi europene, În primul rînd al celor occidentale. Poeții Întemeietori au practicat cu rîvnă (chiar dacă fără s-o știe) sincronismul, preluînd modele, convenții, clișee și totodată luptînd Împotriva lor. Dimineața poeților este, dacă nu cea mai importantă, În orice caz cea mai inspirată carte a lui Eugen Simion, critic la care luxurianța călinesciană a expresiei (paradis de metafore, cu unele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
limitate din motivul de a nu crește exagerat curentul absorbit de la rețea (limita este aproximativ 800kW). Pentru tensiunile de peste 1kV există limite inferioare ale puterii, aproximativ 200kW la tensiunea de 6kV și 1000kW la tensiunea de 10kV. În ceea ce privește turațiile de sincronism, acestea corespund la următoarele numere de perechi de poli: 1; 2; 3; 4; 5; 6; 8; 10; 12; (14); 16; (18); 20; 24; (28); 32; (36); 40 . Aceste mașini pot fi construite pentru a funcționa la frecvențe de 50 sau
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
construcție simbolizată prin B3 (care semnifică faptul că statorul este fixat pe tălpi, axul este orizontal, mașina are două lagăre pe care se sprijină rotorul, fiind disponibil un capăt de ax). În cadrul aceluiași gabarit, funcție de putere și de turația de sincronism, se pot adopta trei forme de mașini, referitor la lungime, notate cu: S - scurt, M - mediu, L - lung. De asemenea, există simboluri care se referă la modul cum este protejată mașina în medii nocive, cu pericol de explozie. De exemplu
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
protejat pentru grupa I de explozie (sunt definite 2 grupe de explozie: I și II, în ordinea periculozității) capsulat, cu distanța de la ax la suprafața tălpilor de fixare de 132[mm], lungime medie, putere nominală 7,5[kW], turație de sincronism 1500[rot/min]. Pe același gabarit: 132M se poate realiza un motor având puterea de 4[kW] la 1000[rot/min] sau un motor de 3[kW] la 750[rot/min]. Tot pentru gabaritul de 132M dar în varianta S
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
pot realiza: motoare de 5,5 sau 7,5[kW] la 3000[rot/min]; motoare de 5,5[kW] la 1500[rot/min]; motoare de 3[kW] la 1000[rot/min] și motoare de 2,2[kW] la turația de sincronism de 750[rot/min]. Înfășurarea statorului este, în general, distribuită în crestături (q>1) și se realizează din conductoare de cupru (cu secțiune circulară sau dreptunghiulară) izolate cu bumbac, email, fibre de sticlă, materiale ceramice, mică, etc. În funcție de materialele dielectrice
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
inductor. Sensul de rotire a rotorului este astfel încât să fie eliminată cauza care produce „ discontinuitatea “ energiei magnetice în întrefier [7], deci apariția curentului rotoric, adică a variației câmpului magnetic prin rotor. Dacă rotorul s-ar roti cu viteza unghiulară de sincronism (a câmpului) Ω1, atunci nu mai există variația fluxului inductor prin circuitul rotoric, nici curent rotoric indus, iar cuplul ar deveni nul. Tensiunile induse, deci și curenții rotorici vor avea frecvența dictată de această viteză relativă, adică, similar cu (5
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
de frecvență f2, defazați la câte 2π/3[rad], care vor crea un câmp magnetic rotoric, caracterizat prin fluxul polar rotoric Φrot, rotitor față de rotor. În concluzie, atât Φst cât și Φrot se rotesc față de stator cu aceeași viteză de sincronism Ω1, compunându-se într-un flux rezultant Φ, după regula paralelogramului (fig. 5.7), rotitor față de stator cu Ω1. Evident, acest flux rezultant va intersecta conductoarele statorice cu viteza Ω1, iar conductoarele rotorice cu Ω2 = s Ω1 , frecvența curenților în
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
consideră rotorul fix, iar circuitul rotoric este deschis (Rp este infinit). Statorul este conectat la rețeaua trifazată, curenții absorbiți pe cele trei faze constituie un sistem trifazat simetric, solenațiile, inducțiile și fluxurile polare fiind unde învârtitoare, rotitoare cu viteza de sincronism. Se poate considera că mașina este în regim de transformator trifazat cu secundarul în gol, fluxul variabil fiind datorat undei învârtitoare statorice; adică pentru oricare din spirele înfășurărilor „fixe“, rotirea câmpului, în raport cu acestea, conduce la obținerea unor tensiuni induse, de
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
3 Scheme electrice echivalente ale mașinii trifazate 5.2.3.1 Scheme echivalente la mașina cu pierderi în fier neglijabile În condițiile neglijării pierderilor în fier și dacă , curentul de mers în gol ideal I10 (când rotorul este rotit la sincronism) este în fază cu fluxul pe care îl produce. Dacă se au în vedere ecuațiile (5.31), se poate desena o schemă electrică echivalentă, având n - 1 = 1, deci n = 2 noduri și o = 2 ochiuri independente. În această schemă
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
n = 0, (în momentul pornirii) puterea în secundar este nulă, fapt evident, de altfel. Pentru s = 0, rezistența de sarcină tinde la infinit, deci curentul este nul, puterea în secundar este nulă; fapt justificat prin aceea că rotorul fiind în sincronism nu este viteză relativă între acesta și câmp, deci nu există interacțiune câmp statoric - curent indus rotoric. Se menționează faptul că tensiunile, curenții, rezistențele și reactanțele din schemele echivalente prezentate mai sus corespund unei faze a mașinii analizate. 5.2
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
se introduce o rezistență în paralel cu reactanța de magnetizare, încât schema devine cea prezentată în fig. 5.10 a) (în Π). Mărimea rezistenței Rmp, se poate deduce cu oarecare exactitate astfel: se face încercarea în gol la viteza de sincronism; se măsoară puterea activă absorbită p10; se calculează pierderile prin efect electrocaloric la mers în gol ; se determină:; se calculează Rmp din egalitatea aproximativă: (5.35) Componentele: activă și reactivă ale curentului, I10 se deduc imediat : ; (5.36) Cunoscând I10r
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
la pornire), s = 1. În ambele situații puterea utilă P2 este nulă iar puterea P1 - electrică este absorbită de la rețea, deci este pozitivă. Această putere este egală în modul cu suma pierderilor respective, exemplificate pe desene. În cazul funcționării la sincronism, rotorul mașinii trebuie să fie antrenat din exterior la n = n1 , iar bilanțul de puteri este prezentat în fig. 5.14 a). Din punct de vedere matematic, este valabilă relația generală (5.61), adică : (5.62) dar din punct de
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]