267 matches
-
în marasmul bucureștean din primii ani post ’89 să las naibii ziarele și televizorul, fiindcă „dincolo de Chitila lumea-și vede de-ale ei, nimeni nu are treabă cu vâltoarea politică a Bucureștilor“, mă invită surâzător acum la tot soiul de sindrofii legate de o reușită sau alta, cu o încredere în viitor de-a dreptul amețitoare pentru viermuiala noastră, care-și tot plânge de milă într-o abulie ce frizează cretinismul. Dar spectacolul cel mai excitant pentru mine este amploarea extraordinară
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mi-aduc aminte cum m am încruntat văzându-l pe Ioachim, fiul cel mic al lui Ioan Alexandru, adus de tatăl său la Uniunea Scriitorilor, când acesta avea de primit un premiu. Ce să priceapă copilașul de trei anișori de la sindrofia cu pricina? mi-am îngăduit să-l întreb pe autorul Vămilor pustiei. „E bine ca, uneori, copiii să-și vadă părintele în slavă !“ a sunat ră spunsul poetului, buimăcitor pentru mine atunci. Un răspuns pe care mi l-am evocat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
el despre „veselia duhovnicească“, ființa credinciosului ca un rug aprins și cerimea (turlei) bisericii, „cum frumos spuneau țăranii vechi“. 23 februarie 2012 Unde m-am văzut și nu m-am crezut Niciodată nu am ezitat atât față de prezența la o sindrofie oficială. Nici măcar când m-am dus la Cotroceni, să-l văd pe Mircea Cărtărescu decorat de președintele Băsescu. Cred că, acum, voi fi smuls mental vreo sută de petale, tot rumegând stânjenit dilema „Să mă duc? să nu mă duc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
proaspete învățătoare Stela. Încotro? Dascăli, fete, femei Școala era pe din două: localul vechi și cel nou. M-am prezentat directorului Iancu Cimpoieșu, de loc din Vutcanii Hușilor. Era un bărbat impunător, pedant, pus la punct de parcă mergea la cine știe ce sindrofie. Așa lam cunoscut și așa a fost tot timpul. Se bărbierea în fiecare dimineață. L-am întâlnit de mai multe ori în București, unde s-a stabilit după ce i-a murit soția. Directorul m-a primit prietenește dar distant. Mi-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
m-am răzvrătit, la un moment dat, împotriva naturii mele. Asta s-a întîmplat în primul an de studenție, când ajunsesem să cred sincer că un tânăr care nu e capabil să bea, măcar, un litru de vin la o sindrofie n-are cum deveni un bărbat adevărat. Mă feream, atunci, să recunosc că mirosul și gustul de alcool îmi displăceau. Mi se părea că aș fi mărturisit o infirmitate ascunsă. Dornic să demonstrez că nu sufăr de mai puțină bărbăție
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
79 A venit vremea să ne facem apolitici / 83 Despre comunism, altfel / 87 Stau la volan și meditez / 89 Proza, bat-o focu', este proastă! / 93 Să dăm fuguța din real în ficțional / 97 Huntington și cercetașii / 99 La o sindrofie / 103 O alegorie cu anonimul provincial / 107 Viața operei și viața cealaltă, aceea de la bere / 111 Boneta de partid / 115 La taifasul european / 119 O ficțiune anapoda / 123 Partea a doua. TĂIETURI DIN ZIARE / 127 Învățământul între agonia specializării și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
din anii 50 cu unul antiterorist, cu semn schimbat și cu consecințe asemănătoare. Prin urmare nu este așa de clar că libertățile americane ar putea supravețui intacte după ceea ce s-a întâmplat. Și asta chiar dacă președintele crede altfel. La o sindrofie Multă apa a trecut pe râurile interioare, pe Dâmbovița, pe Someș și pe Bega de când au izbucnit în România principiile democratice și de când clasa politică și clasa mijlocie-mică a început să le disece, să le respingă, să le accepte. S-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ce face, în asemenea situație, UDMR? Păi, nu aș putea spune ce face, decât povestind o altă poveste, în așa fel încât cei care au urechi de auzit și minte de priceput vor pricepe. Se face că suntem la o sindrofie, poate să fie una referitoare la integrarea europeană, poate să fie altfel, una economică sau culturală, sau, de ce nu, una pentru susținerea copiilor străzii, a canalelor și regiilor celor bine salarizate. La multe este bun Apusul. Și cum spun, în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
din colțul lui o privire dușmănoasă: "De mine nici nu-i pasă! Nu s-a uitat o singură dată să vadă ce fac. Toată viața a fost la fel. Eu n-am contat. Au interesat-o doar cârpele, ghitara ei, sindrofiile. M-a lăsat cu 37, 5 temperatură și-a plecat la o partidă de rummy. N-am uitat asta niciodată! Și chestia cu Polizu! Se sărutau în fața ușii. A trebuit să mă plimb un ceas ca să nu dau peste ei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
jalnice, obosite de perie, naftalină și curățătorie chimică. Șerbănică îi mobilizase sub o streașină, cu o grimasă scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut Colette sindrofie de cucoane". Colocviul durase două ore, întrerupt de exclamații de uluire, priviri holbate, respirații șuierătoare. Șerbănică, umflat, trăise momente glorioase. Repeta de câte două-trei ori un amănunt, exagera, amplifica și nu uita să precizeze că ceea ce povestește reprezintă un simplu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Oricum n-avem nimic mai bun de făcut acolo la fabrică. Ne place s-ascultăm ce spune când își fâlfâie mustața aia groasă. Are să ne conducă într-o demostrațe mare, zice el, de-o să facă toate celelalte demostrații să pară sindrofie de dame. — Așa? Mi-mi pare c-o să vă conducă pe toț’ direct la pârnaie, spuse Jones, acoperind barul cu și mai mult fum. Aș zice mai degrabă că nu-i decât o mutră de alb smintit. — E cam năstrușnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu salată. Sugând dintre dinți niște resturi de pătrunjel și ceapă, îi spuse mamei ei din fotografia de pe cămin: „O să le placă grozav. Nime’ nu face-o salată de cartofi așa de bună ca Santa.“ Salonul era aproape gata pentru sindrofie. Deasupra vechiului radio cu consolă era o sticlă plină aproape pe jumătate cu whisky Early Times și șase cutii de carton cu Seven-Up. Patefonul, pe care îl împrumutase de la nepoata ei, stătea pe linoleumul bine șters, în mijlocul camerei, cu firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
indice că pierderea cărții trebuia să rămână secretă. — Bine, dă-mi haina ta, dragă, spuse Santa nerăbdătoare, smulgând aproape de pe doamna Reilly vechea jachetă de lână violetă. Era hotărâtă să nu lase fantoma lui Ignatius J. Reilly să-i bântuie sindrofia, așa cum se întâmplase în multe seri la popicărie. — Ai casă frumoasă, Santa, spuse cu respect doamna Reilly. E curată. — Mda, da vrau să-mi iau un linoleum pentru salon. Ai folosit vrodată perdelele alea de hârtie? N-arată rău. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
experiență destul de largă în privința organizațiilor politice. — Minunat. Și trebuie să porți costumul ăsta fantastic. Te pot asigura că te vei bucura de atenția absolută a tuturor. Tânărul hohoti, acoperindu-și gura cu mâna. Pe cinstea mea, ar putea fi o sindrofie nemaipomenită. Nu avem timp de pierdut, spuse grav Ignatius. Apocalipsul ne dă târcoale. O vom face săptămâna viitoare la mine acasă. Va fi nevoie să faci rost de pânză roșie, albă și albastră pentru steaguri, îl sfătui Ignatius. Mitingurile politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și onoruri. Ar fi fost de ajuns ca Gavrilcea să observe cu degetul un mizerabil desen pentru ca Gaittany să se extazieze și să exprime prin rotații aeriene de mână adeziunea lui totală la judecata aceluia. Odată, la o astfel de sindrofie semioficială, improvizată fără un motiv precis, numai spre a se face curte lui Gavrilcea, așa cum altădată se făcuse lui Pomponescu, Hagienuș puse întrebarea: - Ce-o mai fi făcând Pomponescu? Nu l-am mai văzut demult. Gaittany ridică ochii spre cer
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
paradisul Scenei. În 1983, când au venit amândoi în Germania, au petrecut un sejur în apartamentul meu din Heidelberg, în timp ce eu mă aflam la Paris, apoi am început să ne vedem în chip regulat după întoarcerea mea în țară. Ultima "sindrofie" acasă la ei (Irinel știa să primească și făcea parte din categoria "marilor doamne" care nu reușesc niciodată să ajungă "gospodine", indiferent de timpul pe care l-ar fi petrecut în bucătărie) a avut loc în 1996 în cinstea Monicăi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cele centrale. Ceea ce e corect. Cineva trebuie să stea să pună bazele meseriei. Nimeni n-o să-ți arate mare lucru într-o mare redacție". Cătălin Striblea, e-mail, mai 2009 ANIVERS|M ? Ieri, 14 iunie, s-au împlinit 12 ani de la sindrofia de inaugurare a postului Unison Radio Vaslui, autorizat oficial cu această dată, deși emisia propriu-zisă era încă din preajma sărbătorilor în urma licenței R/100 din nov. 1993. (TVV avea Licența 001, deci prima licență pentru televiziune de după Revoluție !) dis non ace
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
puteau distinge clar siluetele a două persoane. Un bărbat cam de vârsta lui împreună cu o tânără. Tocmai se îndreptau spre poarta glisantă ce s-a deschis cu o clipă în urmă. O fi tatăl cu fiica; se întorc de la o sindrofie; prea sunt eleganți și căluțul cabrat de pe automobil are și el un cuvânt greu de spus, gândi el când auzi aceeași voce ce dăduse scurta comandă și care îi părea cunoscută. Era vocea bărbatului ce intra grațios pe poarta glisantă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dintre ei. Și mie îmi place Cotești! ca un ecou la întrebarea de mai sus, spre surprinderea lui Bidaru, se auzi o voce puțin peltică de ibovnică abia trezită din somn. Prezența unor persoane tinere, de sex opus, la asemenea sindrofii era normală. Toți necăsătoriți, veseli, optimiști, dornici să petreacă sau chiar să-și înjghebeze o familie proprie, în special că și doamna Dan știa să combine în așa fel lucrurile, încât avea întotdeauna cel puțin două camere rezervate pentru fete
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vrei să afli cine ți-a dat toate aceste sfaturi utile, consideră că mă cunoști deja. În mod sigur ne-am întâlnit măcar o dată în viață prin vreo stațiune de lux, pe la vreun restaurant de cinci stele ori pe la o sindrofie top management. Sunt convinsă că ne-am zâmbit complice, ca de la extraterestră la extraterestră, ne-am evaluat reciproc perechea ori măcar ținuta, ne-am plasat în poziția învingătoarelor - „Eu sunt OK, tu ești OK“ - și ne-am văzut mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
o repara. Sindicatul hamalilor hotărăște o grevă de protest. ...Poate e ceva mai spectaculoasă acea extraordinară petrecere de la Clubul ofițerilor, unde șeful, adică domnul colonel, își ia puteri de dumnezeu-tată. [...] Bineînțeles, toate acestea înecate în răutăcioasă cruzime. [...] La această ostășească sindrofie, în vederea vizitei generalului, au fost invitați și o duzină de mutilați. De ce? întreabă unul din ofițeri. "Ca imbold" răspunde organizatorul. În materie de umor negru nu se poate inventa ceva mai frumos... (D. I. Suchianu) ...Voința de cinematograf a lui Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai "democrat", adică mai accesibil și comunicativ, deși la fel de sobru, reticent, într-o perpetuă defensivă, aparent sever. Avea și motive, căci majoritatea autorilor îl asaltau cu sute de cărți, fie prin poștă, fie prin mijlocirea Editurilor, fie personal (la diverse sindrofii), pe stradă sau chiar ... acasă (de tot hazul este relatarea unei astfel de ... "agresiuni" la domiciliu din partea prozatorului I.B., posibil grafoman), în speranța că vor obține măcar o notă în "R.L.". Spre deosebire de acești naivi incurabili, noi ne vindecasem de mult
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
au intrat în același cont de întreținere a liceului și grădiniței. Organizarea balurilor și seratelor dansante în spiritul epocii, la care era invitată toată protipendada vasluiană a acelor vremuri, aduceau importante venituri în contul societății. Printre invitații „abonați” la aceste sindrofii caritabile se numărau: C.I. Rășcanu, noul prefect al județului; colonelul Hotnog, comandantul Rgt. 65; Gheorghe Rășcanu, revizorul școlar; Teodoru, medicul șef al județului dar și Mihail Gh. Mogoș, medicul șef al orașului. Biletul de participare era de 200 de lei
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
simțim din opera lui și cum îl știm pe Caragiale din viața lui particulară, putem admite (ba suntem chiar siguri) că el ar fi petrecut ceasuri plăcute în tovărășia lui Jupân Dumitrache, la un pahar de vin, ori la o sindrofie, cu el, cu Zița și Veta..."; aserțiunea își păstrează valabilitatea, chiar dacă aprecierile autorului față de propriile personaje sunt contradictorii: "Uite-i ce drăguți sunt!" versus "Îi urăsc, mă!" În imaginarea celebrului personaj Rică Venturiano, Caragiale a avut în memorie atît experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
reprezentarea lingvistică a distracției. Atunci când ne referim la o petrecere, ea poate fi exprimată într-un registru conceptual foarte larg și generos. Pentru a desemna o petrecere, limba română are un arsenal impresionant de cuvinte: "chef", "bairam", "ziua onomastică", "chermeză", "sindrofie", "dezmăț", "banchet", "bal", "serbare", "festivitate", "pomană de viu", "sărindar", "recepție", "clacă" ș.a. Toate aceste cuvinte desemnează, în principal, o întrunire, al cărui scop este de sărbătorire a unui eveniment, la care oamenii vin cu dorința de a se simți bine
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]