220 matches
-
doar trimiterea intertextuală la Umberto Saba) îl leagă pe autor de modernitate: ș...ț Am obosit/ să tot cînt mestecenii,/ să repet eterna rimă/simțire-iubire.// Poezia-i văpaie/ardoare, daimon.// Ca lovituri de ciocane pneumatice/simt în mine/deictice pavesiene/sinestezii, sunete, porniri/scrîșnind metalic/ metafore hazardate//trenuri în goană/deraind în noapte ș...ț (“Unei prietene”). Asemenea lui Catalfamo, mulți alți poeți italieni actuali oferă multe surprize, indiciu sigur al inepuizabilelor posibilități ale artei cuvîntului.
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
între un taximetrist vienez și o traficantă mexicană, născută frumos dintr-un lamento spaniol. În ordinea corespondențelor pe care și cinematograful le poate provoca, Infidela semnat de Liv Ullmann pe scenariul lui Ingmar Bergman este o fascinantă mostră de intense sinestezii, iscate de un amplu monolog al eroinei ce-l vizitează pe autorul care a creat-o. Și dacă Erland Josephson este discret alter ego al maestrului, Lena Endre o eclatantă interpretă care le evocă, dar și depășește pe toate marile
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
pe care îl cunosc și îl frecventează cel mai des. De asemenea, subliniază Sansot, intersecțiile, care pot fi deschise sau închise și pot data din diverse epoci constituie un loc tradițional, încurajează întâlnirile dintre oameni 12. (...) În configurarea geografiei bucureștene sinestezia e unul dintre procedeelecheie, implicarea în perceperea peisajului urban a simțurilor vizual, olfactiv, auditiv presupunând un factor de ordin emoțional, subiectiv. Introducând termenul de „smellscape”, J.D. Porteous 13 demonstrează că mirosurile joacă un rol central în organizarea spațiului, în pofida dificultăților
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
o luciditate casantă. Interesul acestor asocieri vine din puterea coincidenței, din pura întâmplare că niște sunete imprecise (și naturale) pot fi asociate cu alte sunete imprecise (și la fel de naturale). Ce rezultă, din punctul lui de vedere, nu e nici măcar o sinestezie. E un portativ transcris după ureche. În fond, spune el mai încolo, „n-ai cum să compari nimic cu nimic,/ pentru că ești primul om din lume,/ primul care trăiește, primul care greșește” (p. 14). În logica poeziei da. În logica
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
fără să stea pe gânduri, Mitchievici. După care, când acest bătrân meditativ va începe să rememoreze vechi rendez-vous-uri cinematografice, întregul fragment, reluat cuvânt cu cuvânt, va fi subtil transferat unei frumoase necunoscute. Mirosul se înstrăinează, se suspendă, dar nu până la sinestezie: "Și ea îl urmase. Intraseră împreună și văzuse privirea unei femei urmărindu-l ciudat, spectral. Filmul aluneca pe lângă el, fiecare replică era amplificată de prezența fetei de alături. Mirosea a parfumuri ieftine, dar lui îi plăcea aerul călduț, mai ales
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
sa spre prețiozitate. Rococoul beat de sine îi permite, totuși, un compromis între frenezie și reținere, între libertate și disciplină. Reveria asupra copilăriei revolute se detașează prin suavitatea ambianței și abundența detaliilor, dar și prin inserția unei tehnici subtile a sinesteziei, a corespondențelor secrete și armonioase dintre senzații, care declanșează, în manieră proustiană, mecanismele memoriei involuntare ("O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ Și în tristețea care mă-nconjoară/ Din nou copilăria mea
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
profundă a tuturor resurselor limbii. Pentru Théophile Gautier, acest lucru înseamnă senzații plastice, imagini pitorești, dar și simfonii de culori. Symphonie en blanc majeur anunță deja corespondențele baudelairiene, dar și sonetul Voyelles al poetului simbolist Arthur Rimbaud. Jocul subtil al sinesteziilor este revelator pentru asocierea culorii albe durității pietrelor, dar și subtilității muzicale a unei lumi ce depășește universul cotidian: „le marbre blanc”, „la laiteuse opale” etc., culoarea albă este un simbol al purităț ii dar și al lumii de gheață
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
se poate întoarce în siguranță; apoi că mama primește pașaportul. În final, Occidentul renunță la incursiunea eliberatoare în Estul comunist. Din păcate, au existat destule destine prinse în istoria tragică. Ce le evidențiază, însă, pe cele două Lovinescu, este extraordinara sinestezie idolatră dintre mamă și fiică. Dincolo de realitățile sociale („Sburătorul” agonic, exproprierile, umilințele sociale și locative, expulzarea din partid, confiscarea averii, trădările „cozilor de topor”), citim drama unei mame prinse în infern, al cărei strigăt e auzit doar de fiica prizonieră
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
și Kingsor, de altfel. E vorba, în ultimă instanță, constată autorul Pătimirilor și măreției, de „lumea cunoașterii creștine a stărilor sufletești singuratice și infernale, lumea lui Dostoievski”). O altă părere infirmată de critica wagneriană e neîncrederea lui Thomas Mann în „sinestezia artelor” practicată de Wagner („Nu trebuie să reunim speciile ei pentru a le desăvârși”). Wagner a precedat totuși într-adevăr estetica mallarmeană; Baudelaire - „primul wagnerian din Paris” - s-a regăsit în spațiul artistic „total” wagnerian. La Wagner, ca la E.T.
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
a precedat totuși într-adevăr estetica mallarmeană; Baudelaire - „primul wagnerian din Paris” - s-a regăsit în spațiul artistic „total” wagnerian. La Wagner, ca la E.T.A. Hoffmann, e într-adevăr vorba de un talent dublu; de la el a pornit teoria sinesteziilor, deși nu se considera poet („la mine e totul acțiune”). De altfel, nici Thomas Mann nu spune mereu că această voință sinestezică ar fi un „diletantism monumentalizat”, contrazicându- se el însuși prin afirmația că geniul wagnerian „e o sinteză dramaturgică
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
umanizarea calculatorului/robotului. Capacitatea enormă de calcul și memorie a componentelor moderne, împreună cu mecanismele de reacție, caracteristice organismelor vii și reproductibile tehnic i-au condus pe unii la convingerea că inteligența, conștiința chiar, ar putea fi reconstruibile de către om. Această sinestezie a dus la proiectarea și construirea de mașini și programe euristice care să imagineze teorii, teoreme, chiar descoperiri. Numai că problema fundamentală a "sintezei inteligenței" nu constă în crearea de idei noi ci în a ști să alegi o idee
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
par să esențializeze, să reducă la nucleul lor de semnificație întreaga suită de peisaje idilice în care s-au întâlnit vreodată perechile de îndrăgostiți din literatura rusă; o serie de imagini puternic vizualizatoare (dar și de senzații auditive sau olfactive, sinestezia e un procedeu curent în romanul lui Șișkin) descriu acest univers ideal, care pare mai degrabă încremenit într-o atemporalitate ce ține exclusiv de teritoriile unei geografii a interiorității: „Și mirosurile din grădină! Așa de dense, de compacte, plutind în
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
și-n brațe îți strâng rotunda noapte/ Lumina cărnii pipăi cu degete de orb/ Și mâna ospătată cu sâni, culege șoaptă,/ Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți sorb". Citatul ales de Nicolae Oprea anunță melosul sculptural și stilistica sinesteziilor din "Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară de V. Voiculescu", și nicidecum extremismul erotico-ludic al lui Emil Brumaru, cum susține monograful. . în privința povestirilor scrise în perioada deplinei maturități (1947-1958) și publicate postum, în 1966, cu un studiu introductiv de
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
dadaismul s-a născut în hohotele de râs ale jocului (mult se vor fi amuzat excentricii săi practicanți la extragerea cuvintelor din pălărie), Petre Stoica parcurge într-un fel drumul în sens contrar. El caută tensiunea existențială chiar și în sinesteziile (cuvinte, imagini, acorduri muzicale) cele mai excentrice, asociate la voia întâmplării, în disprețul logicii elementare. În pomele sale sentimentele iau, de fiecare dată, fața imaginilor, tonul elegiac, grav, uneori melancolic, al poetului din fundal, acoperă fără drept de apel jocurile
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
Mureșan, eseul la care mă refer nu lasă pe dinafară, dintre toate ale literaturii, absolut nimic. Debutează ca o confesiune anodină, continuă pe un ton memorialistic nefixat foarte limpede în timp, se pierde în paradisurile artificiale ale bibliotecii, clasifică prin sinestezie. Tonul e interșanjabil de la un paragraf la altul: "Televizorul merge, mă uit cu mare atenție la el, procesez cât pot de lucid totul, ca să-mi dovedesc că sunt treaz, știind în același timp cât se poate de bine că peste
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
vers..., merită să reținem că poetul Coriolan Păunescu se încadrează perfect acestor rigori. În volumul de versuri Aleargă cu mine impresionează plăcut conservarea unor tehnici compoziționale clasice, precum: versul rimat (o rara avis, în poezia contemporană), iambul endecasilabic, fraza epică, sinestezia, refrenul-laitmotiv etc. Se acordă o atenție lexicului și nivelului lexico-semantic al termenilor care nu doar sensibilizează, cât mai ales, devin purtătoare de sensuri conotative. Remarcăm și tehnici de subtilitate specifice poeziei lirice. Spre exemplu, în Primenire, suprapunerea chiasmului cu refrenul-laitmotiv
Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
modele:/ un miros, o fîșie verzui de mătase”... Se vede cum poetul duce viziunea pînă în punctul în care nu mai sînt imagini de „traducere” vizuală a ei; pînă acolo unde nici cea mai puternică metaforă ori cea mai sofisticată sinestezie poetică nu mai au capacitate de figurare și reprezentare, fiindcă obiectul figurării și al reprezentării e prea vast. Acesta va fi și parcursul din epica propriu-zisă, a trilogiei Orbitor. Aici, în poem, odată viziunea parcursă și saturată, textul se apropie
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
înapoia lui însuși, ca și cum n-ar mai fi rămas nimic în loc, dar rămînea, rămînea atît de mult; discursul, întrebările, uneori jenante pentru mine, căci se refereau la lucruri pe care nu le citisem sau la care nu mă gîndisem niciodată... Sinesteziile subtile, trecerile amețitoare de la literatură la muzică, pictură sau arhitectură toate acestea nu le voi uita vreodată. La fel și cu Mihail Șora... în sfîrșit, două lacrimi: Virgil Mazilescu și Marius Robescu, prieteni dragi, dispăruți atît de înainte de vreme... Cît
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
tot așa nici folosirea jargonului semiotic nu se asociază totdeauna cu o procedare semiotică interesantă. Congresul a fost bogat în exemple de toate felurile. O tematică variată Dintre temele abordate, vom menționa: semiotica fino-ugrică (Vilmos Voigt), discursul istoric (Youzheng Li), sinestezie și multimedia (Yuri Tsivian), nostalgie, bucurie și melancolie în tango-ul finlandez (Pirjo Kukkonen), de la semantică la semiotica politică - aplicație la Adam Schaff (Susan Petrilli și Augusto Ponzio), filozofie academică și culturală în Finlanda (Ilkka Niiniluoto), semiotica paradoxului (Antti Salminen), denotație
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
gândul, la cumpănă de îngeri adunat un timp intermitent prin ochi curgându-l... Rotație Pe via Adige, stau ochi în ochi cu porumbeii din curtea interioară. Ultima rază trece de colțul blocului. Simt cum lipsește încă o bucată din inimă. Sinestezie Inima ta ce apune încet, roșu și alb pe cerul de iarnă. Status poeticus De uimire, efebii-și iau sânge. Tăgadă Gândul mijind în tranșeea Cuvântului, de la mine la tine doar înserarea unui sentiment învolt în cercul unui vechi rondò
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
simfonia a doua a lui Brahms, în re major, este albastră... Asta nu înseamnă că doi sinestezici văd o melodie în aceleași culori. Iată reacția unui cititor al cărții lui Sacks: "Vă citesc cartea și tocmai am început capitolul despre sinestezie, dar n-am putut trece de prima pagină fiindcă persoana pe care o citați definește re major ca fiind albastru. M-a surprins propria reacție la faptul că cineva nu simte re-ul în aceeași culoare ca mine (roșu-corai) - chiar
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
limbajul magico-inițiatic, parabolic, meditația ca model de „falsificare“ a realului, motivul androginului, existența hipnotică, obsesia oglinzii deformante, creatoare de halucinații, percepția lumii sub anestezie totală, motivul literar al femeii-mandragoră, absurdul realului revelat printr-o ficțiune „pe dos“, ciudate și neașteptate sinestezii semiotice - la care „participă“ semnele realului (perceput mai ales olfactiv) și semnele avatarurilor realului (percepute auditiv), călătoria onirică, motivul camerei-sicriu, care concentrează spațiul și timpul etc. În critica literară iraniană contemporană există aproape 50 de interpretări ale „Bufniței...“, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că doi oameni se pot contrazice în privința nuanței exacte a unui obiect dat. Dar vederea colorată a lui Edward era încă și mai stranie. Ca și alte, mult mai puține, persoane - una la zeci de mii -, Edward era și sinestezic. Sinestezia moștenită a lui Edward a rămas stabilă și consistentă în tot timpul vieții lui. Lua o formă standard: vedea numerele colorat. Pentru Edward, numerele și nuanțele se îmbinau de fapt, la fel cum moliciunea se îmbină cu confortul, iar tăișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mama lui îl înțelegea; și ea avea aceleași conexiuni îmbinate. Cei care aveau această afecțiune simțeau adesea gustul unor forme sau, în piele, textura cuvintelor vorbite. Acestea nu erau asocieri simple, nici puseuri de mofturi poetice. Weber ajunsese să considere sinestezia ceva la fel de durabil ca gustul căpșunilor sau răceala gheții: o funcție a emisferei stângi, îngropată cumva sub cortex, o intersecție de semnale pe care fiecare creier o producea, dar doar câteva creiere alese o înfățișau conștiinței, ceva de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înregistrau în creierele persoanelor nedaltoniste - nuanțe pure, mentale, pentru care Edward nu dispunea de echivalente vizuale. Aceste culori pe care ochii lui nu le detectau erau totuși înregistrate în cortexul lui vizual sănătos, stimulate de numere. Percepea aceste nuanțe prin sinestezie; doar că pur și simplu nu le putea vedea. Weber spusese această poveste în urmă cu mulți ani, încheind-o cu vreo câteva idei despre camera zăvorâtă a experienței personale. Simțurile erau în cel mai bun caz o metaforă. Neuroștiințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]