6,584 matches
-
sus, adjectivele substantivizate respective sînt uneori puse între ghilimele (în rest, sublinierile îmi aparțin), autorii textelor recunoscînd astfel implicit caracterul inovator și/sau efemer al creațiilor lexicale. La exemplele anterioare, în care apare exclusiv pluralul, se mai poate adaugă un singular destul de recent și de îndrăzneț, în care procedeul lexical e folosit cu o anume intenție umoristica: "să se facă o multiculturală" ("Academia Cațavencu" 37, 1998, 5). Și în acest caz, presiumea contextuala (disputele în jurul înființării unei universități multiculturale) este decisivă
Anticipatele, compensatele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17715_a_19040]
-
habitudinile unei epoci în abordarea unui text, acelea referitor la care Ammonius, la vremea să, afirmă că "se iau de obicei în prealabilă considerație pentru clarificarea temei de discutat." Firește, în măsura în care se dorește o clarificare. Impresia mea - cred eu, deloc singulară - este că foarte multe dintre presupusele explicitări din vremea noastră au că principala calitate faptul că mai mult complică un subiect, într-o manieră care dezleagă doar pentru a lega la loc cu un alt nod, uneori și mai complicat
Comentând Despre interpretare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17712_a_19037]
-
că marile genii ale omenirii n-au fost decît niște... naționaliști: Homer, Shakespeare, Goethe, Dante... Firește, Aderca se ridică împotriva unei atari procustianizări. Sensibilitatea să iudaica tinde a depăși limitele grupului, măcar principial generatoare de intoleranță, subliniind importanța personalității, ca singular "germen progresiv", în temeiul unui vitalism de sorginte nietzscheiană: "Căci numai prin desăvîrșirea indivizilor se produce desăvîrșirea societății. Supraenergia, germen progresiv, creează indivizi superiori din care va trebui să emane societatea cea nouă". Deci o răscumpărătoare concentrare de energie în
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
eforturile Editurii Paralelă 45 de a face accesibilă literatura ultimilor decenii. Creații pînă nu demult considerate "underground" ies la lumină, si nu oricum, ci gata de competiția internațională. Antologia Romanian Poets of the ^80s and ^90s nu este o tentativă singulară de a prezenta scriitori români unui public mai larg decît cel autohton. Cu aceleasi bune intenții au mai apărut Romanian Fiction of the ^80s and ^90s sau Experiment în Post-War Romanian Literature (Monica Spiridon, Ion Bogdan Lefter și Gheorghe Crăciun
O antologie internatională by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17745_a_19070]
-
al unei așa-zise revelații, un revelator fotografic mai degrabă pe care se reconstituie, cu mare efort și cu concursul unui mare număr de personaje episodice, piese dintr-un imens puzzle, trecutul, istoria adevărată, începînd cu tinerețea părinților săi, traiectoria singulară a celui care poate să spună nu (Horia, care dezertează în 1941 după ce a participat la eliberarea Basarabiei, dar nu vrea să treacă mai departe de Nistru, pentru că acela nu era războiul lui), figură luminoasă a mamei și moartea ei
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
apar abia acum, la aproape șapte ani de la moartea neașteptată a poetului, întâmplata la sfârșitul verii lui 1992 (și nu 1993 cum notează eronat autorul Convorbirilor). De ce vorbesc despre un caz Dan Desliu? Pentru că la noi manifestarea să a fost singulară și pentru că, fiind astfel, a stârnit destulă vâlvă. Sunt multi la noi cei care, inițial, în primii ani de după război, au aderat la comunism, l-au slujit cu fervoare iar mai tarziu au renunțat, revizuindu-se în tăcere. S-ar
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
în 1949, a publicat un apel către foștii deportați din lagăre naziste cerîndu-le să pledeze alături de el pentru anchetarea lagărelor sovietice. A profita cu adevarat de experiență trecutului e posibil dacă ajungem la general, daca transcendem nivelul factual al întîmplării singulare pentru a o putea integra într-o categorie în care ea e normă, nu singurul candidat. Autentică, și totodată gravă, tulburătoarea lecție a Holocaustului este aceea a universalizării suferinței, tocmai pentru a o putea preîntîmpină în viitor. Abia prin această
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
Sîrbu. Cartea merită binențeles o discuție mult mai amplă, recenzia de față nefăcînd altceva decît să citeze pentru o eventuală trezire a interesului. Oricum, dincolo de o eventuală adeziune la părerile și concluziile Sorinei Sorescu, cartea ei despre I.D. Sîrbu rămîne singulară ca efort de obiectivare și impuls demistificator. Sorina Sorescu, Jurnalistul fără jurnal, Jocurile semnăturii, Editura Aius, 1999, 264p., f.p.
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
fiecare prilej, că este cu adevărat unul dintre cei mai mari oameni politici ai continentului, profund atașat interesului țării și poporului său. Spuneam că, el nu a cedat noilor autorități imperiale de la Bruxelles, a dovedit această verticalitate și curaj, aproape singulare, în a-i trimite la plimbare inclusiv pe președintele nord-american și ceilalți demnitari ai S.U.A.<footnote Am în vedere refuzul categoric comunicat și vicepreședintelui SUA, care a încercat să convingă autoritățile poloneze să ia parte la acest proiect militar, util
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
constrastul dintre caracterul aparent neînsemnat al diferenței și distanța pragmatică, de uz, care se creează între cele două formule învecinate. E vorba de ca omu(l) și ca oamenii: comparații care, examinate în afara contextelor, ar putea părea echivalente; în fond, singularul articulat are adesea aceeași valoare semantică cu pluralul articulat, desemnînd totalitatea indivizilor în cauză. Din fericire, dicționarele noastre au înregistrat în acest caz diferența. În Dicționarul limbii române (DLR), de exemplu (Litera O, 1969), ca omul e explicat "cum se
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
unor norme pozitive. Situații prototipice de uz mi se par, așadar, pentru prima formulă A greșit și el, ca omu' - iar pentru cea de-a doua, de exemplu: Mănîncă și tu ca oamenii!. De aici pot începe, evident, speculații: la singular, semnificația pare mai curînd psihologică, antropologică ori chiar religioasă (omul e inevitabil păcătos); la plural, în schimb, e o semnificație preponderent socială, evocînd normele de comportament valabile la un moment dat. E semnificativ faptul că definiția care trece de la un
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
scria Angelus Silesius, unul privește timpul, celălalt stă întors spre veșnicie. Sacrificarea unui ochi înseamnă domnia ochiului unic. Or, e limpede că aci nu se află în cauză Ochiul unic, ca simbol al Esenței și al Cunoașterii divine, ci ochiul singular al Ciclopului, care trimite la o condiție subumană, precum cel al personajelor inferioare din mitologia irlandeză (ochiul malefic al lui Balor face să încremenească o armată întreagă; Regina Medb îi transformă pe copiii lui Caltin în vrăjitori, mutilîndu-i prin metode
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Gheorghe Ceaușescu Lucian din Samosata este o figură singulară în literatura antică. Născut la Samosata în Siria de nord, cam în anul 125 d. Cr., într-o familie săracă, el a fost trimis ucenic la un unchi care era sculptor, deoarece părinții nu-i puteau asigura întreținerea într-o
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
Este o cantonare comoda în zona spectaculosului de sporită atracțiozitate, instrumentul solist, pianul, situându-se în centrul discursului simfonic, în relația să de competiție cu marele aparat orchestral. Pe această direcție a existat la noi o anume tradiție, o tradiție singulară ce continuă pe parcursul a trei sau patru decenii pînă în zilele noastre. Ce înseamnă, însă, a fi un pianist, un artist care să poată răspunde exigentelor vieții de concert în acest sfârșit de secol, în prag de nou mileniu, în
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
figurata, metonimica sau/și metaforica. În domeniul toponimiei, observațiile cele mai interesante privesc frecvențele terminațiilor numelor de țări sau localități, contextele de dezambiguizare, posibilitatea de a forma un plural neutru de la numele de localități (Bolintinuri, Clujuri), refacerea unei forme de singular a toponimelor cu forma de plural (Iasul, Bucureștiul) - acceptată că tendința normală a limbii, de regularizare formală și semantica. Nu ultimul dintre meritele volumului e deschiderea pe care o oferă unor cercetări ulterioare: ceea ce se poate dori în primul rînd
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
puțin în evoluția ulterioară a limbilor romanice. Chiar dacă în cazurile de detaliu discuția despre influențele non-romanice, despre rolul substratului sau al superstratului nu e definitiv închisă, poziția teoretică de ansamblu e coerentă și convingătoare. Expunerea clară, vivace, la persoana I singular (modelul e Sextil Puscariu, exemplar pentru modul de a prezenta cît se poate de simplu, intuitiv și atractiv, rezultatele unor teorii și analize specializate) presupune anumite strategii persuasive: de pildă, o inevitabilă doză de simplificare, renunțarea la a descrie mult
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
feluri: cei care scriu despre ei înșiși în relație cu visul, repetînd de fapt, în aceeași tonalitate confesiv-literară, ceea ce au spus în cărțile lor (Simona Popescu și Mircea Cărtărescu, poeti-prozatori pentru care "scrisul că și visul" sînt la persoana întîi singular) și cei care tratează tema în subtile eseuri de interes mai... general (Ioana Pârvulescu, Alex Leo Șerban, Z. Ornea, Anca Manolescu). Rasism, grațieri și o premisă Plecat din PNL, Viorel Cataramă face declarații bizare în calitate de președinte interimar al partidului lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
Rodica Zafiu În gramaticile românești e menționată, de obicei în capitolul de sintaxa dedicat subiectului, posibilitatea de a exprima în mai multe feluri caracterul general al unei acțiuni cu subiect nedeterminat; mijloacele principale sînt: folosirea persoanei a II-a singular sau a persoanei I plural, ambele cu sens generic, - și construcția cu reflexivul impersonal sau pasiv-impersonal. Interesul acestor resurse gramaticale apare evident mai ales în perspectiva contrastiva: față de celelalte limbi romanice, română trebuie să recurgă mult mai des la construcțiile
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
mers că la un meci de fotbal, cînd se aruncă mingea în teren..." ("România liberă" = RL 2692, 1999, 24); "cînd totuși se reușește ceva-ceva prin unele locuri (...), imediat se organizează o dezbatere" (RL 2692, 1999, 24); persoană a II-a singular - " Cînd începi un lucru, trebuie musai să-l termini" (RL 2692, 1999, 24) - sau persoană I - "întîlnim și alte aberații"; "dacă ne gîndim bine" (RL 2692, 1999, 24). E evident că în unele situații se poate recurge la oricare dintre
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
unele situații se poate recurge la oricare dintre cele trei tipare principale, în vreme ce alteori se manifestă preferințe nete pentru o soluție anume. Opțiunile reflectă într-o anumită măsură diferențe de registru stilistic; așa cum arată Mioara Avram, "persoană a II-a singular reprezintă tipul tradițional și popular, iar persoană a III-a singular a unui verb reflexiv este procedeul preferat în limba literară actuala, mai ales in stiluri impersonale cum sînt cel științific și cel administrativ. Persoană a II-a sg. este
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
principale, în vreme ce alteori se manifestă preferințe nete pentru o soluție anume. Opțiunile reflectă într-o anumită măsură diferențe de registru stilistic; așa cum arată Mioara Avram, "persoană a II-a singular reprezintă tipul tradițional și popular, iar persoană a III-a singular a unui verb reflexiv este procedeul preferat în limba literară actuala, mai ales in stiluri impersonale cum sînt cel științific și cel administrativ. Persoană a II-a sg. este evitată în dialogul cu un superior de teama confuziei cu adresarea
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
verb reflexiv este procedeul preferat în limba literară actuala, mai ales in stiluri impersonale cum sînt cel științific și cel administrativ. Persoană a II-a sg. este evitată în dialogul cu un superior de teama confuziei cu adresarea directă la singular" (Gramatică pentru toți, ediția a II-a revăzuta și adăugita, București, Humanitas, 1997, p. 328). Persoană a II-a singular, frecvență în proverbe, e așadar caracteristică pentru limbajul popular și pentru oralitate, persoana a III-a a reflexivului e mai
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
administrativ. Persoană a II-a sg. este evitată în dialogul cu un superior de teama confuziei cu adresarea directă la singular" (Gramatică pentru toți, ediția a II-a revăzuta și adăugita, București, Humanitas, 1997, p. 328). Persoană a II-a singular, frecvență în proverbe, e așadar caracteristică pentru limbajul popular și pentru oralitate, persoana a III-a a reflexivului e mai întrebuințata în registrul cult și în scris. O dovadă a acestor preferințe poate fi și opțiunea dicționarelor noastre pentru înregistrarea
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
termină, după dumneavoastră, domeniul ei? G.G.: Știu și eu... Cred că orice activitate umană ale cărei rezultate se pretează la o apreciere estetică poate fi considerată că o operă de artă... Într-un anume sens, prefer să folosesc cuvîntul la singular și nu la plural... Cînd vorbim de arte, pentru o clipă, termenul poate să pară suplu, încăpător, dar de fapt este mai restrictiv, pentru ca, dacă vorbești de arte, atunci lumea cere lista lor și dai peste liste canonice... Pentru unii
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
acest volum? G.G.: Oh...! Pentru a sintetiză foarte repede voi spune că de la inceput demersul meu a fost unul de lărgire progresivă. Primele mele două volume sînt în esență cărți de eseuri critice, apoi am trecut treptat de la critică operei singulare la scrieri mai teoretice; de exemplu, Figuri III din Discursul povestirii este, în cea mai mare parte un studiu de naratologie. Din acest moment, m-am ocupat, cum să spun, destul de constant de probleme de teorie generală a literaturii, deci
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]