828 matches
-
între membrii familiei, Glogovenii sunt - potrivit istoricului Philippe Ariés, Timpul istoriei, București, 1997, p. 58 - „oameni ai familiilor, ai societăților restrânse și înverșunate, ai grupurilor etanșe și închise în propriul lor trecut, pentru că acest trecut le aparține și le întărește singularitatea”. O familie de astfel de nobili/boieri cu un trecut apreciabil, dar propriu, moștenea o tradiție de viață, o sumă de relații ce se refăcea permanent prin căsătorii și obiective politice. Prin prezența lui Tudor Vladimirescu ca membru de familie
OPINII PRIVIND PORTRETUL, VÂRSTA ŞI GENEALOGIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376349_a_377678]
-
-mă de mână doar atât / cât să lași impresia că ar conta/ îți căutăm tresărirea când îmi alergai venele /și umbra-ți prindea contur peste mine/ urmăream șoapta din sărutul agățat în lobul urechii / de câte ori ne amestecam apele sătui de singularități morbide/ apoi îți ridicai gluga/ o pădure deasă și negre îți erau viețuitoarele din ea / te absorbea complet fără să întorci capul/ lăsându-mi gustul tău impregnat pe coapsa stângă/ și în tăietura de sub sân/ îți sunt aici strigam în
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
de Dumnezeu nu este determinată, adînc, în ea însăși. Căci acea unitate, dacă ea este abstractă în sine și prin urmare goală, duce ea însăși la independența concretului în genere, rămas în afara ei, ca o mulțime de zei sau de singularități empirice, lumești. În mod consecvent, chiar acel panteism ar putea fi numit încă un monoteism, potrivit reprezentării superficiale a acestuia; căci dacă potrivit acesteia Dumnezeu este identic cu lumea, întrucît nu există decît o singură lume [179] n-ar exista
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
încearcă o apreciere sintetică: "Ceea ce determină caracterul distinctiv al Bucureștilor și lașilor, ceea ce face ca aceste orașe să nu semene cu orașele noastre europene, pe care caută a le imita, ceea ce-1 impresionează pe străin de la prima vedere este singularitatea inegalabilă a locuințelor. Imaginați-vă cîteva din cele mai sărace cătune de-ale noastre și în mijlocul acestora palate elegante, fără nici o locuință intermediară care să servească de trecere între palat și colibe; cînd aspect de sat, cînd aspect de capitală
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ca orice vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar stejarul Poporului meu tare ridică ș-azi în vânturi Întunecata-i frunte și proaspăta lui frunză..." Episodul "cetatea Sarmisegetuzei" (ocultat de critică, probabil pentru "dacismul" său) este semnificativ pentru a revela singularitatea imaginarului eminescian: "arfa" sa poate ridica "stâncă pe stâncă" într-o construcție de mare forță arhitecturală. Fragmentul din Memento mori e, cu siguranță, un răspuns la întrebarea lui Odin: Mai stă-nrădăcinată-n munți de piatră, / Cu murii de granit
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
admirat/ admir la el în continuare această capacitate de a trăi în două planuri, cu elementele specifice ale limbajului în care se exprimă și nu amestecă în mod fraudulos disponibilitățile pe care le are. Apoi îl prețuiesc foarte mult din pricina singularității lui: într-un climat ieșean oarecum inform, Val Gheorghiu a reușit să-și păstreze continuitatea de dicție, dacă pot spune așa, continuitatea mesajului, continuitatea stilistică, și să-și construiască personalitatea neviciat de ce se întîmplă colateral. La vîrsta pe care o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lor în spațiu conform cu ceea ce arată fenomenele de interferență și de difracție [...] Generalizînd în fond concepția undei fantomă sugerată de Einstein în cazul luminii, presupuneam că corpusculul este o foarte mica regiune de mare concentrare de energie, un fel de singularitate, în sînul unei unde întinse care îl ghida în mișcarea să." (Louis de Broglie, Certitudinile și incertitudinile științei, p. 108-109). Sînt probabil identici cu caii de aur ai lui Urizen. 155 (V, 238) voi găsi acea pulsare-adîncă: Se referă, la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a făcut o asemenea avere?! Să fim serioși: pe de o parte, vrem să rămânem obiectivi și să nu influențăm în nici un fel opinia cititorului, iar, pe de altă parte, cariera avocatului Ludovic L. a fost excepțională nu numai prin singularitatea ei și prin marile foloase materiale care i le-a furnizat atât lui cât și mandanților săi, ci și pentru crezul său nestrămutat că, în pofida faptului că Justiția suverană are întotdeauna dreptate, nimeni nu este mai vinovat decât noi, semenii
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Nompar de Caumont, conte și mai apoi duce de Lauzun, cel despre care Marea Domnișoară, Domnișoara de Montpensier, vara lui Ludovic al XIV-lea, scrie cu iubire Încărcată de suferință și melancolie: „O distincție extraordinară ș...ț, un milion de singularități”. Sunt cuvintele unei fecioare de 43 de ani, săgetată de o dragoste năprasnică pentru un bărbat ciudat, provocator, insolent, curajos, fermecător, care intră În grațiile Regelui Soare, refuzând să se lase inclus În banalitatea de serie a curtenilor. Tulburat de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o direcție pe care nimeni n-ar fi știut s-o prevadă. Sine nobilitatetc " Sine nobilitate" Epidemia dandy o dată declanșată, ea Începe treptat să se autodevoreze. Morbul mușcând tot mai mulți adepți, dandysmul Își anulează cel mai puternic principiu: originalitatea, singularitatea, oroarea În fața Înserierii, a banalizării. Încă din 1818, În Beppo, Byron deplânge soarta „dinastiei dandy”, pentru că o simte declasându-se din cauza imitatorilor. Acestora le vor urma „alți imitatori imitați”. Nici pe departe nu poate fi vorba de vreo relație amiabilă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ciudat de grotesc și sublim. Așa cel puțin Îi descriu istoriile literare. Care să fie Însă legătura dandy-lor cu toți aceștia? În primul rând, ce Îi aseamănă? Cu siguranță, modelul comun, byronian, spiritul frondeur, refuzul lumii „de serie”, Încrederea În singularitate, În caracterul de excepție al fiecăruia dintre ei. Și mai ales faptul că numeroși scriitori și artiști omologați ca dandy trăiesc În tinerețe, cum se va vedea, un episod frenetic. Când, În 1860, Baudelaire proiectează Dandysmul literar, el știe deja
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fondul Însuși al problemei. Ne Întrebăm cum pot fi compatibile ideologiile totalitare (de stânga sau de dreapta), care masifică fără drept de apel, cu principiul fondator al dandysmului? Totul e o contradicție În termeni. Dandy-ul autentic Își afirmă ostentativ singularitatea, unicitatea, refuzând orice tip de Înseriere, orice devălmășie cu vulgul. Delbourg-Delphis nu este, de altfel, singura care afirmă perpetuitatea dandysmului din anii ’20 până În zilele noastre. Am putut nu de puține ori observa cum are loc extrapolarea conceptului, mai ales
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Frumosul rămăsese doar o legendă, și ea intrată În uitare. Ceva din propria-i fire Îl face Însă pe francez să Îl simtă ca nimeni altul pe Brummell, mai viu, pentru el, ca oricând. Ce Îi asemuie? În primul rând, singularitatea, dar și singurătatea. D’Aurevilly este, În felul său, condamnat la unicitate, pe care și-o asumă, de altfel, cu o suferință plină de orgoliu. Nobil, descendent pe linie maternă, se pare, dintr-un bastard al lui Ludovic al XV
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sistem, propune principii și norme, elaborează teorii, dar și practici. Anume? Am spune că, Întâi și-ntâi, dandysmul ne apare ca o etică, pe care o vom descrie și analiza În cinci ipostaze, după cum urmează: etica narcisică, a diferenței, a singularității/singurătății, a negativității și a gratuității. Dar el, dandysmul, dezvoltă În egală măsură o estetică, o strategie & tactică a seducției și o utopie. Tot atâtea capitole distincte În cartea noastră. Citându-i selectiv pe dandylogi, am riscat să ordonăm pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
utopie. Ca doctrină a diferenței, dandysmul Își afirmă orgolios dorința de a-și delimita subiecții, de a-i face să fie mereu altfel. Principiile sale - În acest sens - pot fi numite cu o brutală directețe: unicitate, individualitate, narcisism, orgoliu, vanitate, singularitate, singurătate, contestare. Simpla parcurgere a termenilor ne sugerează În primul rând un program etic. Așa și este. Doar că, prin extensie, aceste principii morale Își pot cu ușurință anticipa consecințele În plan estetic. Să particularizăm. Un dandy autentic vrea să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fie integrați, acceptați, incluși Într-o anumită societate, abolind distanțe și diferențe, dandy-ul are o cu totul altă dorință: „Problema dandy-ului e de a amplifica peste măsură distanța - prin eleganță În limitele convenite, prin insolență ș...ț, prin singularitate, prin sadism, chiar printr-un fel de nebunie, dar fără a provoca totuși vreodată ruptura”1. Cel care continuă discuția inaugurată de Jean d’Ormesson, o nuanțează și o sporește cu noi sugestii e Emilien Carassus În capitolul intitulat nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și oroare. Singular și singur tc "Singular și singur " Nu e greu de Înțeles acum de ce atitudinea narcisică, stimulând sentimentul unicității și diferenței, o atrage implicit pe cea solitară. „Dandy-ul trăiește În fața oglinzii pentru că Își supraveghează aparența, Își cultivă singularitatea și nu-și caută referințele decât În el Însuși; nu imită niciodată pe nimeni și este Întruparea cultului de sine, adică a cultului diferenței sale.”1 Perfect adevărat, numai că această singularitate e iluzorie. O spun mai toți filosofii identității
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În fața oglinzii pentru că Își supraveghează aparența, Își cultivă singularitatea și nu-și caută referințele decât În el Însuși; nu imită niciodată pe nimeni și este Întruparea cultului de sine, adică a cultului diferenței sale.”1 Perfect adevărat, numai că această singularitate e iluzorie. O spun mai toți filosofii identității. Oricât ar fi de centrat asupra sa, dandy-ul are În permanență nevoie de un sistem de referință: el nu se poate defini decât În raport cu ceilalți, fie și pentru a se despărți
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să fie validat, acceptat, Într-un sistem pe care Îl perturbă cu impertinența sa fundamentală. El vrea să placă displăcând, să deregleze stabilind noi reguli, să fie neconvențional adoptând o nouă convenție. Camus vorbește, descriind dandysmul, despre o „estetică a singularității și a negației”. Dar singularitatea și negația agregă În primul rând un proiect etic. Vocația dandy-ului e unicitatea sa, spune Camus. Iar una dintre consecințele acestei atitudini este damnarea la singurătate. „Totdeauna izolat, totdeauna În afara lumii.” Numai că singurătatea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un sistem pe care Îl perturbă cu impertinența sa fundamentală. El vrea să placă displăcând, să deregleze stabilind noi reguli, să fie neconvențional adoptând o nouă convenție. Camus vorbește, descriind dandysmul, despre o „estetică a singularității și a negației”. Dar singularitatea și negația agregă În primul rând un proiect etic. Vocația dandy-ului e unicitatea sa, spune Camus. Iar una dintre consecințele acestei atitudini este damnarea la singurătate. „Totdeauna izolat, totdeauna În afara lumii.” Numai că singurătatea e, implicit, și o condamnare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ar spune, „de serie”, masificantă, o adevărată instituție, industrie și business, Moda stabilește normele de „sănătate” și normalitate. A fi demodat e sinonimul unei maladii sociale. Dacă nu al unei perversiuni. „Astfel asistăm la următorul paradox: Moda a exterminat orice singularitate gândită a veșmântului, asumându-și tiranic singularitatea sa instituțională ș...ț. A inocula azi, prin Modă, puțin dandysm fiecărui veșmânt Înseamnă fatalmente a ucide Însuși dandysmul, deoarece, prin esență, el era condamnat să fie radical sau să nu fie deloc
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
instituție, industrie și business, Moda stabilește normele de „sănătate” și normalitate. A fi demodat e sinonimul unei maladii sociale. Dacă nu al unei perversiuni. „Astfel asistăm la următorul paradox: Moda a exterminat orice singularitate gândită a veșmântului, asumându-și tiranic singularitatea sa instituțională ș...ț. A inocula azi, prin Modă, puțin dandysm fiecărui veșmânt Înseamnă fatalmente a ucide Însuși dandysmul, deoarece, prin esență, el era condamnat să fie radical sau să nu fie deloc.”1 Așadar, după teoria lui Barthes, din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
emancipare morală și la a-și determina acțiunile după bunul lor plac. Fără a profesa deschis răul, ei neglijează regulile morale În vigoare pentru a crea un cod particular În cadrul căruia pot să subziste, deviate, unele valori tradiționale aristocratice: onoarea, singularitatea, distincția, mândria ș...ț De obicei, dandy-ul deturnează noțiunea de rău și pe cea de păcat, corelându-le cu niște considerații pe care morala clasică le-ar judeca drept aberante. Pentru Brummell, răul nu e faptul de a nu-și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
chiar de creștin, de un creștin puritan - un sibarit jansenist, departe de orice ușurătate -, de sfânt, de eroul stoic, datorită grijii sale de a se depăși mereu, Înlocuind regula de obște cu un soi de tensiune eroică și cu gustul singularității ce stârnește admirația”2. Așadar, un proiect stoic, un „stoicism roz”, opus, după același Jean d’Ormesson, „epicureismului negru” al arivistului. Probă a unei voințe extraordinare, a unei forțe ieșite din comun de a Înfrâna dorințe, simple plăceri sau chiar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la nivelul acestuia. Dumnezeu nu este detronat, ci, printr-un neîncetat efort, i se refuză orice supunere. Dandysmul este o formă degradată de asceză. Dandy-ul Își creează propria sa unitate prin mijloace estetice. Dar aceasta este o estetică a singularității și a negației. „A trăi și a muri În fața unei oglinzi”, aceasta era, după Baudelaire, deviza unui dandy. Ea este coerentă, Într-adevăr. Dandy-ul este, prin definiție, cineva care se află În opoziție. El nu se menține decât prin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]