267 matches
-
tendință parcimonioasă a scriiturii, deseori semnalată de exegeză, poate fi considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă desenează arabescuri ideatice, paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și de a domina schimbul de idei. În planul argumentativ, avem de-a face cu argumente punctuale (uneori chiar numerotate, pentru a facilita coerența ideatică), aserțiuni categorice cu verbe verdictive și comportative (J.L. Austin), enunțuri cu caracter axiomatic, strategii proleptice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la cel dintâi, conflictul de natură psihologică se instalează o dată cu a doua vârstă interogativă și traduce un complex identitar care, groso modo, ține de orice intelect superior aflat în faza incipientă a probematizărilor existențiale pe care însă experiențele individuale îl singularizează. Cu certitudine, etapa duhovnicească a fost determinantă pentru maturizarea eului poetic arghezian. S-a spus că poetul s-a născut atunci când monahul a murit, tocmai pentru că marea sa aventură, cum o numește Alexandru George, i-a amprentat sufletul liric. E
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
paradigma arghezi.htm 122 În acest sens, "Tată și fată", în Scrieri 41, p. 271, este, dintr-o suită amplă, un text reprezentativ pentru ceea ce înseamnă lirismul paternității la Tudor Arghezi, o temă care, cel puțin din unghiul estetico-afectiv, îl singularizează pe poet în peisajul literar interbelic. 123 Tudor Arghezi, Scrieri 25, Editura Minerva, București, 1974, p. 170. 124 În ***L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, p. 17. 125 Vezi Tudor Arghezi, "Procesul ziariștilor", în Scrieri 13 (Poarta neagră), E.P.L., București
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din franchețea lui. Și, într-o măsură, chiar așa și este. Dar acest lucru e departe de a duce la un stil frust și rudimentar. Dimpotrivă, vorbirea lui Ahile abundă în particularități specifice, dintre care unele sunt mai degrabă surprinzătoare. Singularizându-l printre toți eroii prin tot ce este și ce face, Homer i-a dat lui Ahile un stil al expresiei care este numai al lui. În chip deliberat, dovadă că în însuși cuprinsul poemului există considerații privitoare la diferențele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din franchețea lui. Și, într-o măsură, chiar așa și este. Dar acest lucru e departe de a duce la un stil frust și rudimentar. Dimpotrivă, vorbirea lui Ahile abundă în particularități specifice, dintre care unele sunt mai degrabă surprinzătoare. Singularizându-l printre toți eroii prin tot ce este și ce face, Homer i-a dat lui Ahile un stil al expresiei care este numai al lui. În chip deliberat, dovadă că în însuși cuprinsul poemului există considerații privitoare la diferențele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Yser (octombrie 1914), la Chemin des Dames (aprilie 1917), din nou pe Marna (iulie 1918), la Saint Mihiel (septembrie 1918) etc. Dintre toate bătăliile purtate de Imperiul Britanic pe frontul de Vest, prima bătălie de pe Somme (iulie-noiembrie 1916) s-a singularizat prin pierderile enorme suferite de britanici în primele zile de luptă. Planul de ofensivă a fost elaborat de mareșalul Joffre, comandantul-șef al trupelor aliate, și de generalul Haig, aflat la comanda trupelor britanice din subordinea lui Joffre. Ofensiva, încredințată
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
echilibru permanent între sursele tradiționale și actuale, între textele teoretice autohtone și străine. Iar bibliografia este folosită ca argumentare a propriilor idei, dar și punct de plecare a demonstrației independente. Consemnez fluența exprimării. Subordonat calităților general stilistice, discursul critic se singularizează prin acuratețe și atentă distribuție a lexicului în enunț și a propozițiilor în frază. Din loc în loc se ivesc expresive caracterizări metaforice. În Conul Leonida față cu reacțiunea, cuvântul anunță "apropiata lui metamorfozare în element decorativ, cu efect de somnifer
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cele fundamentale ale umanismului, prin "negarea totală a Celuilalt și anihilarea umanității lui". Însuși termenul "shoah", cu origini biblice, însemnând distrugere, aneantizare, conferă dimensiune mitică, sacră, fenomenului, fără a-i știrbi din importanța istorică reală și care, devenind nume propriu, singularizează această tragedie. Deși pornește din realitatea clară, multe urme au fost șterse (crematorii demolate), lăsând mai mult loc imaginarului pentru a mitiza. Jacqueline Levi-Valensi explică particularitatea acestui mit: "deși nu e mit fondator, deși se referă la un caz particular
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Ciocnesc amândoi, simțind că intimitatea și veselia din prima parte a serii lor revenise. Între timp, orchestra atacă primele acorduri ale unui tangou argentinian plin de pasiune. Curtenitor, Marius o invită pe Smaranda la dans. Siguranța și grația lor îi singularizează printre ceilalți dansatori, dovadă numeroasele priviri fățiș admirative din partea celor așezați la mesele din apropierea ringului parchetat. Cele ale bărbaților ascund în spatele încântării afișate și un dram de invidie pentru norocosul care se bucură de compania unei partenere absolut fermecătoare. Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aparte", conferită de înrâurirea slavică, poporul român prezintă "o posibilitate de civilizație și cultură unică în mijlocul marei familii romanice" (Giurescu, 1942, p. 75). Unicitatea identitară românească, până acum conceptualizată ca rezultat al conjuncției dintre latinitate și teritorialitate dacică, va fi singularizată suplimentar, prin evidențierea unei triple conjuncții: i) latinitate; ii) teritorialitate dacică; iii) slavonism. Latinitatea ortodoxă în spațiul dacic devine astfel formula unicității românești: "Latini răsăriteni suntem numai noi" (Patrașcanu, 1937, p. 10). Influența slavică a penetrat multidirecțional, pecetluind formarea neamului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vâlvă la începutul anilor ’60, fiind entități literare insolite în contextul constituit de proza preponderent schematică publicată atunci; reconsiderate fără prejudecăți la câteva decenii de la ivirea lor, aceste personaje nici nu par atât de bizare. În fond, lumea ficțională e singularizată prin poziția autorului - un anumit neosentimentalism ne-duios și ne-dulceag, de grad secund, manifest în contemplarea binevoitor ironică, simpatetică, a delicateței sufletești „handicapate” de sfieli și de frustețea ori obscuritatea comunicării. Nici chiar „răii”, atâția câți sunt, nu sunt
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
el a crescut În douăzăci dă zâle. A fost un băiat năzdrăvan. Bogata iconografie creștină ne arată prin nenumărate exemplare imaginea lui Iisus sub aspecte agrare. Asocierea Sa cu grâul (și cu vinul) a dat un nimb de sfințenie grâului, singularizându l În lumea vegetală. Busuiocu este un alt element cu rol fertilizator frecvent Întâlnit În povești. În Povestea cu Busuioc Verde-nflorit, Împăratul Verde ajuns la vârsta de 60 de ani fără copii, pleacă la vânătoare, poruncindu-i nevestei până când
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
mondial, politic și cinematografic, în care apare Reconstituirea. Anul 1970 marchează în România maximul liberalizării începute în ultimii ani ai dictaturii lui Gheorghe Gheorghiu- Dej, după care, odată cu „Tezele din iulie 1971”, Ceaușescu trece la o restalinizare care ne va singulariza față de țările din Est și, finalmente, chiar față de Moscova. Apar cărți despre „obsedantul deceniu”, la început de domnie, Ceaușescu are interesul ca perioada Dej să fie criticată, se poate strâmba din nas în fața clișeelor proletcultiste, cântă Phoenix, inte lectualii încep
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
două categorii de semne ce o Însoțesc și o completează cu necesitate: semnele paraverbale (vocea cu parametrii săi de diferențiere) și semnele non verbale (gesturi, expresia feței, expresia și direcția privirii, poziția corpului); interpretul Însuși ca entitate complexă ce se singularizează, În actul de interpretare, prin trei capacități: perceptivă, rațională și cognitivă. Un enunț va fi interpretat conform așteptărilor emițătorului doar dacă interpretul are capacitatea de a percepe stimulii produși de către emițător, dacă are cunoștințele estimate de către acesta și dacă are
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
context lingvistic similar cu cel pe care ei tocmai Îl creează, Înainte de inițierea prezentului act de comunicare. Asta nu aduce, Însă, elemente de noutate deoarece, fără un loc comun, anterior, comunicarea nu ar fi posibilă. Ceea ce, pe de altă parte, singularizează acest schimb este faptul că, celor doi termeni, le sunt atribuiți referenți unici, foarte bine determinați, departe, oarecum, de referenții posibili atribuiți lor În mod curent, pentru a căror identificare simpla competență lingvistică a interpretului nu este suficientă. Un vorbitor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
schema prezentată de Sperber și Wilson. Eu consider că este necesară delimitarea ei ca etapă deoarece, În funcție de identificarea sau nu a unei intenții comunicative, interpretul va continua sau nu demersul interpretativ al enunțului În cauză. Un alt fapt care o singularizează, În conversația față-În-față, În special, este acela, că În această fază incipientă, un rol foarte important este jucat de semnele non verbale, a căror semnificație contribuie În mod esențial la identificarea naturii ostensive a actului de comunicare declanșat de către locutor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cercetării științifice, în filozofie, filozofia culturii și a valorilor, unde mă pricep mai bine și unde cred că am făcut ceva, urmăresc realizarea acestui ideal. Dar aș vrea să vă mai spun că acesta nu este un ideal care mă singularizează de ceilalți oameni. Eu înțeleg că acest ideal îl pot realiza numai într-o comuniune deplină cu comunitatea umană în care trăiesc, cu neamul nostru și cu umanitatea. Fiindcă ideea este următoarea: dorința mea e să putem face fiecare câte ceva
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
cercetării științifice, în filozofie, filozofia culturii și a valorilor, unde mă pricep mai bine și unde cred că am făcut ceva, urmăresc realizarea acestui ideal. Dar aș vrea să vă mai spun că acesta nu este un ideal care mă singularizează de ceilalți oameni. Eu înțeleg că acest ideal îl pot realiza numai într-o comuniune deplină cu comunitatea umană în care trăiesc, cu neamul nostru și cu umanitatea. Fiindcă ideea este următoarea: dorința mea e să putem face fiecare câte ceva
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
și pe o deschidere către modalitățile contemporane de expresie plastică. Sinteza acestor elemente, filtrate prin personalitatea fiecărui artist, ajută la nașterea unei forme originale de expresie grafică. Stilul este pecetea personalității creatorilor de excepție, semnul heraldic de neconfundat care-i singularizează în arta contemporană. „Stilul e omul“, adică artistul cu toate calitățile și defectele sale, cu entuziasmul și tristețea, cu deciziile și îndoielile pe care le pune în fiecare lucrare. Originalitatea desenului, deci a duetului, unicitatea formelor folosite, singularitatea modalităților de
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
dă zâle. A fost un băiat năzdrăvan" [Spic de grâu, Oprișan, II. Bogata iconografie creștină ne arată prin nenumărate exemplare imaginea lui Iisus sub aspecte agrare. Asocierea Sa cu grâul (și cu vinul) a dat un nimb de sfințenie grâului, singularizându-l în lumea vegetală. Busuiocu 1 este un alt element cu rol fertilizator frecvent întâlnit în povești. În Povestea cu Busuioc Verde-nflorit [Canciovici], Împăratul Verde ajuns la vârsta de 60 de ani fără copii, pleacă la vânătoare, poruncindu-i
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
care ține seama și de normele diferențialismului, cu condiția ca acestea să fie „corectate” prin impunerea unor limite. Recunoașterea alterității celorlalți drept ceva demn de respect, altfel spus drept Întruchipare a unei valori În sine (sau intrinseci), este actul care singularizează antirasismul diferențialist prin excelență. Acest imperativ implică obligația de a respecta necondiționat și În mod egal, fără distincții (așadar fără excluderi și fără ierarhizări), toate atitudinile și comportamentele celorlalți, În calitatea lor de forme particulare de viață care Întruchipează anumite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
istoric sunt văzuți ca parteneri pentru o posibilă căsătorie. În același mod, putem spune despre cutare sau cutare campion sportiv că este „discriminat” prin atenția exagerată care i se acordă și prin adularea pe care o suscită și care Îl singularizează. Și se știe că societățile democratice cunosc un anumit grad de homofilie socială, atât În alegerile matrimoniale, cât și În cele amicale (Maisonneuve și Lamy, 1993; Moser, 1994). Fiecare știe că eroii puteau la fel de bine să fie uciși sau sărbătoriți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Discurile sale sugerează puritatea viorilor cremoneze și suculența ansamblurilor populare din lumea a treia, fără să lase nici un pic impresia de căutare arhaică. Și nici nu e. Ce-l face deosebit pe Gabriel în lumea muzicii contemporane (dar nu-l singularizează; ca el sunt destui artiști, cărora li se poate aplica eticheta „responsabili față de lumea în care trăim“) este onestitatea. El nu s-a sfiit să ia atitudine când acest lucru era apanajul câtorva oameni cinstiți, și nu o modă aducătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Culorile sângelui, 1973; Adevărul retorului Lucaci, 1977; Marele cântec, 1980; Umbrele nopții, 1980; Călătoria spre zei, 1982; Speranța, 1984; Depărtarea și timpul, 1986; Sacrificiul, 1988) și prin care a identificat dimensiunile, accentele, ideile și formele care îl caracterizează și îl singularizează pe romancier, relevând unitatea sistemică a programului său epic și a reprezentărilor despre istorie, dar și substanța erudiției sale din care se nutrește această fenomenologie epică, Theodor Codreanu se ocupă, în a treia parte a cărții sale, de volumele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
III-lea d. Hr. Primul dintre cele două adjective a fost întrebuințat pentru întîia dată în secolul I d. Hr. de Sf. Ignatius din Antiohia pentru a evoca plenitudinea, universalitatea Bisericii creștine. Cel de-al doilea a sfîrșit prin a se singulariza în vocabularul religios mai cu seamă după evenimentul din 1054, fără a i se cunoaște însă autorul (care, probabil, nici nu există) (cf. Alfred Bertholet, Dicționarul religiilor. Ediție în limba română de Gabriel Decuble, Ed. Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]