212 matches
-
jumătate din populație are abonament la bibliotecă. (...) Ei, da: Finlanda, o șansă!"517 "După toată nebunia asta, simt nevoia să evadez într-o poză salvată pe desktop-ul laptopului meu, primită de la bunul meu prieten, Cătălin. E, acolo, o casă singuratecă, ițită într-un vârf de munte plin de zăpadă, din Finlanda. Presupun că în susul scandinavic nu se prinde susurul OTV și, în general, nu găsești prin zonă picior de dâmbovițean"518. Cam așa își încheia articolul Sfârșitul televiziunii Alex Savitescu
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
ce se pot lăuda că au o patrie de iubit, un popor de apărat, o cultură de înaintat. Nu-s dezmoșteniți acei cari iubesc trecutul poporului lor, cei cari au în suflet tezaurul de amintiri care îl face pe omul singuratec să se simtă și el o parte, un rezultat al istoriei țării sale. Dezmoșteniți sînt acei ce nu mai cred în nimic, dezmoșteniți sînt acei cetățeni ai universului întreg, ce, neavînd patrie, își aleg pe cea mai ieftenă din tot
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
libertate. Iacob este un personaj a cărui viață se desfășoară în fața calculatorului. Familia i se destrămase: tatăl depășise vârsta de 65 de ani, fusese deci eutanasiat, fratele plecase în Israel, iar el, al doilea născut, castrat, condamnat la o viață singuratecă. Își câștiga existența din publicitate și-și omora timpul conversând pe net... Tocmai este înștiințat printr-un poștaș, că are de plătit câteva sute de euro pentru a ridica un pachet, moștenire de la mama lui, dar și urna cu cenușă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
acest concept, atât de vizitat, cel de libertate, va avea pentru el alte și uneori paradoxale sensuri. Și el va părea „ne-liber”, Înjugat, când alții vor destupa șampanii ale libertății și, pe dos, va fi liber - deși va părea singuratec și crispat de propria-i imagine -, când alții vor alerga Încolo și Încoace pe marile bulevarde ale necesității. Realitatea, da, această magnifică formă și esență nu se forjează, oricât ar părea de ciudat, În marile „ateliere” și spații publice, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de o Încremenire a timpului”, ci, cred eu, de ivirea, de apariția fulgurantă a acelui zeu ascuns al Prezentului. A la recherche du temps perdu e de fapt căutarea, la Început instinctivă apoi tot mai conștientă, aproape programatică, un joc singuratec și genial, a acelei „forțe” ascunse a vieții, inaccesibilă nouă, umanilor, Prezentul care, cum o spuneam mai sus, este el Însuși un zeu, adică este fix, neschimbător, același și etern. (Am Înșirat dublete ale aceluiași adjectiv pentru a-i sublinia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dialectice, Între „individ și masă”. Ei bine, În cazul lui Breban, care se’ntorsese spre surpriza tuturor după ce protestase În Occident contra Începutului dictaturii personale ceaușiste, am fost martori, ca să zic așa, sau spectatori ai unei lupte Între un ins, singuratec, tot mai „singuratec”, și... nu cu „mulțimea”, ci cu „imaginea” ce i s-a oferit mulțimii despre el. Această „mulțime” - de colegi, dar și cei străini, „indiferenți” și care nu pot trăi cu o „enigmă umană”, cu un „revoltat”, cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și masă”. Ei bine, În cazul lui Breban, care se’ntorsese spre surpriza tuturor după ce protestase În Occident contra Începutului dictaturii personale ceaușiste, am fost martori, ca să zic așa, sau spectatori ai unei lupte Între un ins, singuratec, tot mai „singuratec”, și... nu cu „mulțimea”, ci cu „imaginea” ce i s-a oferit mulțimii despre el. Această „mulțime” - de colegi, dar și cei străini, „indiferenți” și care nu pot trăi cu o „enigmă umană”, cu un „revoltat”, cu cineva care „nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Cosașu, Raicu. Foști colegi la „aventurista” și cam „bolșevica” Școală de literatură care ambiționa, după modelul marii Uniuni Sovietice, să producă pe bandă condeieri aplecați partidului. Nu am Înțeles și nu Înțeleg nici azi reproșul lui Raicu (care viețuiește cam singuratec Într-un Paris care, necesarmente, i-a rămas străin!Ă. Manolescu, cu care nu am fost apropiat În zilele mele „de glorie” și de putere administrativă, s-a apropiat de mine În ’72-’73 și mi-a propus prietenia, Într-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În care nu mai poți „ocoli” lucrurile, acele „lucruri” În care este amestecată și propria ta ființă, de a privi „cu ochiul dinlăuntru”, de a te scruta, urmări, „bănui”, „suspecta” și „vâna” În cele din urmă, cum o face un singuratec și Înfometat vânător cu un animal ce devine, deodată, singura sa salvare. În acele momente când orizontul, altfel larg, deschis și mereu schimbător al omului se Îngustează fulgerător și fix și el nu mai e capabil și nu mai vrea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Eram victime „din oficiu” și nu o dată am spus-o public, chiar și atunci, că noi, intelectualii, în comunism, umaniștii, suntem „evreii societății”, excelente ținte ale numeroșilor oportuniști, ale viguroșilor carieriști ai „perioadei”. Eram în anii aceia un individ aproape singuratec, deși făceam sport „de performanță”, câțiva ani, la clubul „Metalul”, atletism, și păstrez calda amintire a antrenorului meu, Silviu Dumitrescu, duminecile urcam dealul Patriarhiei să ascult în primul rând corul unde cântau soliști ai Operei române, primeam nu rareori vizita
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și Matei. Existau, cum sper că există și azi, grupări, grupuri de tineri, care se adună după afinități nu totdeauna clare, având în centru, în permanență, literatura și dorința de a publica. Am mai spus-o, există și tineri veleitari singurateci, dar e un fenomen mai rar, pentru un reușit debut literar e nevoie de curaj și ajutor; curaj moral, curajul consecvenței pentru a aborda o profesiune atipică, cu o evoluție de ani și de decenii, curaj dat, cel puțin la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
i s-a adăugat și Nicolae Velea, e adevărat, pe care, nu știu de ce, nu îl „număr” printre membrii grupului nostru, deși a făcut și el parte din „grup”, ca și Mircea Ivănescu, prietenul lui Matei în primul rând, un „singuratec”, dar care „alerga” cumva alături de noi, ne împărtășea adică reflexele culturale, orizontul literar, modelele, uneori și ticurile de expresie sau „poziția socială”, estetismul. Sau „tânărul” Adrian Păunescu, care „ni s-a alăturat”, trecând iute, deși era abia un „post-liceal”, un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ele vreau s-o amintesc pe frumoasa și virginala Vera, ce s-a apropiat de mine fără rezervă, cu frică, dar și temerară - ea era una dintre frumusețile cert virginale ale orașului și vizitele ei la un „crai” cunoscut și singuratec ca mine puteau să-i creeze nu numai dificultăți de conștiință, dar și în familie sau față de opinia atât de tiranică a micilor orășele. Ea se pregătea să-și dea examenul de admitere la Medicină și prietenia noastră a rămas
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cine are curajul, „insolența” de a se „arăta gol”, în sensul de a trece, în oglindirea omului și a umanului, dincolo de clișeele, chiar și „artistice”, clasice, ale genului, trebuie să fie apt de a suporta „consecințele”. Cele dintotdeauna ale artistului singuratec și îndrăzneț, cele pe care eu le-am numit riscul sau riscurile culturii și în cultură: singurătatea, sărăcia, ridicolul, ratarea. Și curajul și demnitatea artistului, cel ce-și înțelege și apreciază calm și bărbătește travaliul, iar inițiativa mea a fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Tot ce ne înconjoară și prețuim, obiectele și valorile cărora le jertfim timpul și nu rareori demnitatea noastră sunt, cu adevărat, neapărat necesare?! Am uitat oare de necesitățile reale, puținele și aceleași, printre care, unii dintre noi, disperați, nefericiți și singurateci, poate, așezăm necesitatea primă sau ultimă a celui Unic! Sensul vieții?! Unde se află acesta, dacă... el, ca o măruntă și sâcâitoare zeitate, veșnic ridiculizată, dar insuportabil de prezentă în momentele cele mai surprinzătoare, dacă... el există? Capitolul IV (Luptele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de țările libere occidentale, creându-și relații, platforme economice și oameni potriviți, dovadă poziția lor astăzi ca membri ai comunității europene și cu un sistem administrativo-economic mult mai apt de a face față acestei noi și problematice situații. Un drum singuratec, al unui om care a înțeles greșit aderența largă pe care i-au creat-o actele sale pozitive și, mai ales, poziția din vara lui ’68, prin refuzul hotărât al României de a invada Cehoslovacia alături de armatele Pactului de la Varșovia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îl avea deja și pe care-l comentez, în fugă, în acest volum. El însă, Nichita, mi-a dat, singurul, curaj „să continui” deși, repet, producțiile mele literare de atunci erau total insignifiante. A simțit el, atunci, în acel post-adolescent singuratec, confuz și stângaci în ceea ce privea propria sa „adaptare socială”, a intuit el semne ale artistului veritabil?! Sau, mai știi, era doar „partea feminină a eului său”, acea „anima” a lui Jung care mă „descoperea” ca pe un partener cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
utilizez și materialul de superstiții pe care l-am adunat. Costea străinul (Șoapte din trecut)." Identificăm aici, în embrion, povestirea Vremuri de bejenie. În același 1906, la 23 iunie: "Un pădurar întunecos mă întâmpină și mă duce la coliba lui singuratecă, unde are o femeie tăcută, chinuită, nenorocită pe care o tiranizează. Bănuiește că femeia a trăit cu boierul, stăpânul moșiei de 1400 de fălci? Bănuiește, se încredințează și ucide pe boier? Nu știu. Dar boierul a fost găsit ucis..." Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în ogradă. Codrii de pe dealurile dinprejur stau neclintiți supt un cer înnalt, albastru șters. Din cerdacul arhondaricului unde stăm, privim pe gânduri înnainte, pe când înserarea crește, și pe când stoluri de lăstuni se învârtesc prin jurul bisericei celei mari țârâind subțire, cristalin. Singuratecă și tristă stă chinovia aceasta în munți, departe de orice așezare omenească. Și înserarea crește, crește, de departe tare parcă se aude abia talanga de la o turmă care se apropie de mănăstire pentru odihna nopții. ceasornicul care bate, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sihăstrie că acuma acoperișul e vechi și stricat..." La arhondaricul Agapiei, maica arhondăriță îi dă să mânânce un borș cu fasole, după care, bucuros de francul pe care i l-am dat noi, pornește îndărăt peste munte spre chinovia lui singuratecă de la Sihăstrie. Dela arhondaricul Agapiei se poate vedea satul împrăștiat, format din căsuțele curățele ale maicelor. Munții de brad din jur, bolta cerului albastru. De pe bolta aceasta, când se adună nori, se încrucișează fulgere pe deasupra văii înguste. Cu maica arhondăriță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se cuvenea în acea vreme unui fecior de boer, băgase de seamă și la cele ce se petreceau în jurul lui. Pe albia stâncoasă a pârăului, ori pe drumul prăvalatic al costișei, pe sub brazi uriași, coborând de la Agapia din deal, de la singurateca chinovie cu călugărițe bătrâne, la Agapia din vale, unde după perdelele de mătase ale chiliilor străluceau mulți ochi umezi de fete tinere și frumoase de neam bun, coborând cu gândurile duse și cu sufletul plin de neînțelese doruri, flăcăul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un soiu de cufundar din bălțile Dunării. 23 Iunie 906 ["SUBIECTE"-PERSONAJE] 4. Când s-a întâmplat? Odată, de mult, pe când umblam la vânat printr-o pădure-n munți. Un pădurar întunecos mă întâmpină și mă duce în coliba lui singuratecă, unde are o femee tăcută, chinuită, nenorocită pe care el o tiranizează. Bănuește că femeia a trăit cu boerul, stăpânul moșiei și al pădurii de fagi de 1400 fălci? Bănuește, se încredințează și ucide pe boer? Nu știu. Dar boerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a rațelor (tip nou de avioane). Vecinul meu colhoznicul cu căciula mare, care lăcrăma și-și ștergea ochii c-o cârpă. Fetița care s-a dus și a depus o floare la catafalc. Cei doi bătrânei care au adus păreche singuratecă o coroană într-o roabă. Bătrână sărăcăcios îmbrăcată la priveghi. Băiețelul care se furișa la mauzoleu, printre noi, ca să vadă și el pe cei doi, Lenin și Stalin, alăturea. Am văzut pe Saifudin Kichelew. [Moscova 30 nov.-17 dec. 1953
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mitropolitului Varlaam din 1644 la Catechismul calvinesc - unicul exemplar cunoscut -, colecții de medalii și monezi vechi moldovenești și muntenești, strânse cu osârdie de Dimitrie Sturdza. Toată aurăria și argintăria lucrată cu ciocanul și bătută în nestemate. - mândria mănăstirilor și a singuratecelor schituri - astăzi nu o avem. Pierdute rămân acele panaghiare ale lui Ștefan cel Mare de la mănăstirea Neamțului și evangheliile slavonești, ferecate în aur și argint, din secolul al XV-lea și al XVI-lea; pierdute odoarele brâncovenești ale Horezului și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Axente Sever, unde participasem cu Milly la Înmormântarea cumnatului nostru Popa Mihai, la coborârea din tren cu două geamantane mai mari și atent la Milly, care cobora prima, am pus piciorul drept pe un colț de gheață ce mai persista singuratec pe suprafața peronului curățat. Am alunecat și mi-am zdrobit rotula dreaptă. Accidentul producându-se În fața Dispensarului CFR, după o examinare sumară de către personalul de serviciu, am fost transportat cu ambulanța la clinica prof. dr. N. Georgescu, din Spitalul de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]