497 matches
-
de designator rigid, îndeplinind setul de proprietăți: este cazul Euridicei, soția doctorului Laurian, actriță, mama lui Laurian, pentru care utilizarea exclusivă a supranumelui relevă identificarea totală cu mitul. În ceea ce privește relațiile dintre nume, pornind de la analiza Sabina Fânaru cu privire la relația de sinonimie - creată prin intensiune - între prenume, supranume și formule de adresare (Leana-Văduva-Îngerul Morții-Persephona; Adrian-Poetul-Îngerul Morții-Dionysos (În curte la Dionis) am extins studiul și la alte proze: Vasile-Împărăteasa-Excelență (Ghicitor în pietre), Brânduș-Măria Ta (Fata căpitanului); Maria da Maria-Străina- Înger al Morții (Uniforme
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Vasile-Împărăteasa-Excelență (Ghicitor în pietre), Brânduș-Măria Ta (Fata căpitanului); Maria da Maria-Străina- Înger al Morții (Uniforme de general). Omonimia instituită între numele proprii ale străzilor (Popa Soare) și ale cârciumelor (Floarea-Soarelui) amplifică solaritatea geografiei mitice. În al doilea rând, relația de sinonimie la nivelul etimologic (Pe strada Mântuleasa) stabilește echivalențe între cele două tipuri de reprezentanți aflați în "identități/realități alternative", lumi posibile pe care Eliade le definea "două lumi mitologice diferite, antagonice și totuși până la urmă identice". Numele se organizează în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe care Eliade le definea "două lumi mitologice diferite, antagonice și totuși până la urmă identice". Numele se organizează în serii sinonimice: Oana-Anca Vogel, Lixandru Gheorghiță-Iorgu Calomfir-Dumitrescu, Vasile I. Borza-Vasile Economu-Lixandru V. Gheorghiță -Anca Vogel, Arghira-Zamfira-Marina, Iancu - Enache. În aceste exemple, sinonimia se realizează fie prin etimon comun, prin sem comun, sau motivație grafică (prezența grafemului V). În această alchimie semnificațională a numelor proprii, în acest labirint semnificațional pe care îl traversează semantismul designatorului, actul numirii se coagulează în mai multe paliere
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
București, 1993, p. 403. 79 Idem, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 30. 80 Vezi analiza făcută de Sabina Fânaru numelor din narațiunea În curte la Dionis, precum și relațiile pe care le stabilește între ele (sinonimie, polisemie) în op. cit., p. 234. 81 Mircea Eliade, op. cit., p. 21. 82 Ibidem, p. 13. 83 Ibidem, p. 23. 84 Christian Ionescu, op. cit., pp. 25-26; acad. Al. Graur, op. cit., p. 106. 85 Vezi analiza acestui nume făcută de Sabina Fânaru
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se varsă în Homorod și care a fost atestat sub forma Valye Hamerade, pare a susține această ipoteză. Observația că sensul apelativului nu se potrivește cu descrierea cursului unei ape nu ni se pare pertinentă (în fond, am avea o sinonimie cu toponimele slave de tip Bîrza, chiar dacă într-un caz e un substantiv, iar în celălalt un adjectiv). Soluția contrapusă variantei anterioare avansează o temă sîrbească, Omar, omara, „pădure de conifere“ (întîlnită mai rar, e drept, și în Bulgaria și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Banatului) a precizat că în zonă crește o floare „de gîrlă“ de culoare galbenă numită călcadză (cu o formă dialectală). V. Frățilă identifică această floare cu planta numită popular calce, calcea calului, bulbuc, bulbucel, capră nemțească, scalce. Sursele lexicografice indică sinonimiile calce-mare = rostopască, calce-mică = untișor și, de asemenea, o floare cu frunze mari și flori galbene, calciu (plural călci, diminutiv călcea). Dicționarul etnobotanic înșiră numeroase alte denumiri sub care este cunoscută această plantă (caltha palustris): bilbor, bolboci, bulbucă, bulbuci, bulbuci de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se vorbește astăzi în insulele Mării Egee, avînd un vocabular tot cu predominantă italiană, la care se adaugă cuvinte din spaniolă, catalana, franceza, iudeospaniola și turcă, dar cu o sintaxa predominant arabă. Astăzi sintagma lingua franca apare uneori în relație de sinonimie cu cea de limbă vehiculara, care însă nu este în mod obligatoriu un pidgin, așa cum era lingua franca. Sînt considerate limbi vehiculare limbi de circulație internațională precum engleză și franceză (în instituții internaționale, turism etc.), esperanto. Quechua, limba amerindiana din
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
editor), Discursul repetat între alteritate și creativitate, Institutul European, Iași, 2008. Munteanu, Cristinel, Frazeologie românească. Formare și funcționare, Institutul European, Iași, 2013. Munteanu, Cristinel, Lingvistică integrală coșeriană. Teorie, Aplicații și interviuri, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012. Munteanu, Cristinel, Sinonimia frazeologica în limba română din perspectiva lingvisticii integrale, Editura "Independență Economică", Pitești, 2007. Nettle, Daniel, Linguistic Diversity, Oxford University Press, Oxford, 1999. Nettle, Daniel; Romaine, Suzanne, Vanishing Voices. The Extinction of the World's Languages, Oxford University Press, Oxford, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
284. 104 Nu există schimbare lingvistică, loc. cît., p. 330. 105 Cristinel Munteanu este unul dintre liderii "noului val" din lingvistică românească actuala, o lingvistică influențată din ce in ce mai mult, așa cum e și firesc, de principiile generale ale lingvisticii coșeriene. Volumele sale Sinonimia frazeologica în limba română din perspectiva lingvisticii integrale (2007), Lingvistică integrală coșeriană (2012), Discursul repetat între alteritate și creativitate (2008, ca editor), Frazeologie românească (2013), precum și cîteva zeci de studii și articole îl plasează pe autor în fruntea curentului integralist
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de sare (2000) accentuează propensiunea spre meditație. Vârstele omului sunt pândite de monstrul nimicitor, desemnat, oarecum desuet, emfatic, prin „marele Gol”, „golul lumii”, „marele Zero”. Confruntarea a două realități, viața și moartea, este dramatică, evoluează de la opoziție spre o paradoxală sinonimie, omul, instalat într-o „clepsidră de sare”, nutrind speranța reintegrării în ne-moarte. În Val după val (2003), ca pretext al unor reflecții, T. introduce un personaj liric cvasiimaginar: pe scitul Anacharsis, unul din înțelepții Antichității, trăitor pe aceste locuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
lor să sufere •termenii noi trebuie să producă derivați •pot fi formați noi termeni prin modificarea semnificativă a unor termeni ai limbii cu condiția evitării ambiguităților •de exclus polivalența unor termeni respectând principiul: un concept definit de un singur termen sinonimia contribuie la apariția unor confuzii, limba tehnică trebuind să •capete claritate și nu varietate •când un cuvânt sau o noțiune sunt înrădăcinate în uz, ele nu trebuie să fie schimbate. B. Împrumutul lingvistic Împrumutul lingvistic constituie o mare provocare adresată
Limba, mijloc de comunicare ?ntre oameni si de reflectare a culturii by Florin Teodot T?n?sescu () [Corola-publishinghouse/Science/83664_a_84989]
-
sunt limitate la "a cunoaște" și "a face", chiar dacă traversează disciplinele și metodele specifice ale acestora; ele vizează doar formarea omului exterior, nu și crearea omului interior. Ar fi o greșeală, din punctul nostru de vedere, să se facă o sinonimie între acestea și așa-zisele competențe transdisciplinare, dacă termenul ar acoperi accepția transdisciplinarității pe care noi ne-am asumat-o în lucrarea de față. "Competențele transdisciplinare" ar viza deopotrivă întemeierea omului interior și exterior. În consecință, aceasta rămâne încă o
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
fățărnicie și goana după agoniseală, despre viața echilibrată ce trebuie dusă la senectute. O prefață a cărții conține reverențele datorate principelui Apáfi, iar a doua, „cătră cetitori”, va deveni cunoscută pentru atenția acordată regionalismelor. Explicate prin procedeul glosării, ele îmbogățesc sinonimia limbii, săracă în epocă. Expresivitatea „propovedaniilor” e dată de seria epitetelor plasticizatoare și de comparațiile largi, metaforizante. Cărare pre scurt spre fapte bune îndreptătoare (1685), manual de morală practică după model catihetic, destinat școlilor calvine, este transpus prin intermediul versiunii maghiare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
alte variante funcționale ale limbii. Avem a face cu mixarea formală și semantică a secvențelor menținute în urma trunchierii a două cuvinte care fie fac parte dintr-o sintagmă, fie se află numai în raport de contiguitate semantică sau chiar de sinonimie: engl. brunch(eon) "gustare luată între micul-dejun și prânz" < br[eakfast] "mic-dejun" + [l]unch(eon) "dejun, (masă de) prânz"; camcorder "cameră de luat vederi cu înregistrare sonoră" < cam[era] + [re]corder; deflicted "distorsionat, deformat prin schingiuire" < def[ormed] "deformat" + [af
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
consta în alunecarea unui sens la altul și ar produce polisemantism, ci din preluarea semnificației unității lexicale complexe de bază; noua formație este deci în raport de omonimie cu elementul lexical care făcea parte din structura termenului complex și de sinonimie cu acesta din urmă. Schimbări semantice pot avea loc accidental, dar în comparație nu cu elementul omonimic, ci cu etimonul complex. e) Ca procedeu de formare a cuvintelor, condensarea lexico-semantică induce, prin definiție ca și majoritatea celorlalte procedee -, o modificare
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
complexitatea, rigoarea și bogata semnificație spirituală a inițierii și practicilor șamanice. Astfel de rezultate sunt importante dacă avem În vedere că șamanismul e cea mai veche și mai larg răspândită tradiție ocultă”3. Cercetătorului i se recomandă așadar urmărirea câtorva sinonimii Între tradiționalismul lui Guénon, placat pe vechea critică a modernității occidentale care afirma puritatea superioară a Orientului, și tradițiile spirirituale ale Indiei, Chinei sau Islamului. Surprinde imensa continuitate Între interesele lui Eliade față de aceste deopotrivă experiențe și literaturi 1, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
obiectelor denumite de substantive: cultură citadină, cultură rurală (populară), literatură națională, literatură universală, viață studențească, viață păstorească, studentă elvețiană, păstor sicilian, triunghi dreptunghic, trapez isoscel etc. sau exprimă apartenența, sens specific substantivului în genitiv, cu care intră, de altfel, în sinonimie: opera eminesciană (= opera lui Eminescu), concepția maioresciană (=concepția lui Titu Maiorescu) etc.; aceste adjective exprimă, în alte contexte, sensul de specificitate: Aceasta este o idee eminesciană. (= o idee specifică gândirii lui Eminescu) Adjectivele categoriale nu cunosc categoria gramaticală a intensității
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de intensitate inferioară, aflându-se într-un raport antitetic, se pot substitui reciproc, concomitent cu substituirea termenilor adjectivali prin antonimul lor. Enunțul „El este mai puțin optimist decât Mihai.” este sinonim cu enunțul „El este mai pesimist decât Mihai.” Această sinonimie permite întrebuințarea eufemistică a gradului de inferioritate în locul gradului de superioritate: „Maria este mai puțin frumoasă.” în loc de „Maria este mai urâtă.” Superlativultc "Superlativul" Gradul superlativ semnifică manifestarea însușirii la un grad maxim sau minim de intensitate la un obiect în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eu) însumi; La persoana a II-a, subiectul vorbitor subliniază identitatea cu sine însuși a interlocutorului: (tu) însuți; La persoana a III-a, vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuși a „obiectului comunicării”, aparținând de regulă câmpului semantic uman: (el) însuși. Sinonimia funcțional-stilistică în care intră cu adverbul chiar face posibilă întrebuințarea pronumelui de identificare și pe lângă substantive cu trăsătura semantică -uman: „Începând cu talpa însăși a mulțimii omenești...” (M. Eminescu, I, p. 133), „Sonata lunii de Beethoven/e însăși luna coborâtă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
niciodată/ Din rude mari, împărătești/O prea frumoasă fată.” (M.Eminescu) Verbul copulativ a fi se distinge de omonimul predicativ prin caracterul abstract al planului său semantic (definit doar prin trăsătura semică+real), ceea ce determină incompatibilitatea lui cu relația de sinonimie cu verbul a exista: În țara asta toți sunt politicieni. (verb copulativ) În țara asta nu sunt (există) politicieni. (verb predicativ) Verbul copulativ a fi asigură desfășurarea predicației ca auxiliar sintactic în exprimarea unor categorii gramaticale: timpul și modul, persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mișcare (ca realizare negativă) - verb predicativ: „Și deasupra mea rămâi, (verb predicativ) Durerea mea de-o curmă.” (M.Eminescu) „Ca să nu-ndrăgești nimică, (verb copulativ) Tu rămâi la toate rece.” (M.Eminescu) Verbul a rămâne intră uneori în relație de sinonimie cu a deveni, exprimând, de fapt, nu păstrarea ci primirea unei însușiri etc.: „Mult bogat-ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac.” (M. Eminescu) Verbul a părea, ca verb copulativ, modalizează planul semantic al termenului nominal cu care intră
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
s-a năzărit acum să plece pe Bucegi. Asta i s-a năzărit. În cazul verbului a trebui, cele două variante de dezvoltare a subiectului stau în legătură cu două variante ale planului său semantic. Cu sensul de obligativitate, când intră în sinonimie cu expresia verbală e necesar, se construiește cu subiect propozițional: „Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt” (M. Eminescu) Cu sensul care dezvoltă sinonimia a trebui - a fi nevoie, se construiește cu subiect nepropozițional: „Nu-mi trebuie flamuri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în legătură cu două variante ale planului său semantic. Cu sensul de obligativitate, când intră în sinonimie cu expresia verbală e necesar, se construiește cu subiect propozițional: „Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt” (M. Eminescu) Cu sensul care dezvoltă sinonimia a trebui - a fi nevoie, se construiește cu subiect nepropozițional: „Nu-mi trebuie flamuri.” (M. Eminescu) • expresii verbale, constituite din verbul a fi și un adjectiv (mai rar, adverb), care admit numai subiecte cu dezvoltare propozițională: e bine, e rău
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
El vine mereu aici”!/„Să vină el aici?” Opoziția cu celelalte moduri, mai ales cu modurile incertudinii (prezumtivul, de exemplu), este, din punct de vedere semantic (la perfect, și formal) mai puțin netă, putând intra, uneori, chiar în relație de sinonimie gramaticală cu aceste moduri: „Să vină el aici?” = „Va fi venind el aici?” Din perspective sintactice, conjunctivul este un mod al subordonării. Există verbe, locuțiuni și expresii verbale, pe de o parte, construcții și raporturi sintactice, pe de alta, care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezentul procesului de comunicare: „Câte ceasuri să fie?” (I.L. Caragiale) sau într-un moment posterior: prezentul conjunctivului dezvoltă și sensul de posterioritate: „Așa să răspunzi de câte ori are să te întrebe cineva.” (Cezar Petrescu) Ca valoare „nominativă”, când intră în relație de sinonimie cu infinitivul verbului, prezentul conjunctivului este atemporal: „Culmile reporterului. Să-i chiorăie mațele de foame și el să se scobească-n dinți în fața lui Capșa, spunând c-a dejunat adineaori cu Arton.” (I.L. Caragiale) În funcție de planul semantic și structura contextului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]