683 matches
-
proprietății individuale clarifica lucrurile nu atât pentru localnici - pentru care drepturile cutumiare fuseseră Întotdeauna limpezi - cât pentru perceptori sau speculanții care făceau afaceri cu terenuri. Puterea statului sporea datorită informațiilor conținute În hărțile cadastrale, iar acestea au devenit baza perspectivei sinoptice a autorităților și a pieței naționale pământului. Probabil un exemplu ar arăta mai clar cum s-a derulat procesul de introducere a unui regim al proprietății mai lizibil. Cazul a două sate din Rusia de dinaintea revoluției este o ilustrare aproape
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Naturalistul și agricultorul, În schimb, sunt asemenea vulpii, adică știu foarte multe despre pădure și despre cultivarea pământului. Deși primii au o arie de cunoștințe mult mai Îngustă, nu trebuie să neglijăm faptul că aceste informații sunt totuși sistematice și sinoptice, permițându-le să vadă și să Înțeleagă lucruri pe care ceilalți nu le-ar putea observa. Însă ceea ce vreau să subliniez eu aici este că aceste cunoștințe sunt dobândite cu prețul unei viziuni destul de statice și de limitate asupra proprietății
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
structură aparent mai ordonată și simetrică. Inventarea avioanelor a jucat un rol important În dezvoltarea gândirii și urbanizării moderniste. Oferind o perspectivă care aplatiza topografia, făcând-o să semene cu un desen, zborul a Încurajat noi aspirații către „o viziune sinoptică, control rațional și ordine spațială”. Cel de-al doilea aspect important privind ordinea urbană ușor inteligibilă din exterior este faptul că marele plan al ansamblului nu are neapărat legătură cu ordinea percepută de locuitorii lui În viața lor de zi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Parisului se aseamănă cu cea a transformării pădurilor bătrâne În parcele amenajate științific, care să se preteze la o gestiune fiscală unitară. În ambele cazuri, s-a pus la fel de mult accentul pe simplificare, lizibilitate, liniile drepte, administrarea centrală și perspectiva sinoptică asupra ansamblului, iar o mare parte a planurilor a fost realizată. Cu toate acestea, o diferență majoră este aceea că proiectul lui Haussmann a fost conceput mai puțin din rațiuni legate de fiscalitate și mai degrabă din motive ce țineau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pe care sunt Însărcinați să o administreze. Ei evaluează viața oamenilor prin prisma unor categorii abstracte ce sunt Întotdeauna la o oarecare depărtare de realitatea completă pe care ar trebui să o reprezinte. Graficele și tabelele silvicultorilor, În ciuda capacității lor sinoptice de a transforma multe date individuale În modele mai generale, nu reușesc prea bine să descrie (și nici nu Își propun) pădurea adevărată, cu toată diversitatea ei. Harta cadastrală și titlul de proprietate sunt o reprezentare grosieră, de multe ori
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Înfiorător Îl constituie o hartă elaborată de Oficiul de Statistică al orașului Amsterdam În mai 1941, În timpul ocupației naziste (figura 13). Această hartă nu numai că a făcut posibilă Întocmirea unei liste cu toți locuitorii, dar a constituit și reprezentarea sinoptică ce a permis Încercuirea comunității evreiești și, În cele din urmă, deportarea a șaizeci și cinci de mii dintre membrii acesteia. Figura 13. Hartă elaborată de Oficiul de Statistică al orașului Amsterdam În mai 1941 și intitulată „Distribuția evreilor În oraș”. Harta
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
este că această lizibilitate sporește capacitatea statului pentru intervenții direcționate, capacitate care, În principiu, ar fi putut fi folosită la fel de ușor și pentru a oferi hrană evreilor. Lizibilitatea presupune existența unui observator situat În centru și Înzestrat cu o perspectivă sinoptică. Simplificările de tipul celor analizate mai sus au drept scop să ofere autorităților o imagine schematică a societății, imagine pe care nu și-o pot permite cei lipsiți de putere. Asemenea polițiștilor americani care supraveghează circulația de pe autostrăzi cu ochelari
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
unei serii dintr-o grilă de clasificare globală”. Datele pot juca un rol În finalizarea procesului de creare de noi realități prin agregare și urmând logica faptelor existente numai În această nouă prezentare. În cele din urmă, se obțin informații sinoptice utile autorităților: atâtea mii de arbori dintr-o anumită clasă de mărime, atâtea mii de bărbați cu vârste cuprinse Între optsprezece și treizeci și cinci de ani, atâtea ferme de o anumită mărime, atâția studenți al căror nume de familie Începe cu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
deloc simpliste, iar, adesea, modul În care oficialitățile le pun În aplicare este deosebit de sofisticat. Cuvântul „simplificare” este folosit aici cu două sensuri precise. În primul rând, cunoașterea de care are nevoie autoritatea trebuie să Îi ofere acesteia o imagine sinoptică asupra ansamblului, exprimată În termeni care să fie valabili Într-un număr mare de cazuri. Pentru aceasta, faptele trebuie să Își piardă particularitatea și să apară Într-o formă schematică și simplificată, ca instanțe ale unor clase de fapte. Cel
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
aceasta, faptele trebuie să Își piardă particularitatea și să apară Într-o formă schematică și simplificată, ca instanțe ale unor clase de fapte. Cel de-al doilea sens este Înrudit cu primul și se referă la faptul că gruparea datelor sinoptice determină neapărat distrugerea sau neglijarea unor distincții care, În alte condiții, ar putea fi relevante. Să luăm exemplul simplificărilor din domeniul forței de muncă. Viața profesională a multor oameni este extrem de complexă și se poate schimba de la o zi la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
baza unor instituții ale statului care structurează viața indivizilor. Planul economic, harta cadastrală, titlurile de proprietate, planurile de management forestier, clasificarea pe criterii etnice, carnetele de bancă, cazierul și harta frontierelor politice Își dobândesc puterea din faptul că aceste date sinoptice reprezintă puncte de plecare În conturarea realității așa cum o percep și o modelează reprezentanții statului. În contexte dictatoriale, unde nu există nici o posibilitate de a afirma o altă realitate, faptele fictive consemnate pe hârtie pot ajunge În cele din urmă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În care li se cerea să locuiască erau menite, credeau ei, „să arate bine dacă vine În vizită guvernul”. Integrate Într-un discurs despre dezvoltare, progres și civilizație, planurile statului indonezian pentru populația meratus constituie În același timp un proiect sinoptic de lizibilitate și concentrare. În caz de rebeliune reală, efortul de a crea și de a distinge net spațiile statale de cele nestatale Își arată utilitatea logică. Natura amenințării militare face să fie necesară existența unor spații statale clar delimitate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de cele ale statului premodern. Lizibilitatea este, la urma urmei, o condiție necesară aproprierii, precum și transformării autoritare. Diferența crucială constă În amploarea cu totul nouă a ambiției și intervenției, animate de modernismul extrem. Principiile de standardizare, control centralizat și lizibilitate sinoptică de la centru ar putea fi aplicate În multe alte domenii. Cele notate În tabelul următor sunt doar informative. Dacă ar fi să le aplicăm În Învățământ, de pildă, cel mai ilizibil sistem educațional ar fi unul complet informal, nestandardizat și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
voia să surprindă spiritul unei abordări practice a problemelor administrative la scară largă ce nu puteau fi pe deplin Înțelese - și cu atât mai puțin tratate - În ansamblu. Lindblom se plângea că modelele de administrație publică presupun implicit un control sinoptic al inițiativei, când, de fapt, În practică, cunoștințele sunt și limitate, și fragmentare, iar mijloacele nu pot fi niciodată strict separate de scopuri. Caracterizarea pe care o face el practicii administrative reale scoate În evidență o abordare segmentată, bazată pe
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cea a lui Hirschman reprezintă o dezavuare strategică bine chibzuită a ambiției de a realiza o planificare rațională exhaustivă. Dacă e să acceptăm jargonul științelor sociale, atunci conceptele pe care le exprimă termeni precum „raționalitate limitată” (mai degrabă decât „control sinoptic”) și „satisfacere” (mai degrabă decât „maximizare”), termeni inventați pentru a descrie o lume ce acționează după ureche și metode empirice, seamănă foarte bine cu mētis-ul. Învățatul dincolo de cărți În domenii precum controlul eroziunii solului sau aplicarea politicilor publice, unde surprizele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
vizând cu precădere problemele legate de estetica, poetica și mitologia pe care această nouă structură literară se bizuie în construirea unui univers coerent, competitiv cu cel al lumii reale. Tot literaturii sud-americane îi este dedicat și studiul Literatura hispano-americană. Tablou sinoptic, tipărit la Atena în 1999 (în limba greacă), menit să familiarizeze „marele public” cu evoluția literaturii acestui continent, de la perioada colonială și până în prezent. Repere în zig-zag (2000), cuprinzând o selecție din publicistica autorului din perioada exilului, reprezintă, în plan
IVANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
SCRIERI: Neohelleniko Triptycho. Kavafis-Seferis-Sikelianòs, Atena, 1979; Formă și deschidere, București, 1980; Literatura hispánica, Atena, 1990; Teoría de la traducción, Atena, 1991; Suprarealism și „suprarealisme”. Grecia, România, țările hispanice, Timișoara, 1996; El mundo de la nueva narrativa hispanoamericana, Quito, 1999; [Literatura hispano-americană. Tablou sinoptic], Atena, 1999; Repere în zig-zag, pref. Matei Călinescu, București, 2000. Antologii: [Celălalt suprarealism. București, 1944-1948], Atena, 1987. Traduceri: Antologia eseului hispano-american, îngr. și postfață Paul Alexandru Georgescu, București, 1976 (în colaborare); Evanghelos Moutsopoulos, Categoriile estetice, București, 1976; Lírica popular tradicional
IVANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
Important este R. Draguet, Les cinq recensions de l’Ascéticon syriaque d’Abba Isaïe, 4 vol. (CSCO 289, 290, 293, 294), Secrétariat du CSCO, Louvain 1968 (ediție și trad. a textelor siriene, a textelor paralele grecești, studii introductive cu confruntarea sinoptică a diferitelor variante). Pentru ediții ale diferitelor variante, cf. CPG III, n. 5555. Trad. franc.: Abbé Isaïe. Recueil ascétique, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles en Mauges, 2082-2095. b) Varsanufie și Ioan din Gaza Un compilator necunoscut - în orice caz un călugăr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Volos, 1962. Important este R. Draguet, Les cinq recensions de l’Ascéticon syriaque d’Abba Isaïe, 4 vol. (CSCO 289, 290, 293, 294), Secrétariat du CSCO, Louvain, 1968 (ediție și traducere a textelor siriace, paralele grecești, studii introductive cu confruntarea sinoptică a diferitelor variante). Pentru ediții ale diferitelor variante, cf. CPG III, nr. 5555. Trad. fr.: Abbé Isaïe. Recueil ascétique, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles en Mauges, 19852. Cf. L. Regnault, Isaïe de Scéte ore de Gaza, DSp VII/2, 1971, col
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
celor trei referenți posibili”. Despre ce este vorba? După ce respinge, cu argumente juste și raționale, concepția eshatologică tradițională, susținută de Hesychius, Augustin expune, cu modestie, dar cu fermitate, propria ipoteză, luând ca puncte de referință discursurile lui Isus din evangheliile sinoptice. Este momentul să precizăm un aspect semnificativ. În scrisoarea 199, episcopul Hipponei propune un scenariu exegetic aproape „marcionit”, în sensul că înclină să raporteze profețiile Cărții lui Daniel (ca reprezentând Vechiul Testament) exclusiv la prima parusie, adică la întrupare, rezervând profețiile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mult decât evidentă la nivelul tehnicii adoptate de Augustin în abordarea și exploatarea textelor. El confruntă fragmentele, compară versiunile și propune criterii hermeneutice. În urma procesului de lectură, extrem de laborios, ajunge la rezultate elocvente. Discursul Mântuitorului apare în cele trei evanghelii sinoptice: Mt. 24,1‑44; Mc. 13; Lc. 21,7‑33. Exegetul trebuie să țină seama de toate versiunile, să le compare, să cântărească informațiile primite în funcție de un „criteriu al adevărului” (incontestabil convențional) și numai apoi să tragă o concluzie mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
21,7‑33. Exegetul trebuie să țină seama de toate versiunile, să le compare, să cântărească informațiile primite în funcție de un „criteriu al adevărului” (incontestabil convențional) și numai apoi să tragă o concluzie mai mult sau mai puțin sigură. Toate versiunile sinoptice redau un singur răspuns al lui Isus la cele trei întrebări ale discipolilor printr‑un singur discurs. În consecință, este imperativ să fie identificate, în blocul aproape monolitic al răspunsului, trei subblocuri tematice, și anume: - căderea Ierusalimului și distrugerea templului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parusie (și implicit la sfârșitul lumii). Dar acestea sunt mai degrabă excepții, dat fiind că cea mai mare parte a versetelor nu posedă nici un indiciu intrinsec clar. În cazul acestora, se impune găsit un „indiciu de fidelitate”. Recitind atent fragmentele sinoptice, Augustin ajunge la concluzia că versiunea cea mai clară, cea mai exactă și mai coerentă ar fi cea relatată de Luca. Acesta din urmă este deci singurul care poate oferi posibilitatea identificării referentului legitim, în cazul celorlalte evanghelii. Să luăm
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vremea distrugerii templului existau în Ierusalim suficient de mulți „iudei circumciși”, adică „sfinți”/„creștini”; pentru aceștia a scurtat Dumnezeu timpul persecuțiilor. Pe parcursul a 51 de capitole, exegetul se ocupă de sistematizarea, cât mai exactă cu putință, a versetelor din „apocalipsele sinoptice” în rubricile rămase libere: venirea lui Isus per Ecclesiam și sfârșitul lumii. Nu este cazul să ne oprim asupra legitimității și fiabilității acestei sistematizări. Oricum, episcopul Hipponei și‑a atins pe deplin scopul, risipind iluzia corespondentului său, aceea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lumii. Nu este cazul să ne oprim asupra legitimității și fiabilității acestei sistematizări. Oricum, episcopul Hipponei și‑a atins pe deplin scopul, risipind iluzia corespondentului său, aceea de a putea identifica data exactă a sfârșitului lumii. Detașând cu ingeniozitate pasajele sinoptice apocaliptice, el reușește să arate că orice scenariu „infailibil”, „apodictic” - asemenea scenariilor propuse de diferitele tradiții creștine - este sortit eșecului. Iată care sunt argumentele sale ultime: - profețiile lui Isus vizează simultan trei evenimente, dificil, chiar imposibil de identificat: distrugerea templului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]