3,476 matches
-
putut înălța. În vederea unui profit? Nu eram făcut să-mi exploatez poziția; dimpotrivă ea a dăunat tot timpul intereselor mele.“ (p. 355) Mărturisire precistă de spirit viclean. Scris în franceză, idiom a cărui eleganță împrumută frazelor o tentă unsă, de sintaxă legănată, textul place la lectură, cu atît mai mult cu cît traducătoarea Georgeta Filitti găsește corespondențe cu miez calofil, cum se întîmplă, de pildă, în cazul logofătului Nicolae Canta, pe care Suțu îl consideră un „prevaricator emerit și incorigibil.“(p.
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
Documente și mărturii despre viața, moartea și trasfigurarea lui Labiș (din 1997). Pentru a opri cumva marginaliile critice la o carte extrem de provocatoare, în același timp, extrem de informată, cu unele formulări exacte, aproape aforistice, cu o stilistică reieșită dintr-o sintaxă supravegheată îndeaproape, apelez la încheierea autorului. Cornel Ungureanu, cu o îndoială carteziană, îi zice Istoria secretă a literaturii, deocamdată. Mă bucură absența ghilimelelor la cuvântul secretă, deși abia acum ele trebuiau puse, deoarece istoricul literar n-a dezvăluit mai nimic
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
de o sensibilitate cultivată, figurile de stil nu se pierd în volute ostentative, dar atrag atenția prin noblețea mesajului pe care îl compun. Comparațiile, epitetele, enumerațiile, repetițiile, inversiunile, invocațiile, interogațiile și exclamațiile retorice se numără printre podoabele cele mai valorificate. Sintaxa frazei curge lin, fără căderi sau opriri bruște, printr-o grație a scrisului care îl recomandă pe părintele Radu Botiș ca pe un fin și rafinat poet. Prof.dr.Mihaela Rotaru
Rugăciune în versuri … Ca tămâia înaintea ta [Corola-blog/BlogPost/92661_a_93953]
-
ale veacului XX. O nouă metodă în critica de artă, hermeneutica endogenă, rod al unui sfert de veac de cercetări efectuate în cadrul Institutului de Antropologie Francisc Rainer al Academiei Române, vine să deschidă acces spre studiul intensiv de morfologie și de sintaxă al limbajelor abstracte în sculptura modernă și contemporană, spre explicitarea enunțurilor încifrate în forma plastică. Hermeneutica endogenă a sculpturii abstracte urmărește reconstrucția mesajului subiacent creației unui artist prin cercetări intensive ale principiilor și mijloacelor de expresie specifice operei studiate, creației
VALORI ȚĂRĂNEȘTI ÎN SCULPTURA BRÂNCUȘIANĂ [Corola-blog/BlogPost/93200_a_94492]
-
a se generaliză. Nu este doar impresia mea, căci iată două dintre mărturiile anonime citite pe forumul de discuții amintit. Mai întîi o redau pe cea a unui comentator mai vîrstnic, probabil coleg de suferință (am păstrat, de dragul autenticității, ortografia, sintaxa, lexicul și punctuația nemodificate în ambele citate): Profu^: Respins, Joi, 03 Iulie 2008 09:55: Invatamantul dinainte de 1989 era de elită... adevărat că erau cateva materii politice, dar matematică era matematică, fizica fizică... am dat la liceu și treaptă I
Pîine și circ by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/8225_a_9550]
-
spirit cu putință. De cealaltă parte există lumea majoritară a muzicilor „ușoare” (comerciale, experimentale), cele mai multe dintre ele, de tip entertainment care, chipurile, traduc pasiunile sufletului, emoțiile și sentimentele de-o clipă. O lume a monodiei acompaniate, ce refuză ostentativ complexele sintaxe polifonice, omofoniile rafinate ori eterofoniile hiper-elaborate. Ea se adresează publicului larg, un public opac la gândirea originală și deschis către plagiatul artistic, neținând cont de faptul că în muzică e vorba despre imaginație și inovație, nu despre imitația palidă ori
Bi-polaritatea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/83217_a_84542]
-
încă mulți ani de aici încolo. Relieful scoarței de arțar i-a impus autorului multe cezuri îndrăznețe ("făcea/ naveta", "trandafir/alb", "prima/ întîlnire", "era/disperat", "un/ sărut dulce", "doar/ clipe", "nu mai pot/ fii împreună"), în spiritul celei mai moderne sintaxe poetice. Dincolo de asta, emoționează mai ales candoarea mărturiei, vibrația pură a sentimentului, cărora mediul ambiant - grădina, lacul, fîntîna țîșnitoare - le oferă o ideală cutie de rezonanță. în memorie încep să-ți revină versuri ale altor poeți, care și-au acordat
Tu frunză cazi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8339_a_9664]
-
manifestarea unei imitații fără reflecție, producătoare de structuri artificiale, nefirești. Or, așa cum arată cu claritate Eugen Munteanu, limbile de cultură europene s-au format tocmai prin imitarea modelelor clasice, prin încercarea deliberată de a reconstitui cu materialul lingvistic național semantica, sintaxa și retorica greco-latină. Această carte aduce argumente convingătoare în sprijinul ideii că influențele lingvistice manifestate în genere prin traducere (calcul semantic și mai ales cel de structură) au stimulat de fapt creativitatea limbii, creînd tipare derivative și de compunere productive
O carte fundamentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8449_a_9774]
-
regenerarea expresiei apare exclusiv în reveria fabuloasă a mumelor goethean-blagiene, a "marilor femele", care, "în lenevii", "în alcooluri", visează limbajul. Pînă la restabilirea acestuia, bardului nu-i rămîne decît nonverbalitatea, sacra nonverbalitate: "stai în mut, în limbajul ce absoarbe toate sintaxele, / stai în mut și speri în Domnul". Dar, nesatisfăcut pesemne cu plantarea într-o asemenea zonă cvasigenerală a modernismului, Aurel Pantea recurge la o ingenioasă manevră de regrupare. La granița poeziei, adoptă pana eseistului pentru a proclama independența ființei-limbaj de
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
și ale mele, într-o bună măsură, această examinare atentă a temelor și motivelor recurente, urmărirea liniilor de convergență, descoperirea figurilor de profunzime și rearticularea - din unghi tematist - a universului poetic văzut în elementele constitutive, cu locurile lui simbolice și sintaxa discursivă. Aplicată pe opere poetice coagulate, dense, această grilă interpretativă mi se pare cea mai adecvată. Analiza strânsă a textului, într-o formă personală de close reading, este mai mult decât derizabilă: aproape obligatorie. Ea ar trebui însă completată printr-
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
numărăm, cu toatele, patru obiecții, din care trei apar... la poeți de calibru (Virgil Mazilescu, Mariana Marin și Marian Drăghici). Aceasta înseamnă o lectură laxă, neselectivă, sau selectând numai în ordine simbolică. Toți autorii utilizează simboluri, metafore, imagini specifice, o anumită sintaxă - și concep într-un anumit fel poezia. Ei nu se acreditează prin atât ca poeți adevărați, ci ca producători de texte pe care criticul are datoria să le ierarhizeze. Între ele și în interiorul lor. Aceste departajări - pare că se scuză
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
de modalitățile proprii de creare și de colportare ale acesteia". Diversele paliere ale creației populare își au structuri poetice bine individualizate, o ars dicendi, care exprimă funcțiile fiecăreia în parte, toate alimentându-se din limbajul uzual, din stilul oral, cu sintaxa lui poetică, cu figurile și mijloacele de expresie, cu tehnicile discursive proprii mediului lingvistic - asupra căruia au făcut observații de substanță K. Vossler, Ch. Bally, Jan Mukaéovsky, care sunt citați. Gh. Vrabie procedează la o meticuloasă descriere a fiecărei categorii
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
să arunce asupra țării sale privirea unui "străin", a străinului din Montesquieu care străbate un peisaj familiar cititorului. în schimb, atunci cînd scrie românește, Russo se află în căutarea unei limbi mustind de arhaisme și de regionalisme, fixată într-o sintaxă inspirată de vechile cărți bisericești. Cei doi Alecu Russo, francezul și românul, aflați în căutarea fondului național ultim, trăiesc împreună, se completează, se sprijină, își împrumută unul altuia talentul. Rezultă o operă compusă dintr-o suită de fragmente (începînd cu
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
stilistic, proza în cauză. Nu e vorba doar de consecința unui anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei. Punctele de suspensie - iată semnul lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație scurtă, a prozatorului moldovean, aparent incapabil să-și ducă gîndul pînă la capăt, ne frapează de la primul contact cu textul. Transformată într-un prelungit legatto stilistic, cum
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Și nici versuri, baremi formal, nu prea se scriu, căci producătorii de astăzi au deprins deja lecția lenei artistice și a comodității discursive. Acolo unde poeții adevărați, tensionați și reformatori căutau o transgresare a genului liric, o mutație la nivelul sintaxei și în interiorul lexicului, autorii mimetici se instalează confortabil și previzibil, scriind versuri fără rimă și ritm, cap și coadă, reguli gramaticale și coerență simbolică. O excepție este, pe lângă cea reprezentată de Gabi Eftimie, foarte tânărul Andrei Doboș, câștigătorul concursului organizat
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
primejdioasă. Bine dozată scapă bolnavul, dar poate să-l și omoare. Profesorul să lămurească elevilor atmosfera în care se desfășoară bucata, precum și însemnătatea primordială a tempo-ului, și culoarea tonului în care cântă. Să analizeze apoi modulațiile care reprezintă în sintaxa sonoră verbul unei fraze, să stabilească climatul și sentimentul poeziei melodice, să lege într’o viziune unitară textul pentru ca să se construiască arhitectonic compoziția pe care o va cânta. Coloritul unui sunet se va obține prin diferite feluri de tușeu ale
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
de interpretarea orchestrei Filarmonicii „Moldova” sub bagheta lui Adrian Morar. Maestru al artei corale, Vasile Spătărelu transpune în poemul simfonic Epitaf 1989 idealul său de sonoritate-pastă și de curgere/devenire în timp, valorificând într-un mod subliniat artistic toate tehnicile/sintaxele plurivocale experimentate de componistica deceniilor anterioare dar rămânând fidel gândirii modale (model fiind, Anatol Vieru) și subtilității sonore a profilului simfonic. Simfonia Glossă de Viorel Munteanu este cu siguranță cea mai cunoscută dintre lucrările simfonice ale Iașului muzical, prezentă constant
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
gramatică planetară”, comună, într-o pluralitate de stiluri și tendințe specifice secolelor XX și XXI, care să unească contrariile, prin apropierea de culturile folclorice europene și extraeuropene. Acestea, precum și creația lui Enescu, i-au furnizat idei în crearea unei noi sintaxe - eterofonia. În discuția cu G. Ligeti, Șt. Niculescu spune că nu este vorba de o sinteză, ci de a apropia contrariile, după cum propune filosoful și teologul Nicolaus Cusanus prin „coincidentia oppositorum” (p. 90). Unitatea și multiplicitatea sunt teme cu care
Ștefan Niculescu by Ana SZILAGYI () [Corola-journal/Journalistic/84303_a_85628]
-
a învățat câte ceva din experiența edițiilor trecute. Nu numai cadrul organizatoric, ci și criteriile de evaluare au fost substanțial ameliorate. Peste toate, iată, muzica are un reprezentant onest, deschis primenirilor, în cuibul unde se clocesc deciziile referitoare la morfologia și sintaxa învățământului muzical pre-universitar: inspector general Adrian Brăescu. Recolta Olimpiadei a fost însă în acest an condiționată de prestația colectivului de profesori și funcționari ai Liceului de artă "George Apostu". Invariabil eficienți în tăierea nodurilor (gordiene sau, pur și simplu, marinărești
Cele cinci cercuri ale Olimpiadei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8454_a_9779]
-
ei. Ultimul punct este pus, de fiecare dată, altfel. Lista cu sinucigași din Cartea tuturor intențiilor și harta "tematică" pe care autorul o schițează relaționează așadar experiențe ce se vor - și sunt - fundamentale, finaliste, iar nu minore și accidentale. O sintaxă a necesității grupează faptele și gesturile subiectului care, murind, va lăsa în urmă infecția o dată ce a conștientizat-o și a asumat-o, trăind. În cartea lui Marin Mălaicu-Hondrari, acest proces al înțelegerii se parcurge mai ales prin procură. Personajul se
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
n-am mai aflat nici o privire,/ în cârciuma creștea încet arătarea ce ne însoțește,/ printre râsete, printre gesturi, printre foarte firești/ întâmplări,/ se așeza crâncen și lent evenimentul fără nici o urmare." Latinist de formație, Pântea servește o lecție aprofundata de sintaxa clasică: "Un acuzativ despre care, deși e întâlnit adesea în poeme, nimeni nu va ști niciodată nimic. Cel mult, retorii, de toate vârstele. Poate și ontologii ar face oarecare exerciții exegetice. Acel acuzativ e de dinainte de textul poemului. Pare a
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
românul I.O. Ștefanovici. Deși preferate chiar de Bernard Shaw și semnalate cu entuziasm de Nicolae Iorga, traducerile ei sunt greu de urmărit în engleză, eleganța simplă a lui Eminescu fiind redată într-o engleză prețioasă, plină de manierisme și sintaxe arhaice. Dintre români, dirijorul și compozitorul Dimitrie Cuclin e primul care încearcă în anii interbelici (1938) câteva traduceri în engleză (printre care și Luceafărul), luându-și însă mari libertăți de interpretare textuală, cu scuza muzicalității - de fapt, combinând versul 1
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
nativilor. "La aniversară", se invocă reflex numele lui C. M. Popescu (moartea sa tragică în adolescență predispunând spre idealizări), fără o înțelegere obiectivă a calităților și defectelor tălmăcirilor sale. Din păcate, variantele sale sunt cele mai pline de malapropisme hilare și sintaxe forțate, dacă nu chiar negramaticale. Lipsa de înțelegere subtilă a englezei perpetuează și un tip de proiecție deformată și de așteptări nerealiste asupra impactului ofertelor existente. Inițiativele bine-intenționate (desigur, individuale!), avansate în ultimii 15 ani și prin Internet, suferă de
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
S. Eliotț, vorbind despre funcția criticii, un simț foarte dezvoltat al faptului concret?" (130) Ca urmare, mefientă la abstract și general, la idei, critica își fixează, într-un sens conservator, dar deschis, chiar și o limitare filosofică. Ideea revizuirii, ca sintaxă periodic transformată a istoriei, este atrasă tot de la T. S. Eliot: "Din când în când, e necesar să apară câte un critic care să revizuiască trecutul literaturii și să pună poeții și poemele într-o ordine nouă." (132). Ordinea aceasta
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
într-o mult mai mare măsură, proiecție, și într-una mult mai mică, deducție. Acest mod de a cocheta cu imaginarul, predispoziția ludică, vocația ingenuă de a combina elementele realului după o logică ale cărei principii nu sînt cunoscute aprioric, sintaxa imprevizibilă și mereu provizorie a formelor, îl așază pe Alexandru Trifu în familia de artiști, foarte restrînsă, dar extrem de vizibilă, care se ocupă cu cercetarea, care experimentează limbajul și forțează limitele ideii de realitate. În prelungirea experiențelor din România, perioada
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]