243 matches
-
a unor corzi mai lungi și a unor plăci de rezonanță mai bine adaptate frecvențelor diferite produse de corzi. Un pian electric este un pian care produce sunete mecanice care sunt transformate în semnale electronice cu ajutorul unor doze electromagnetice. Spre deosebire de sintetizator, pianul electric nu este un instrument electronic ci unul electromecanic. Primele piane electrice au fost inventate la sfârșitul anilor 1920. Printre cele mai cunoscute firme producătoare de piane sunt Steinway and Sons (SUA și Germania), C. Bechstein (Germania), Blüthner(Germania
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
reverb și ecou pentru a crea un mediu hipnotic. LP-ul Entropical Paradise, lansat în 1971, de Douglas Leedy la casa de discuri Seraphim, este compus din șase compoziții lungi de "muzică de mediu", în care singurile setări modulare pe sintetizator s-au permis să ruleze fără intervenții ulterioare. Dark ambient este un termen folosit în general pentru orice muzică ambient ce oferă un sentiment disonant sau "întunecat", dar adesea implică folosirea pe scară largă a reverberatiei digitale pentru a crea
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
schimbările sale surprinzătoare de tempo, sunt încercări destul de convingătoare pentru a crea adevărate șlagăre ale cluburilor de noapte”. Jaime Gill de la "Yahoo! Music" declară faptul că discul „"JLS" este surprinzător de imprevizibil, precum în bine antrenatele armonii și elemente de sintetizator prezente în «Kickstart» sau «One Shot», o fuziune ciudată între ritmurile dance specifice lui Faithless și baladele îndoliate realizate cu ajutorul pianului”. În recenzia realizată discului single, Nick Levine de la "Digital Spy" afirma următoarele: „Noul single [...] nu va face nimic pentru
One Shot (cântec de JLS) () [Corola-website/Science/317820_a_319149]
-
Levine de la "Digital Spy" afirma următoarele: „Noul single [...] nu va face nimic pentru a opri impulsul grupului. În esență, este o baladă clasică specifică formațiilor de băieți ce beneficiază [...] de versuri ce îl mulțumesc pe Louis Walsh [și] sunete de sintetizator pentru a satisface echipa ce se ocupă cu listele de redare la Kiss FM. Suficient de decent atunci, dar te face să te întrebi cât de departe ar putea ajunge JLS cu niște piese "cu adevărat" bune?”. Discul a primit
One Shot (cântec de JLS) () [Corola-website/Science/317820_a_319149]
-
orchestrație). În toamna lui 1960 a devenit asistentul inginerului Evghevi Murzin, sub îndrumarea căruia a studiat timp de doi ani acustica. Murzin era angajat la Institutul de Cercetare Electronică din Moscova (secretizat) și din pasiune pentru muzică crease aici primul sintetizator din țară, ANS, după numele compozitorului Aleksandr Nikolaievici Skriabin. Artemiev avea să ajute la explorarea posibilităților de expresie muzicală ale dispozitivului; el a scris prima compoziție pentru ANS în 1961 - „Nocturnă înstelată”. Fiind singurul muzician cu acces la primul sintetizator
Eduard Artemiev () [Corola-website/Science/319209_a_320538]
-
sintetizator din țară, ANS, după numele compozitorului Aleksandr Nikolaievici Skriabin. Artemiev avea să ajute la explorarea posibilităților de expresie muzicală ale dispozitivului; el a scris prima compoziție pentru ANS în 1961 - „Nocturnă înstelată”. Fiind singurul muzician cu acces la primul sintetizator sovietic, Artemiev a devenit primul autor de muzică electronică din țara sa. În paralel cu activitatea în muzica electronică, a compus muzică de scenă începând din 1960, pentru teatrul de pantomimă al actorului Aleksandr Rumnev. În 1963, Artemiev colaborează alături de
Eduard Artemiev () [Corola-website/Science/319209_a_320538]
-
ANS, printre care "Mozaic" (1967) și "Douăsprezece priviri asupra lumii sunetului, variațiuni pe un singur timbru" (1969). În anii 1970, integrează în compozițiile electronice și instrumente împrumutate din genul rock (chitara electrică, bateria), iar din 1974 lucrează cu un nou sintetizator - Synthi-100. Doi ani mai târziu, înregistrează adaptări electronice din muzică de Claude Debussy și Serghei Prokofiev (lansate pe disc în 1980, la casa de discuri Melodia). Cu ocazia organizării Jocurilor Olimpice de vară din 1980 la Moscova, Artemiev scrie cantata "Ritual
Eduard Artemiev () [Corola-website/Science/319209_a_320538]
-
EP, Inside of Emptiness, A Sphere în the Heart of Silence "și "Curtains'." În 2005, a intrat din nou în studio cu Red Hoț Chili Peppers, pentru a înregistra dublu-albumul" Stadium Arcadium", dominat de linii de chitară prelucrate cu ajutorul unui sintetizator modular. În 2007, după încheierea turneului Stadium Arcadium, trupa a decis să facă o pauză pe o perioadă nedefinita de timp, iar Frusciante a părăsit a doua oară Red Hoț Chili Peppers, pentru a se concetra pe albumele sale solo
John Frusciante () [Corola-website/Science/319297_a_320626]
-
Brâncuși, deci nu poate surprinde o astfel de opinie în elogierea pe care a făcut-o celor două lucrări ale lui Baltazar. Astfel, a scris că Apcar Baltazar "... cu sensul decorativ ce avea, cu însușirile sale de colorist și de sintetizator, el singur poate ar fi fost capabil să ne creeze un stil și o artă proprie, caracteristică acestei țări". Ca și concluzie, dacă în pictura de gen Baltazar a folosit o manieră impresionistă unde s-a preocupat de observarea detaliilor
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
serie de elemente specifice muzicii electropop. În piesă nu sunt incluse secțiuni instrumentale foarte lungi, în același timp fiind incluse și doar câteva sincope. De asemenea, sunt utilizate în mod subtil și armoniile vocale, la care se adaugă elemente de sintetizator și pian acustic. Suportul vocal este asigurat în totalitate de mezzo-soprana Beyoncé Knowles, interpretarea sa fiind una dinamică și dublată prin supraînregistrare. Având o temă romantică, „Sweet Dreams” se diferențiază de alte compoziții de pe jumătatea "Sasah Fierce", spre exemplu „Video
Sweet Dreams (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/316605_a_317934]
-
criticilor, cât și din partea fanilor, cu toate că a propulsat din nou trupa pe locul întâi în topul britanic. Anderson a declarat că dorea să lanseze un album mai puțin emoțional decât precedentele, descriind "Head Music", un material focalizat mai degrabă pe sintetizator decât pe chitară, drept cel mai experimental album de până atunci și precizând că schimbarea se datora în mare măsură producătorului, Steve Osborne (cunoscut pentru colaborările cu Happy Mondays și New Order). Opiniile criticilor în privința "Head Music" au fost împărțite
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
majoră. Este utilizată o subtilă armonie vocală și un ritm acustic de pian. Negativul conține doar câteva sincope și se folosesc 1-2 acorduri pe spații mari. Nu sunt secțiuni instrumentale prea lungi în cântec și se remarcă sonoritatea provenită de la sintetizator. Frazarea melodică este complexă, ritmul fiind de actualitate, iar Knowles interpretează piesa într-un mod dinamic. Versurile sunt interpretate pe timpul neaccentuat, iar refrenul final este acompaniat de un ritm exhaustiv provenit de la chitară și de la instrumentele de percuție. La scurtă
Halo (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/315159_a_316488]
-
Text: Radu Almășan<br> Orchestratie: Radu Almășan, Mariano Castro<br> Voce, chitara acustica: Radu Almășan<br> Chitara acustica: Ciprian Ioan Pascal<br> Bass: Austin Jesse Mitchel<br> Tobe: Dorin Țapu<br> Pian electric: Victor Rivalet<br> Percutii: Gilberto Ortega<br> Sintetizator: Mariano Castro<br> Trompeta: Alexandru Burcea, Harvis Cuni Pedron<br> Trombon: Radu Clipa<br> https://www.youtube.com/watch?v=GM1ueSa3Uo8#t=100
Bosquito () [Corola-website/Science/315180_a_316509]
-
Un sintetizator de ritm (numit și mașină de ritm) este un instrument muzical electronic menit să imite sunetul tobelor sau ale altor instrumente de percuție. Sunt folosite cu predilecție în muzica electronică. Primul instrument de acest fel a fost așa-numitul "Rhythmicon
Sintetizator de ritm () [Corola-website/Science/318572_a_319901]
-
Era intenționată ca acompaniament de percuție pentru orga Wurlitzer. Avea 12 ritmuri generate electronic, cu tempouri diferite. Sursa de sunet erau o serie de tuburi de vid care produceau 10 sunete de tobe. În 1960, Raymond Scott a construit un sintetizator de ritm, și în 1963 o mașină de ritm numită "Bandito the Bongo Artist". Le-a folosit la înregistrările seriei "Soothing Sounds for Baby" (1964). În Japonia, în 1964, firma Ace Tone (ulterior redenumită Roland) a construit mașina de ritm
Sintetizator de ritm () [Corola-website/Science/318572_a_319901]
-
și jumătate în ediția sa din 6 martie 2008, afirmând: "„Acest single extrem de deocheat eclipsează vocea puternică a lui Mariahîn favoarea acestei compoziții genercice, digitizate a cărui interpretare face respirația grea [fiind] o piesă compusă în principal din sunete de sintetizator și lovituri din degete”". Materialul a fost realizat cu ajutorul regizorului Brett Ratner, cu care artista a mai colaborat la filmările videoclipurilor „I Still Believe”, „Heartbreaker”, „Thank God I Found You”, „It's Like That” și „We Belong Toghader”. Într-un
Touch My Body () [Corola-website/Science/316892_a_318221]
-
Rivfader". E interesant de menționat faptul că Rivfader a devenit, în timp, un personaj recurent; el e regele-șaman al trolilor și conducătorul războiului pe care aceștia îl poartă împotriva creștinismului. Tot în 1998 s-au alăturat formației Skrymer (chitară), Trollhorn (sintetizator), Tundra (chitară bas) și Beast Dominator (baterie). În această formulă Finntroll a lansat în 1999 albumul de debut Midnattens widunder prin casa de discuri Spikefarm Records, o subsidiară Spinefarm Records. În 2000 Finntroll a participat la festivalul Tuska Open Air
Finntroll () [Corola-website/Science/324388_a_325717]
-
România în cadrul festivalului Rock'N'Iasi. În septembrie 2009 Finntroll a întrerupt colaborarea cu Spinefarm Records și a semnat un contract pentru trei albume cu casa de discuri germană Century Media Records. Tot în 2009 s-a alăturat formației Virta (sintetizator) ca membru permanent; acesta era în anturajul formației încă din 2005, de când Trollhorn nu mai participă la turnee. În februarie 2010 a fost lansat cel de-al cincilea album, Nifelvind. În cursul anului 2011 Finntroll a concertat intensiv: în februarie
Finntroll () [Corola-website/Science/324388_a_325717]
-
care a fabricat scule pentru formație, inclusiv așa-numitul „Treatment Mountain”, care era o piramidă făcută din placaj unde erau strânse pedalele de efecte ale lui Reininger. Vocea era țipata, iar ca instrumente foloseau orice găseau, de exemplu saxofon și sintetizator polimoog. Formația nu avea toboșar. La începutul carierei, la concerte, spectatorii aruncau cu sticle de bere în ei. Basistul Peter Principle, artistul performance Winston Tong și regizorul de film Bruce Geduldig se alăturau formației pentru concerte. Concertele lor erau numite
Tuxedomoon () [Corola-website/Science/327467_a_328796]
-
cofondatorului formației The KLF, Bill Drummond, albumul a luat două zile pentru a fi finalizat. "Record Collector" a comparat metodă creării celor de la The KLF: "În timp ce dinozaurii electronici precum Jean Michel Jarre șiKlaus Schulze se zideau înșiși cu grămezi de sintetizatoare, calculatoare și dispozitive electronice, KLF a făcut opusul-creării unei lucrări, meșteșugăresc mânuită ca"Chill Ouț" doar cu mijloacele de bază de supravețuire muzicală." După înregistrare, duo-ul s-a gîndit că sunetulsă fie evocator al unei călătorii prin Sudul Americii
Chill Out () [Corola-website/Science/327481_a_328810]
-
elemente muzicale recurente, ce se unesc și îmbină părțile într-un înreg colectiv. Caracteristicele comunune ale majorității părților includ sintetizatoare de fundal eterice, folosirea ecoulului a ornamentului fals precum și sample-uri din natură și transport și punctuații de loop-uri moi de sintetizator prin agitări bruște de sunete armonioase. Zona Deep South e reprezentată diferit, folosind contibuții originale ale pedalii de fier de la Graham Lee și sample-uri emoțional încărcate din radiodifuziunea Americană: o predică evanghelica, un șir de sample-uri ale unui vînzător foarte
Chill Out () [Corola-website/Science/327481_a_328810]
-
al trupei hard-rock americane Van Halen apar pretutindeni în piesa "A Melody from a Past Life Keeps Pulling Me Back". Puțin peste minutul 2:00 al părții "The Lights of Baton Rouge Pass By", poate fi auzit un sample de sintetizator din hit-ul acid house, Pacific State din 1989 al formației 808 State. La momentul lansării "Chill Ouț"', revista "Q Magazine" l-au numit o "coloana sonoră impresionista " al carei "eforturi electronice spartane dar melodice se domolesc ușor prin spațiile
Chill Out () [Corola-website/Science/327481_a_328810]
-
Takahashi, 高橋正則 Takahashi Masanori, 4 februarie, 1953) este un muzician, compozitor și multi-instrumentist japonez, considerat un pionier al muzicii New Age. După absolvirea liceului, Kitaro s-a mutat în Tokyo pentru a intra pe scena muzicală, descoperind sintetizatorul. Primul său sintetizator a fost unul analogic și își amintește că "a iubit sunetul analog comparativ cu sunetul digital de astăzi". Părinții săi s-au opus inițial dorinței fiului lor de a avea o cariera muzicală. Într-o încercare de a influența copilul
Kitarō () [Corola-website/Science/326950_a_328279]
-
în jurul lumii. Cand se află în Europa l-a cunoscut pe interpretul german de muzică electronică și fost membru al Tangerine Dream, Klaus Schulze. Schulze a produs două albume pentru trupa și i-a oferit lui Kitaro câteva sfaturi pentru sintetizatoare. În 1976 Kitaro a părăsit "Far East Family Band" și a călătorit prin Asia (Chină, Laos, Tailanda și India). La întoarcerea în Japonia Kitaro și-a început cariera solo în 1977. Primele două albume, "Ten Kai" și "Full Moon Story
Kitarō () [Corola-website/Science/326950_a_328279]
-
a făcut apoi apariția pentru a dirija Orchestra Simfonică din Londra, care a interpretat piesa "Carele de foc" compusă de Vangelis. Mr. Bean (interpretat de Rowan Atkinson) a apărut peste câteva minute, repetând în mod comic o singură notă la sintetizator. Apoi acesta a intrat într-o secvență de vis, unde s-a alăturat unui grup de alergători din filmul cu același nume (Jocurile Olimpice de vară din 1924). Interpretarea a fost urmată de o secvență care a descris cultura populară britanică
Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară din 2012 () [Corola-website/Science/326990_a_328319]