282 matches
-
pentru soarta omenirii. Costumul are cel mai mult de suferit în toată povestea și înțelegem că asta e regula jocului. Mi s-a părut un efort patetic faptul de a o arunca pe scenă pe Mary-Jane (Kirsten Dunst) într-o siropoasă producție de pe Broadway, unde juna încearcă căznit să intre în tiparul blondei Marlin Monroe sau al unui avatar al ei. Dar și revenirea la standardul mizerabilist de Cenușăreasă pe scena clubului de jazz, unde M.J. profesează ca waitress & singer deopotrivă
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
un hău. Neexistând un orizont de așteptare alimentat de volumele precedente, o oarecare temere și dezorientare există. De aceea, de îndată, mici beculețe se aprind în mintea cititorului: se numește Violeta Ion, deci e o doamnă, deci poate că scrie siropos, cine știe, sau voit șocant că tot e politically correct ca doamnele să fie egale cu bărbații, de ce nu li s-ar îngădui și libertatea violentării cititorului. Următoarele asocieri se leagă de copertă, titlu, textele de clapă. Aflăm că Violeta
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
o grămadă de tâmpenii și nu reușește s-o impresioneze (nicidecum s-o umilească, așa cum și-a propus la început) pe snoaba de Polly. În final, după o mulțime de peripeții (are o aventură cu o scriitoare faimoasă de romane siropoase, Pamela McLaughlin, e arestat de Fisc din cauza șefului de la EssayAides ș.a.), i se împlinește un vis (în aceeași fantasmă a succesului): vine să-i ia un interviu jurnalista lui preferată, Tinsley Honig. Totul e atent pregătit (producție, machiaj, script), înregistrarea
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
scris, cu o "disperare aristocrată" (Tim Adams) în contrapunct cu ironia care l-a făcut celebru, acea "cameră în infraroșu pentru imagini luate în întuneric". Nu cred în Dumnezeu, dar îi simt lipsa." - declarație pe cât de copleșitoare, pe atât de siropoasă din perspectiva altora, de pildă în viziunea fratelui filosof al autorului, Jonathan, specialist în Aristotel. Barnes e un ateu-estet devenit agnostic, un artist căruia scrisul despre moarte nu îi alină temerile, dar nici nu i le întețește. Mărturisindu-și amatorismul
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
franchețe. Mi se pare interesant să urmărim comparativ textele din muzica românească dinainte de '89 (și, vai, chiar de după) în paralel cu acelea reproduse de Ernu. Fie că e vorba de un naționalism falsificat în Cenaclul Flacăra sau de lamento-urile siropoase și cu adevărat "ușoare", ele sunt la ani lumină atât de Doors sau de Pink Floyd, cât și de, iată, Nautilus Pompilius: sau Alisa: "Să știi/ Am venit să nu te las să dormi/ Generația mea tace la colțuri,/ Generația
Născut în 1971 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10068_a_11393]
-
răsuflat ușurată când i-am auzit vocea indiferentă, rostind cuvinte indiferente. I-am fost recunoscătoare atunci pentru felul în care a trecut peste grandilocvența mea copilărească. Trebuia să bănuiesc că nu scăpasem atât de ușor, că mai târziu fraza mea siropoasă, pompoasă, îmi va bântui cea mai bună parte a adolescenței, aceea a vacanțelor de vară: de cum soseam și până plecam, adică până după Sfîntul Alexandru, ziua bunicului și, pentru mine, ultima sărbătoare a verii, căci după asta nu mai urmau
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
Ruxandra Cesereanu Poate fiindcă în vremea copilăriei mele erau la modă filmele indiene împănate cu povești siropoase și cu un exotism smead-lacrimogen sau poate fiindcă, nu știu de ce, țineam morțiș ca cele O mie și una de nopți, preferatele mele, să se petreacă într-adevăr la Bagdad, dar orașul acesta mirific să fie în India (cred că
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
persoana întîia; trebuie să aibe ceva de poem; un lirism intens, o frază ritmată. Mai tîrziu. Am recitit versuri de Eminescu. Din ce în ce sînt mai sigur că trei sferturi din ele au devenit ilizibile, au căzut. Multe par siropoase. De un sentimentalism, de un sentimentalism! Acum patru sau cinci ani cînd era la noi furia romanelor de dragoste (Camil Petrescu, Holban, M. Sebastian, M. Eliade, M. Celaria, Ionel Teodoreanu, O. Șuluțiu, D. Petrașincu, Lucia Demetrius etc.; cînd apăreau și
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
lui Asghar Farhadi, o parte dintre filmele sale putând fi vizionate și la TIFF, o dramă centrată în jurul unei povești de dragoste unde eșecul se adânceș te în intensități dizolvante. François Ozon cu Jeune et jolie nu îmi stârnește entuziasmul, siropoasele 8 femmes și Potiche se află la polul opus față de ceea ce eu aștept de la un film, chiar dacă cu o leșinată notă ironică încearcă puțin amuzament. Pentru cei care au îndrăgit Drive (2011) - și m-am aflat printre ei -, danezul Nicholas
Cannes 2013 – marile speranțe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3607_a_4932]
-
aparține unui poet mort". Aventură receptării Priveliștilor nu se oprește, însă, aici: poemele ostentativ descriptive vor genera aprecieri dintre cele mai contradictorii (Lovinescu afirmă în 1937 că este tradiționalist!). Cert este că acest volum a fost experimental la vremea lui - siropoasele pasteluri din lirica tradiționalista sînt "modificate", "refăcute" ironic. Peisajele lui Fundoianu sînt "contaminate" de animale - sînt peste tot: ele muncesc pămîntul (țăranii sînt niște umbre), pînă și idilele se înfiripa tot între ele ("Un taur stă cu-o vacă-n
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
-și exporte „produsele” made in Portugal în Brazilia, Germania și Olanda: „Romanele mele au succes fiindcă vorbesc despre pasiuni și visuri și asta e universal”, afirmă ea, referindu-se și la succesul mondial al telenovelelor, cu care îi seamănă poveștile siropoase. Cel mai frumos compliment - declară Margarida Rebelo Pinto în revista „única-Expresso” din Lisabona - l-a primit din partea marelui scriitor Antonio Lobo Antunes, care ar fi spus „fata asta a vîndut în trei ani mai mult decît mine în treizeci”. Criză
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
Și tu, la nesfârșit,/ oferi tuturora segmente din spectacolul/ nemuririi tale, și pace zbuciumul gânditor,/ și tărie parfumului unei roze descinse în asfințit. Aș oferi și eu o tărie, dar nu "rozei descinse", ci mie însumi ca să rezist la sintagme siropoase de acest tip. Aceeași poetă e acomodată și prozodiei clasice și ne dă o rimă nemuritoare: Un tunet în urechi/descrește-n mers planete./ Se umflă umbra-mi caldă/ în spasme violente. Deci tunetul descrește planete pînă cînd ego-ul liric
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
regizorului, Rosenemil, remarcabilă rămâne încercarea de a reconstrui astmosfera de cultură și civilizație fin de siècle din decorurile selectate cu minuția unui Luchino Visconti. Emil (Werner Stocker), un mic don Juan bulevardier, amestec de autor vagant de cărțulii cu aventuri siropoase și circar, cu un șarm caragialesc, mustața îi lipsește și pălăria dată pe ceafă, intră în atenția a două femei care și-l dispută. Bertha (Dominique Sanda) și Lissy (Dana Vavrova) aparțin aceleiași bresle, una este o damă de companie
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
este un apendice care contribuie la bunul mers al organismului, dar care nu este nici indispensabil, nici vital"). Nu lipsește reacția acrită, a femeii dezamăgite care a văzut multe și nu își mai face prea multe iluzii: "Bărbat: un telefon siropos în pauzele de serviciu, un cadou simandicos de Crăciun și un buchet de flori de ziua numelui. Mai adăugăm puțină comunicare, puțin respect și puțin amor. Puțin și incert!" Autoare inteligentă, Ruxandra Cesereanu realizează, prin volumul Nașterea dorințelor lichide, o
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
au fost citatele din Plath, pentru că îmi doresc ca, măcar o dată în viață, să văd un film despre poeți care să nu folosească din ei primele zece citate faimoase pe care le găsești dând o căutare pe Google. Biografiile astea siropoase dau literatura la o parte cu piciorul: bine zicea un critic anglo-saxon, din astfel de pelicule reiese că Sylvia Plath e notabilă pentru sinucidere, la fel ca Iris Murdoch, remarcabilă pentru că a suferit de Alzheimer. Singura-mi consolare e că
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
Privind această imagine tare, frumoasă, tonică, plină de viață, total nonconformistă și ascultînd formidabila orchestră a operei dirijată cu forță, cu accente noi, puternice, de tînărul Philippe Jordan, îmi dau seama că se iese clar din orice fel de convenție siropoasă. Din gesturi ținute de costume de epocă, din rigiditatea șabloanelor. Copacul își întinde, își învîrtește crengile groase, enorme pe toată scena. Ca o caracatiță tentaculele. Aproape aud foșnetul frunzelor bine înverzite. E vară. Iulie. Sîntem cam în anii �50 ai
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
nu veghease la căpătâiul ei așa cum ar fi trebuit, așa cum făcuse celălalt. Din nou pierduse, din nou alesese altceva" (p. 217). Eșantioanele de mentalitate configurează specificul regional și cultural, cu inserții în intimitatea familiilor boierești, iar idila nu este una siropoasă, deoarece autoarea a reușit să se strecoare în intimitatea epocii și să pigmenteze narațiunea prin încrucișarea a două orizonturi distincte, jocul limbajelor asigurând echilibrul dintre sublim și grotesc, dintre tragic și comic, "arta iubirii" evgheniților, melancolia, tandrețea, senzualitatea, romantismul fiind
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
fostei lui amante. Se detaliază adulterul personajelor, paradoxul fiind că astfel de scăpări le întăresc afecțiunea. Cum s-a ajuns de la asta la violul postconjugal cu care începe lungmetrajul, nu se explică. Episoadele sunt conectate prin interludii muzicale italienești, oarecum siropoase. Mda, și sfârșitul e nițel kitschos, cu ei doi înotând înspre apus, ți-aduce aminte de cutia prezervativelor comuniste. Poate că e și o tușă ironică a regizorului, pentru că de-a lungul filmului se sugerează că distrugerea relației Marion-Gilles are
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
la cafenea ca să mănînce și se întorcea iar în cameră. Lăsa televizorul să meargă, stătea pe jumătate ridicat în pat, se uita la ecran și nu schimba niciodată canalele. Se uita la ce se difuza. S-a uitat la seriale siropoase, la știri și la talk-show-uri. Și-a schimbat pansamentele de două ori pe zi, și-a curățat rănile cu sulfat de magneziu și a luat antibiotice. În prima dimineață cînd a venit camerista, s-a dus la ușă și i-
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
în filmul precedent, jocul actorilor. Arareori vezi o distribuție atât de armonioasă din punctul de vedere al prestației actoricești - toți performează nuanțat, minimalist, iar emoția se ghicește din gesturi și expresii faciale fără a te copleși vreun șuvoi de replici siropoase. Apoi, mizanscena și modul de filmare, atât de Wong Kar Wai + Christopher Doyle (care sunt deja o echipă veterană) încât îți sare în ochi ca o semnătură de pe un tablou. Cea mai mare parte a filmului se petrece în interioare
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
tot acest timp trăncănind amoros, vehiculând locuri comune și cucerind pas cu pas pozițiile adversarului. Strada este scena lui și primul succes este acela de a o face să râdă pe fata distantă și aparent imună la valul de clișee siropoase. Al doilea pas pentru a o face să urce la el în apartament este un gest în care umilința se îmbină cu asumarea ridicolului. I se cere să se dezbrace complet și să iasă gol pe stradă, noaptea ce-i
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
care stârnește un zâmbet, „ce mai faci măi Kojiță?”, nu devine motiv de bășcălie. Nicio clipă ciocnirea între civilizații nu alunecă în grotesc. În fața jucăriei japoneze, un câine robot care emite tot felul de sunete stridente, fraze stupide și cântecele siropoase, Costache se minunează atât cât trebuie și nu mai mult, iar când această jucărie îi este făcută cadou, semn al unei afecțiuni incipiente din partea nepotului, acesta o privește derulându-și programul monoton de zgomote cu un fel de tandrețe destinată
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
de față, romanul lui Márquez are ceva cu totul special, o capcană în care un regizor neinspirat poate cădea cu ușurință: romanul evoluează pe un pattern mult îndrăgit și el, sud-american, cel al telenovelei. Prozatorul se plimbă abil pe meandrele siropoase ale genului, ai sentimentul că dă satisfacție potențialului de pasiune și ușurătate care fac kitschul melodios al telenovelei și îți scapă printre degete. Ușurință de a manevra registrele și nu ușurătate, în romanul său Márquez compune una dintre cele mai
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
să fi intrat în circulație în ultimele decenii (deși în variantele orale ale limbii lipsa atestărilor nu înseamnă mare lucru). În ce mă privește, cred că l-am întâlnit prima oară în presa de la începutul anilor '90: "Cîntări submediocre, romanțe siropoase și paranghelii de șușanea" (Foamea, 22, 1992, 3). Sensul cuvîntului e destul de clar și unitar: paranghelie desemnează - cu o nuanță fundamental apreciativă - o petrecere, în mod special una "intensă", impresionantă, reușită - un "chef strașnic". Sensul superlativ se decodează în manieră
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
lui Iisus, al Maicii Domnului, Betleemul, Iordanul, îngerii etc. sunt comentate și sunt indicate ca fiind poezie creștină sau, ceva ce sună foarte prost și aduce aminte de limba de lemn, poezie de inspirație creștină. Aceste producte - versificații ocazionale, stihuri siropoase, scrise de autori mai mult sau mai puțin obscuri - din punct de vedere poetic par mai degrabă o luare în deșert, o aruncare în derizoriu a celor sfinte. Cei care le scriu nu realizează ce mare păcat săvârșesc. Pentru că nu
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]