104,554 matches
-
nu găsiți?". Mircea A. Diaconu ne oferă un conspect al atît de lunecosului postmodernism, pe care același Eco îl caracteriza drept "cel mai recent passe-partout terminologic", un termen "bun à tout faire", perfect avizat asupra labilității terenului pe care se situează. Și atractiv printr-o anume "sinceritate" speculativă care îl scutește de opțiuni pripite, ca și de pedanterie, acordînd constant propozițiilor o notă de bun-simț: Precaritatea ( sau chiar inconsitența postmodernismului e ( ...) cu atît mai mare cu cît, situîndu-ne în interiorul fenomenului ba
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
apriorică a modelului oferă o anumită predictibilitate lecturii, cititorul are șansa să achiziționeze cartea într-o oarecare cunoștință de cauză ( cel puțin la nivelul tematicii), dar întrebarea care se pune este cît de aproape/departe de original trebuie să se situeze noul roman pentru ca el să nu se transforme într-o simplă parodie, pastișare, parafrazare a originalului? Pentru că în această situație, avînd originalul, mi-e greu să mi-i imaginez pe cei tentați să încerce și rezistența estetică a copiei. În
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
impuls decisiv de a imita manipulările, gesturile unor oameni cu bastoanele, felul în care își țin mâinile, mișcările degetelor și pot s-o fac fără nici un efort. Toate acestea mă îndepărtează de vocația de actor... Mult dincolo de imitarea exterioară, se situează cea interioară, atât de puternică, încât o regăsesc abia în amintiri". Indirect, rezultă din această însemnare, ca și din altele, că în frecventarea foarte intensă a teatrelor nu calitatea de actor îl atrăgea, ci aceea de scenograf care organizează latura
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
a supraviețuit prăbușirii Uniunii Sovietice și căderii comunismului în Europa. De fapt, comunismul a fost pentru el, ca și pentru toți conducătorii țărilor din lagărul socialist, un instrument de propagandă pentru menținerea unor regimuri despotice, în fapt satrapii ale Kremlinului. Situat în afara marilor curente istorice, Fidel Castro s-a putut salva din naufragiul care a cuprins sistemul pus la punct de Kremlin, profitând de faptul că Washingtonul așteapta ca dictatorul să cadă de la sine. Ineluctabil, momentul se apropie. Am avut ocazia
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
rigoare, inventivitate, ritual. "Sînt un aparat foto", spune Brook. O sumă de imagini selectate de propriul eu. Peter Brook, o conștiință. Seara, am luat naveta din fața marii poște din Avignon. Locul tradițional din care se pleacă spre spațiile de joc situate în afara cetății. De-a lungul timpului, cîte un regizor a descoperit, intra muros, un loc nou, tentant, cu altfel de energie. Rînd pe rînd, dincolo de Curtea de Onoare a Papilor, axis mundi a festivalului, centru și inima lui, s-au
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
procesul trebuie inițiat fără întârziere pentru instituirea definitivă a premiselor care să permită generației viitoare saltul în Europa și din acest punct de vedere. Domnul Baumgarten atrage cu dreptate atenția că există și reviste românești din inițiative particulare care se situează la nivelul celor occidentale, spre pildă Studia phaenomenologica, editată de Humanitas, sau Chora, dedicată studiilor antice și medievale, editată de Polirom, cu colaborări europene importante. Asemenea inițiative trebuie încurajate și fapul că nu s-au bucurat de atenția unor recenzenți
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
un rezultat inexplicabil (cum ar fi cedarea Basarabiei și Bucovinei în urma Pactului Ribbentrop-Molotov). Apoi, în cazul marilor personalități, cititorii au ocazia să reconstituie modul de gândire al celui în cauză, aspectele cotidianului care îi atrăgeau atenția, modul în care se situa la nivelul vieții culturale și/sau politice. Indirect, acest tip de memorialistică poate fi luat și drept un manual al reușitei în viață. În fine, există și jurnalele savurate pentru dezvăluirile picante despre celebrități. Curtezane mai mult sau mai puțin
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
recunoaștem cu un fior rece în cele fantastice, deviind de la firea umană... * Am toată stima pentru de-reglarea voită a confraților de obicei mai tineri, ce preferă somnolența, partea de somn a pămîntului, și îndrăznesc să spun că eu mă situez în partea de veghe. în fond, diversitatea de stiluri permite. Cât despre dereglarea pomenită, în sensul în care ea face să se lege aiurea formele, datele existenței, sub presiunea instinctelor, ori firile omenești rău, prost întocmite, de autori, deviate, folosind
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
acestuia, Miki, etern student la Drept, care se ocupa cu vânzarea din ușă în ușă și dormea nopțile la iubită-sa. - Așa că o duc ca în sânul lui Avram - a rezumat el situația în timp ce ne arăta casa, un apartament haotic situat într-o clădire arătoasă în care, firește, făcuse rost de camera cea mai mare. Mai ales că l-am convins pe traficant că dulapul în perete i se cuvenea lui... Dormitorul lui Jaime era pe colț și avea două balcoane
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
în inferioritate numerică? Una dintre situațiile cele mai subtile și mai semnificative ale fotbalului este aceea de ofsaid. Mergând la cuvântul englezesc corespunzător, înțelegem că, în contextul pe care îl avem în vedere, a fi în ofsaid înseamnă a te situa în afara jocului. Diagnosticarea situației de ofsaid nu e totdeauna simplă. La meciul dintre Brazilia și Ghana din cadrul grupelor la Campionatul Mondial din Germania, un jucător brazilian țâșnise cu mingea pe extremă și se îndrepta spre poarta adversă. Comentatorul televiziunii observa
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
să se vadă și contribuții ale unor autori români. A evita sistematic aceste reviste înseamnă a te plasa în afara razei de observație a comunității științifice internaționale din domeniul considerat, deci implicit înseamnă a te sustrage judecății ei critice, a te situa în afara jocului pe care îl reprezintă cercetarea științifică, joc de natură esențial globală; o situație clară de ofsaid, care nu a beneficiat până acum de suficientă atenție și a proliferat la noi în mai toate domeniile de cercetare. Într-un
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
În volumul retrospectiv Figurine de ceară, Mircea Opriță părăsește aceste expresii prin abordarea unei noi paradigme: integrarea recuzitei tematice a literaturii propriu-zise ansamblului structural și funcțional al SF-ului. O serie de povestiri în dialog, cu imagini recurente, complementare, supradimensionate situează societatea viitoare în tablouri individualizate și legate prin lianți narativi, prin care traversează fante și rupturi ale unui permanent lirism nostalgic față de istoria pierdută, trecută în legendă și muzeu al referentului realității pământești în afara oricărei utopii politice. Meduza, memoria, himera
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
și îl ucide cu arma pe care nu o inventase încă (Judecătorii). Creatul este, în ambele cazuri, o ardere a etapelor firești ale timpului. în ceea ce privește organizarea textului, remarcăm preocuparea autorului de a așeza un dublu ecran în fața receptorului pe care situează imagini care se anunță reciproc, se suprapun - prima fiind cea a rememorării, a unui timp consumat, iar cea de-a doua aparținând circumscrierii personajelor într-o situație insolită, căreia trebuie să-i supraviețuiască. Cele două straturi ale scriiturii sunt într-
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
cea mai bună calitate chiar și (sau, tocmai) aspectele cele mai dezagreabile ale existenței. În pofida premiselor sugerate de temă, titlul cărții și background-ul autorului, Ghidul nesimțitului nu este în totalitate o carte comică. Greu de definit ca specie - se situează undeva între proză și (anti)ghid utilitar - cartea lui Radu Paraschivescu este una horror, cel puțin în măsura în care este comică. Citite într-un roman, toate exemplele extrase din decalogul care călăuzește comportamentul social al nesimțitului ar fi mostre de umor de
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
de râs. I. D. Sîrbu, acest "copil teribil" al Cercului literar de la Sibiu, cum l-a numit Doinaș, avea această aptitudine, acest simț al umorului, o facultate ce nu funcționează fără inteligență. Și tot Doinaș, evocându-l pe Gary, îl situa ca inteligență, la același nivel cu Radu Stanca și deasupra celorlalți. Numai că, accidentele biografice cauzate de ideologia totalitară sfidată de el, i-au schimbat, dacă nu calitatea, i-au deturnat, sigur, ținta umorului. Râsul devine în opera lui majoră
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
el un răspuns, o reacție ce-i exteriorizează gândirea insurgentă și neputința disperată. Odată înțeles tipul acesta de gândire, se află calea regală de intrare în opera lui. Și a avut norocul, măcar atât, să fi fost receptat postum și situat la cota valorică meritată. Mulți cititori au interpretat cu simțul umorului sonoritățile amare ale râsului său. Era un umor păgubos, nepotrivit cu vremurile, umorul amar al unui literat conștient că "scrie romane pentru mai târziu și drame pentru niciodată". În
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
Jeff Herr - a fost agreabilă și amicală, având în vedere că Sibiul și zona din care au provenit o parte dintre germanii stabiliți în Transilvania în evul mediu se află în relații privilegiate. Tot în rândul invitațiilor vag circumstanțiale, aș situa grupul cântăreței Hadara Levin Areddy din Israel. În ipostaza de cantautoare, ea mizează pe impactul poetic real, al unei exhibări erotice fără reticențe, impregnate de feminitate. Aranjamentele instrumentale hipercuminți n-au avut însă prea multe de spus (în flagrant contrast
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
să publice studii importante în acestea. Eliminarea profesorilor cu reală valoare și vocație a condus la degradarea sistemului de învățământ și la promovarea unor nulități incapabile de un demers intelectual în adevăratul sens al cuvântului. Chiar și personalitățile care se situau pe poziții "progresiste", de pildă Călinescu, au fost umilite și eliminate pentru ani buni, dacă nu definitiv, din învățământ. Chestiunea titlurilor academice este mult prea importantă pentru a nu fi discutată cu toată seriozitatea. De curând în revista "22" Alina
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
învățământ. Chestiunea titlurilor academice este mult prea importantă pentru a nu fi discutată cu toată seriozitatea. De curând în revista "22" Alina Pippidi Mungiu, Mihaela Miroiu și Andrei Cornea au dezbătut chestiunea cu inteligență, uneori prea temperamental atunci când s-au situat pe poziții antinomice. Fostul președinte al Academiei, care a fost și președintele comisiei ministeriale, a intervenit și el în discuție în "Ziua" combătând noul regulament promovat de minister, socotind că pentru umaniști obligația de publicare în reviste cotate ISI este
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
sau să utilizeze mijloace în afara legalității epocii asumându-și riscurile de rigoare. Ei, bine, în pofida acestor dificultăți a existat o prezență românească de bună calitate în publicațiile de prestigiu din străinătate.Azi nu mai avem nici-o scuză dacă ne vom situa în afara lumii academice europene. Repet: România trebuie să redevină o țară europeană și din acest punct de vedere. Depinde numai de noi. Dar pentru aceasta este imperios necesar să abandonăm pasivitatea care ne împinge să găsim justificări pentru neîmplinirile noastre
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
a transcrie două afirmații categorice, aparținând unor istorici de peste Ocean, care au cercetat marile situri arheologice, muzeele de istorie și marile biblioteci de pe Terra. 1. Dr. Daniel Ruzo (arheolog peruan): ,,Carpații se află într-o regiune a lumii unde este situat centrul european al celei mai vechi culturi cunoscută la ora actuală”. 2. William Schiller (arheolog american, cu decenii de studii și cercetări pe teren, în toată lumea): ,,Civilizația s-a născut acolo unde trăiește azi poporul român, răspândindu-se, apoi, atât
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
elementele unei nesfârșite - și voit eclatante - confruntări. Într-un eseu intitulat O paranteză cât o existență Monica Lovinescu ilustra cât se poate de semnificativ atmosfera ostilă cu care erau întâmpinați refugiații români în Franța de după 1947, când intelectualitatea occidentală se situa, în covârșitoarea ei majoritate, la stânga eșichierului politic. Se pare că deja la momentul respectiv intelighenția franceză renunțase cu totul să mai aspire la ceea gândire întrebătoare care, potrivit sociologului Edgar Morin, ar fi trebuit să caracterizeze esența naturii unei intelectualități
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
chiar la momentul respectiv - se petrecuse deja în România. Prin urmare, așa cum clarvăzător notase Eliade - a face cultură devenise unica politică eficace pe care exilații o aveau la dispoziție. „Situațiile tradiționale au fost demult inversate: astăzi politicienii nu se mai situează în centrul propriu-zis al istoriei, ci savanții, elitele intelectuale” (Eliade 1973: 103). Primele manifestări revuistice apăruseră chiar în anii imediat următori (’48 - ’49) instalării comunismului prin „Revista (subintitulată a) scriitorilor din exil, Luceafărul”, la Paris și „Orizonturi” (’49-’53) publicată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
a momentului; revista va consacra două dintre numerele sale cele mai consistente (nr.19 și nr. 20 /1969) filosofiei lui Martin Heidegger. Pe o linie similară, la Paris, sub conducerea lui Virgil Ierunca, în perioada anilor ’51-’72 s-a situat revista „Caete de dor. Metafizică și poezie”, manifestând o evidentă (și bine remarcată) tentație pentru o mai accentuată modernizare a mesajului publicistic; dar și un anume gust pentru turnura filosofică a tratării și tematicilor abordate. Mircea Eliade va scrie despre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
asupra lor. Structura esențială a valorilor lumii de până nu demult suportase o devastatoare disoluție. După al doilea război mondial lumea căpătase un cu totul alt chip, necunoscut și - în parte - de-ne-cuprins într-o normalitate a înțelegerii, pentru că, evident, se situase undeva dincolo de tot ceea ce până atunci se crezuse că ar aparține Omenescului. Veacul XX adusese în imensele lui prim-planuri acel „ceva” pe care Hannah Arendt, de pildă, îl va fi identificat drept „incompatibilitatea iritantă dintre puterea reală a omului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]