2,989 matches
-
după Bizanț”, cum îi plăcea să o numească Nicolae Iorga ci și o țară care aparține, cel puțin prin două treimi ale teritoriului său Europei Centrale, celei de-a “Treia Europe”, cum o numesc unii istorici, considerăm că și o situare a cinematografiei românești în acest context este mai mult decât justificată”, mai spun organizatorii. Pentru că festivalul se axează și pe programe culturale și turistice ale programului instituit de Comunitatea Târnavelor, la Mediaș se vor desfășura și două simpozioane, unul pe
Central European Film Festival [Corola-blog/BlogPost/98112_a_99404]
-
revenim la problema pusă mai sus. Ce poate ne confia un suflet rătăcitor? Admitem că „mediul” care mijlocește comunicare este complet imparțial. Spiritul ne poate comunica numai ce a luat cu el din trupul pe care l-a părăsit. Adică situarea sa față de bine sau rău. Întrebări absurde de tipul „cine se va îndrăgosti de mine?” sau „când pot în sfârșit să-mi moștenesc bunica aflată pe moarte de mai mulți ani” primesc răspuns numai din interesul mediului. Spiritul nu are
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 9 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383737_a_385066]
-
a se comunica pe sine și a cumineca în lumea Poeticului. Desigur, privind astfel lucrurile, nu trecem cu vederea nici o anume discretă vibrație rezonând cu ecouri ale Esteticii lui Hegel. Din perspectiva lor, Poezia - ca artă - își căpăta determinațiile prin situarea „în sfera care îi este comună cu religia și filosofia” constituind „un mod de a înfățișa înaintea conștiinței și de a exprima divinul, de a exprima cele mai profunde interese ale omului, cele mai cuprinzătoare adevăruri ale spiritului.”[ 13] Tinzând
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
Heidegger, care, la Freiburg, susținea că viața se cuvine abordată la nivel ,,factic’’, nicidecum ca o idee pură, ruptă de temporalitatea sa istorică, smulsă din lumea care-i este constitutivă. Prin ,,facticitate’’, Heidegger înțelegea viața ca desfășurare în proximitatea unei situări istorice, în lumea imediată. Și tot el, prin sintagma ,,hermeneutica facticității’’, exprima tranșant termenii în care înțelegea să se plaseze la antipodul oricărei ,,fenomenologii pure a conștiinței’’. Peste timp, Mariana Didu îi dă o replică neașteptată, asmuțind ,,câinii conștiinței dureroase
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
grupare de trei timpi într-o măsură, îi conferă un aspect sau caracter de mod ternar. În general, orice anume fel de grupare metrică va conferi timpului muzical un caracter de mod al trecerii temporale, respectiv al temporalității mișcării, relativă situării mișcării în spațiu sau caracterului de spațialitate a mișcării. Este lesne să recunoaștem că raportul spectacular în domeniul dramaturgiei este dominant aspectativ, implicând vizualul. Corespondent, în domeniul mișcării sonore este implicat cu prioritate auditivul. Dar dacă ne referim strict la
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
a discursului, abolind treptat orice mediere". De la Arghezi n-am putea avea pretenții prea mari, întrucît, vai, eul său "nu reușește să se întrevadă decît uneori, ca voce infuză, hibridată în interstițiile unei alte voci impersonale ce aparține instanței metafizice". "Situarea ambiguă" a autorului Cuvintelor potrivite, "sistemul oscilant al poeticității" sale nu fac decît să valideze "un discurs al cărui obiect este de presupus dincolo de text, într-o exterioritate incongruentă". Nici cu Blaga nu ajungem departe. "Oscilînd între prima ipostază a
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
mai tolerantă cu nuanțele și cea mai strictă când vine vorba de verdict. Cea mai apropiată, adică, de pragul canonizării. Nefiind cronologică, succesiunea acestor grile de lectură nu e nici previzibilă, nici stabilă. Dosarul de receptare include, în dreptul acelorași critici, situări diferite, într-o ordine mai curând dictată de un anume hazard statistic. De aceea nici nu voi transforma schița aceasta fugitivă în algoritm necruțător. E prea mult aleatoriu aici încât să putem spera că vom deduce din paginile acelea oneste
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
propriei etnii, al unei civilizații rurale idealizate. Dar acuzația de "idealizare" îmi pare nedreaptă, de vreme ce am fost avertizați, încă din prima strofă, că ne aflăm într-o durată de basm. "E lung pământul, ba e lat", versul de deschidere, anulează situarea geografică, instalează utopia. Iar "Nici astăzi domn pe lume nu-i" anulează temporalitatea spre un trecut egal cu uchronia. Cititorul recunoaște spațiul și durata umană, ușor decalată, dar esențialul a fost realizat chiar fără rostirea formulei "a fost odată ca
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
Balotă unor scriitori români. În ultimii ani, scrisul lui Nicolae Balotă s-a schimbat sensibil. Nu este vorba de crearea unei noi identități literare, ci de cucerirea unei mai mari libertăți de exprimare. Criticul și istoricul literar preocupat exclusiv de situarea și interpretarea unor opere literare, de atenta luare în considerare a altor opinii critice, de elaborarea unor teorii capabile să ordoneze jungla de forme a literaturii a început să facă referiri și la propriile sale trăiri. Un scriitor despre care
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
un pandant pe măsură în pedeapsă, în revanșa zbuciumului sufletesc (scrupule, compasiune omenească). Urmarea e scoaterea din uz a unor mecanisme și ele specific umane, o automutilare, chiar dacă nu e percepută ca atare. La acest punct mi se pare instructivă situarea în paralel a unui proiect care l-a ispitit pe Dostoievski cu tabloul descotorosit de un balast din ciclul Voința de putere. Investigând biografia tulbure a lui Ivan cel Groaznic pe care voia să o transpună într-un roman, scriitorul
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
o suprapunere similară, aici însă coincidența de straturi ascunde o altă semnificație. Un june de familie bună, înstărit, cu maniere alese, Calimachi, se vede smuls din albia prevăzută datorită unui concurs de împrejurări. El înregistrează, mai curând ca o premoniție, situarea în vecinătate a unui bătrân, Jiquidi, maniac, mizantrop, de o aroganță ce lezează pe cei din jur. De când l-a zărit fugar, fără să schimbe între ei un cuvânt, programul său de existență intră într-o precipitație, e invadat de
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
S-a instituit astfel o tradiție din a propaga creațiile compozitorilor români, cu scopul de a face cunoscute oaspeților străini preocupările și tendințele lor stilistice, formale, estetice, oferind în același timp oportunitatea unei evaluări comparative a artei autohtone și a situării ei cât mai exacte în contextul european al epocii. Destinul pare să-i fi dat câștig de cauză lui George Enescu. La 110 ani de la nașterea sa, în 1991, noii guvernanți reconsideră personalitatea muzicianului român. Enescu e reinvestit cu atu
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
corpul uman, de exemplu, sau doar una dintre componentele sale, artistul îi deconspiră alcătuirea modulară și împinge analiza pînă la completa lui fărîmițare, dar, în același timp, el sugerează și mecanismul construcției, coeziunea elementelor și imensa lor putere generativă. Această situare aparent antinomică, a cărei acțiune se exercită concomitent asupra formei, poate fi percepută în toată anvergura sa deopotrivă în pictură și în sculptură. Pictura este, de fapt, o demonstrație de constituire și de uzurpare a imaginii, de exacerbare a detaliului
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
fără probe, dacă vreți, ale trecerii prin spirit și destine. O fotografie coagulează un moment, o stare, o ipostază, o vîrstă. A fiecăruia, actor, regizor, fotograf, spectator. Devine nu doar un reper estetic, ci unul palpabil, concret, de la care pleacă situări exacte pe coordonatele timpului și spațiului. O fotografie inspirată este o ancoră într-un moment de grație, unic, perceptibil poate doar de ochiul fotografului, artistul care recrează realitatea. Care o intermediază, trecînd-o prin filtrele sensibilității sale. După aceea, i-am
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
Silviu Purcărete cu Faust. Parcurgîndu-le, voluptatea ochiului își transferă seducția minții. Dacă primul are, cromatic vorbind, ceva glacial, impozant - tonurile de verde, de albastru, roz sau mov desfăcînd practic chirurgical un discurs despre moarte - al doilea se încălzește. Galbenul înmoaie situarea în fața morții. După neliniștile lui Faust, după șirul ispitelor incredibile fluturate de Mefisto, moartea vine cu asumare cu tot. Aici, nimic nu este glacial sau majestuos. Mihaela Marin vede în Faust-ul lui Purcărete încărcătura vulnerabilității umane. Expresia portretelor, suma detaliilor
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
Ion Simuț Cercul Literar de la Sibiu se singularizează, în fond, nu printr-o idee proprie despre modernitate și modernism, ci printr-o altfel de situare în tradiție. Racordarea la modernism nu lipsește, dar ea nu constituie o miză explicită, urmărită cu obstinație. Dimpotrivă, în toate documentele programatice ale grupării cerchiste apare evident un mod particular de a (re)gândi tradiționalismul. Se adeverește încă o dată ideea
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
Nasul, prin situarea să în centrul fetei, este cel care atrage atenția încă din primele momente ale interacțiunii între 2 persoane, astfel că, orice asimetrie sau dizarmonie, neconcordanta a dimensiunilor sau formei sale cu restul fetei va fi sesizată imediat de interlocutor. Din
Cum se face o operație la nas și ce riscuri presupune aceasta () [Corola-journal/Journalistic/69045_a_70370]
-
condițiile sufocante ale epocii. Romanul Prins, chiar citit la rece, deține suficiente elemente de parabolă politică: mașina neagră a Securității, plutonul de execuție, Inginerul ca personaj simbol al unei generații, boala ca ideologie, festivismul searbăd al manifestației de la 1 Mai. Situarea romanelor într-un mod polemic față de soluțiile spirituale și ideologice (v. mimetismul literar oficial) se produce prin respirația și tensiunea inoculată de celulele în degringoladă unui organism individual/social. Romanul Prins este o frumoasă ilustrare a temei supraviețuirii individului/corporalului
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
înfloririi unei culturi emancipatoare ca în vestul sau chiar în centrul Europei", aici "elitele" sînt lipsite de legitimitate și de aceea există nevoia verificării ei continue, fie pe lîngă schimbătoarele puteri tutelare, fie pe lîngă o populație nemulțumită". Așa încît situarea internațională ca etern disponibilă "clientelă" și "turbulența internă" se întrețin și se sprijină reciproc. La rîndul lor, "puterile tutelare se opun legitimării populare a elitelor, care nu trebuie să domnească decît grație lor, în timp ce facțiunile interne găsesc ușor un sprijin
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
România pe al patrulea loc în lume, după uriași ca Rusia, Canada și Statele Unite, și pe locul trei pentru porumb! Perioada Ťfanariotăť sau exporturile forțate de sub Ceaușescu nu erau departe". Încă o consecință, în parte, cel puțin în parte, a situării României în zona "de contact geopolitic și civilizatoriu dintre Europa occidentală și Eurasia mongolă, otomană și rusă". O carte despre care se va discuta, probabil, foarte mult, desigur după ce va fi și citită. Poate și tradusă în română, de ce nu
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
ca să se reafunde în paradisul vieții lor firești" (Stephen Baker). O accepție a pisicii ca un duh proteguitor al casei: "Mi-s dragi pisicile pentru că mi-e drag căminul, al cărui suflet invizibil devin, încetul cu încetul, ele" (Jean Cocteau). Situarea animalului în zarea unei retrospective cosmice, chiar dacă ușor romanțioase: "Inaudibil mers, pași insonori, / Enigmă și tăcere dimpreună,/ Aduci cu o panteră,-n clar de lună, / Ce se prelinge-n zarea grea de nori. De parcă porunci-ne-ar Demiurgul, / ne ostenim
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
el). Cum altfel ai putea să-ți învii personajul, să-l faci om, vorbind tu în locul lui? Ca apoi să facă iar salturi în reflecțiile lui teoretice, în aprecieri privind travaliul la propriile lucrări sau corespondențe vizibile de atmosferă, de situare afectivă într-timp sau un spațiu anume, de Weltanschauung care-i apropie viziunea estetică de spiritul literaturii franceze sau ruse (Proust, Cehov); mi s-a părut remarcabilă o interesantă interpretare a timpului în opera lui Sebastian care amintește, pe de-
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
Război Mondial, cu expedițiile de căutare a „originilor ariene” în Tibet - strălucește prin trei puncte de greutate: aventura, drama și exegeza mistică. Acțiunea palpitantă (e un roman de spionaj din perioada Marelui Joc, a conflictului dintre Rusia și Marea Britanie, cu situare temporală între al doilea și al treilea „război afghan”, la sfârșitul secolului al XIX-lea), atmosfera multiculturală, stilul și portretele de personaje atrag atenția asupra unei lumi a superstițiilor, poveștilor, marilor religii. Kim, fiul unui soldat irlandez și al unei
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
timp de responsabilitate. Exacte, observațiile lui nu mai necesitau reluări sau completări. E destul de dificil de apreciat care e, la ora actuală, cota lui Leonid Dimov. Și explicit, și implicit, membrii generației optzeci au făcut enorm pentru o mai dreaptă situare valorică a autorului Cărții de vise. E suficient să-i numim pe Ion Bogdan Lefter (cel căruia i se datorează, printre multe altele, și acest proiect editorial) sau, dintre poeți, pe Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei ori Florin Iaru (ale
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
nouă, îndrăzneață, mergând până la a pune în cauză apartenența la realism a lui Caragiale. „Mai degrabă el - și nu lumea - apare în urma scoaterii la vedere, la lumină a texturii. Lumea, dimpotrivă, își relevă inconsistența. Un motiv în plus să denunțăm situarea lui Caragiale în zona realismului. Pentru realiști, felul cum e spus ceva, actul în sine al enunțării contează mai puțin sau chiar deloc. Enunțarea pare să fie o consecință naturală a lumii. Or, la Caragiale, actul spunerii e esențial. Cititorul
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]