272 matches
-
lucruri - care nu se mai poate reintroduce în nici un chip, să fie bine înțeles - era mai favorabilă existenței și dezvoltării normale a poporului nostru. Atât am zis și nimic mai mult. Poporul poate era sărac, dar nu era mizer, nu sleit. Sunt fără îndoială oameni cărora dezvoltarea aceasta le-au folosit, pe cari i-au ridicat din nimic, i-au făcut bogați și puternici; dar acei oameni nu sunt poporul românesc. Nu e om cu oarecari cunoștințe cari să conteste faptul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
inutil. Mă-mpiedicam în curele de transmisie din pânză cauciucată, luam în picioare prezervative râncede, mă opream mi-nute-n șir să citesc compuneri scrise strâmb în caiete de școală, scorojite de intemperii, și alte minute ca să citesc alte litere ciudate: mațele sleite curgând din burta unei pisici moarte, cu dinții rânjiți. Cioburi de sticlă prezervau în carnea lor de meduză eșantioane de înserare, mici focuri albăstrii, triunghiulare văpăi indigo. Le culegeam uneori și, mai târziu, pe masa mea de lucru, le aranjam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
speranțele și tristețile mai departe. Iar pe pat, între cearceafuri gălbui, femeia lui, odată mireasă cu voal și lămâiță, zăcând acum ca o statuie prăbușită. Și femeia străină pleacă, ducîndu-și înfășurate-n ziar banii și andrelele-nsîngera-te, iar cei doi rămân sleiți pe recamierul lor îndoliat, până când tot femeia se scoală încet ca să arunce-n cadă prosoapele și cârpele folosite, să deșerte-n closet ligheanul, să tragă apa, să se-arunce pe podeaua de mozaic și, roșie și udă, să plângă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deși încă mai mișcau din vastele opercule, luîndu-și acasă halci de carne gelatinoasă. Scheletele goale, stranii ca de ființe din alte lumi, se albeau acolo, pe pământul negru, ca niște indescifrabile caligrame. Din drumurile mele în spatele blocului mă-ntorceam acasă sleit ca dintr-o țară îndepărtată. Nici nu știam de fapt să mă-ntorc, mă luam doar după băiețelul puțin mai mare, de aproape patru ani, cu care venisem. Dar duhoarea aceea de pericol, de sânge și de pământ aveam s-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că balena nu poate respira. Nu-și poate ridica propriii plămâni. Moare în oceanul secat, sufocată sub chestia asta pe care acum trebuie s-o inhaleze. Cea mai mare ființă vie, aproape Dumnezeu, turtită cât e de lungă, cu mușchii sleiți. Doar inima ei, mare cât tribunalul, continuă să bată. Dacă are vreo dorință, aceea e să moară. Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se retrage. Răsuflarea ei e un cutremur. Balena gâfâie și se rostogolește, strivind sub ea vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de rumeguș jilav și lână udă al debarcaderului supraîncălzit, cad în extaz la vederea părului blond ce li se revarsă în bucle curate, grațioase, de sub băsmăluțe sau căciuli. În mijlocul acestor fetișcane îmbujorate, puse pe chicotit, îmi leg patinele cu degete sleite, tremurânde, ies apoi în frigul de-afară și mă țin după după ele, mai întâi în vârful picioarelor, pe pontonul din scânduri, iar apoi mă lansez pe gheață după un întreg stol de păsărele - un buchet de șikse, o ghirlandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta. Trebuie să rămâi lângă mine. Sunt sigur că te vei însănătoși curând. Strânge din dinți, aproape devorat de durere. Gândul că nu poate face nimic să o salveze aproape că îl scoate din minți. Ah, dragul meu, surâde Smaranda sleit, niciodată nu ai fost un bun mincinos. Chiar și atunci când intențiile tale erau bune. De ce soarta trebuie să fie așa nedreaptă cu noi? De ce? Nu trebuie să te revolți, Marius. Viața îți oferă rar certitudini. Doar câteva favoruri, pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zid. Ghemuit pe podea, pentru câteva clipe își simte trupul atât de amorțit încât nu poate face nici o mișcare. Zgomotul luptei ajunge la el ca printr-un strat gros de vată. Deschide larg ochii încețoșați care nu reușesc să focalizeze. Sleit, trage puțin aer în piept. O durere cruntă pare că izvorăște din toate oasele, mușchii, nervii și venele lui. Abdomenul pulsează violent sub presiunea unei stări de greață cum nu mai cunoscuse până atunci. Privirea alunecă tremurat peste cadavrul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arătându-și lenjeria ei jalnică: sutienul cu balene, supraâncărcat, chiloții mohorâți și corsetul imens, de ale cărui jartiere trăgea acum, apropiindu-se de culmea pandaliilor sale. Dar până la urmă se opri. Înainte să rămână complet dezbrăcată, Desdemona căzu pe spate, sleită. Își scoase plasa de păr și părul se revărsă și o acoperi, apoi Închise ochii, epuizată. În clipa următoare spuse pe un ton practic: ― Acum trebuie să ne mutăm cu Milton. Trei săptămâni mai târziu, În octombrie 1958, bunicii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcând unele mișcări de verificare a Întregului organism, Încercând să vorbească singur: „Curaj, băiete...nu-ți fie frică...! Dacă nu ai reușit să mori În faza critică anterioară, nu te teme...! Ar fi absurd să te cureți acum...!!” Cu puterile sleite și ud leoarcă de transpirație, Tony Pavone făcu cale Întoarsă. Privi câteva momente la ușa camerei unde cu siguranță Carla dormea, ori poate plecase la serviciu, zâmbind amarnic. La ce bun...? Reuși cu destulă dificultate să se urce În pat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând liniștit, și dispăru stinsă în întuneric. ”- A murit un om!” i-a șoptit mintea, rar, ca o făptură sleită. - Așa îmi spunea bunica Ileana, pe prispă seara la Zahorna, când eram copil! Gândi el uitându-se pe cer. Totul în jur dormea adânc, parcă muri; O cucuvea își strigă numele o dată de două ori... apoi, tăcu, totul se liniști
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai mult. Adică exact intenția mea de bună-credință de a nu pune Țara la cale, cum Îndeobște se exprimă românul În astfel de situații, ci de a Încerca s-o punem pe picioare, ținând cont că e tot mai bolnavă, sleită și epuizată, că zace, trântită, În pat. Însă tu, după o noapte, presupun, albă În care sfetnicul a fost Ileana, ai decis să contramandezi Întâlnirea noastră de joi. În consecință, mă anunți și telefonic, miercuri, că nu mai vii să
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fii în dureri (Stănică se gândea, firește, la niște dureri morale), să dăm țării copii pentru apărarea granițelor. Însă nu mai putea fi nici o îndoială. Olimpia nu mai era capabilă să-i dea alt fiu, mijloacele ei generatoare erau sleite. Se știe că Napoleon și-a frânt inima și, pentru a-și asigura un succesor, a divorțat de Josefina. Ei bine, avea să facă și el acel gest sublim. Stănică nu vorbi nimănui de divorț, dar vorbi de cazul lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
introduc un element de surpriză. Acolo unde instituțiile au diversificat împărțirea puterii și fac parte din tabloul unei societăți civilizate, perioadele istoriei alternează între două categorii simple: o perioadă energică, strânsă, activă și eficientă, și perioada următoare, laxă, cu energie sleită, demagogică și mincinoasă. Ne aflăm în aceasta din urmă, mai gravă astăzi prin capacitatea ei mult sporită de propagare decât același tip de perioadă în vremurile anterioare. Înainte, celulele bolnave ale societății se aflau în zone de anatomie locală și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
vezi una ca ea într-un restaurant, în postura de-aseară, îți apreciezi la justa valoare soția", gîndește Mihai, hotărît să ajungă mai repede acasă și pornește grăbit. La hotel, deschide conserva chinezească, mănîncă toată carnea tocată de vită așa sleită cum este, bea un pahar cu apă și mai înghite o tabletă, apoi se întinde pentru vreo jumătate de oră, să-l lase durerea de cap. Dacă la unu și jumătate pleacă spre gară, ajunge la timp să stea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
conduse pe Lynn Bracken acasă, vrînd să mai facă o Încercare cu ea Înainte de a o aresta. Lynn a protestat, apoi a acceptat. Avusese parte de o zi Încărcată - cu serul adevărului, cu antiserul, cu toate Încercările de intimidare. Arăta sleită, epuizată. Putea să o declare deșteaptă, puternică și fortificată chimic. Nu a dat din ea nimic, În afara unor firimituri legate de Pierce Patchett. Cine știe cum o fi reușit! Patchett știa că nu va putea să-și ascundă toate păcatele. Lynn a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ani, cu ocazia conferinței unui heideggeriolog german în fața unui amfiteatru plin de studenți, delatorul de pe vremuri, care, micuț și estropiat, își purta pe culoarele vaste ale facultății, alături de secretul prost păzit, pantalonii veșnic prea scurți, lăsând să se vadă elasticul sleit al unor șosete intrate pe jumătate în pantofi, m-a lăudat ca pe unul dintre "heideggeriologii de seamă ai culturii noastre" sau ceva în genul ăsta. Lucrul mi s-a părut firesc. Din recuzita lichelei face parte ambiguitatea întreținută între
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
omoare, nu altceva, dar chiar atunci auziră țipetele de sus. Carlos azvîrli patul cît colo și o porni ca din pușcă, deschise ușa de la intrare și urcă În fugă pînă sus. Acolo le văzu pe cele două femei, cu puterile sleite, dar Încercînd Încă să se lovească. Aveau șorțurile sfîșiate, rupte În bucățele. Vilma plîngea cu sughițuri trîntită Într-un colț al camerei; Într-una din ultimele căzături Își rupsese degetul mic și, cînd o văzu Carlos, se apăra numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Șoferul spuse că va trece imediat să-l ia, că Într-un moment de neatenție a guvernantei băiatul fugise de acasă, chiar acum venea să-l ia. Le-a venit inima la loc; se uitau unii la alții zîmbind, Înfiorați, sleiți, ușurați; rămaseră nemișcați și continuau să se uite unii la alții zîmbind, În timp ce Carlos zbura cu Mercedesul. Julius Îl aștepta liniștit la intrarea Colegiului Belén. Îl văzu venind atît de tulburat Încît se grăbi să-i spună că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mi-a zîmbit și, cînd am Întrebat-o de ce era atît de bucuroasă, mi-a spus că se ducea acasă, cu Penélope. A murit În zori, În somn. Rociíto și-a Încheiat ritualul amoros după cîteva minute, lăsîndu-l pe bătrînel sleit, În brațele lui Morfeu. CÎnd am ieșit, Fermín i-a plătit dublu, Însă ea, cuprinsă de milă În fața priveliștii tuturor acelor nenorociți uitați de Dumnezeu și de dracul, a ținut neapărat să-și doneze onorariul măicuței Emilia, ca să li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
niște impostori? Am ascultat ce a povestit mai înainte prințul N.: oare spusele dumnealui nu sunt de un umor sincer, inspirat, oare nu sunt bunătatea întruchipată? Oare asemenea cuvinte pot ieși din gura unui om... mort, cu inima și talentul sleite? Oare niște morți s-ar fi purtat cu mine așa cum v-ați purtat dumneavoastră? Oare acesta nu este un material... pentru viitor, pentru speranțe? Oare asemenea oameni sunt în stare să nu înțeleagă și să rămână în urma vremurilor? — Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
consideră toate fiscurile din provincii un fel de sucursale ale lor și nu-mi permite să văd nici măcar documentele. La mine vin doar când au nevoie de bani. Își trece mâna peste frunte, epuizat. — Nu mai departe de ieri, îngaimă sleit, senatorul Pompeius Paullinus m-a chemat la el și mi-a cerut, fără nici un act justificativ, un milion de sesterți pentru modernizarea echipamentului brigăzilor de pompieri. Sper că nu i-ai dat? se îngrozește principele. Libertul scutură cu hotărâre din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
țigară? repetă Viv. Cum de te gîndești la țigară acum? — Calmează-te, Îi spuse Betty. Viv Îi dădu un ghiont. — Nu mă pot calma! Crezi că tu te-ai putea calma, dacă ai fi În locul meu? Dar, brusc, se simți sleită. Se prăbuși iar, Închizînd ochii. CÎnd Își ridică privirea, Betty o veghea. Era greu să-i citești expresia prin Întuneric. Poate că avea o undă de milă, fascinație sau chiar de dispreț. — La ce te gîndești? o Întrebă Încet. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
păreau niște sunete deformate de care te debarasezi cu condescendență. La un moment dat sună, dar nu-i răspunse nimeni. Atunci țipă. Tot nu primi nici un răspuns. Începu să urle și apăru un cap maladiv, care aducea cu un nap sleit. Capul acela tușea din treizeci în treizeci de secunde, o tuse care venea de foarte departe pentru a anunța că toate clipele fericite aveau un sfârșit, la fel ca și trupurile. Deținătorul acestui cap de muribund se numea Mazerulles. Inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cercetării asupra unui fenomen care se multiplica pe măsura împuținării vieților noastre: cel al propagandei. Propaganda a devenit singura ofertă care a excedat cererea. Nici o resursă nu a fost folosită cu zgârcenie. Doar ea hrănea până la greață viața noastră cotidiană sleită și frustrantă. Specia de propagandă analizată de către Gail Kligman este cea reproductivă. Ea a început să curgă imediat după Decretul 770 din 1966. Ce este curios este faptul că seamănă ca două picături de apă cu discursurile actuale ale inițiatorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]