265 matches
-
cel Mare intervine între junii Orlando și Ranaldo, încredințând-o pe Angelica mai vârstnicului duce Namo de Bavaria (fiindcă și "moșul duce Namo, of și caină/ scotea din piept cuprins de pătimire,/ ba încă tremura cumplit sub haină,/ cu chip sleit și jale în privire"...). Din păcate, Boiardo lasă poemul neterminat, dar geniul renascentist al lui Ariosto îi va găsi o rezolvare încă și mai savuroasă, cu implicații de lungă durată în diacronia literaturii. În împletirea dintre faceție și poemul eroi-comic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
găsi Sprijin și bun-venit; ridică-ți domnul; De-ntîrzii jumătate de-oră, viața lui Și-a ta, și-a tuturor ce-l apară pe el Pierdute-s sigur. Ia-l, ridică-l, Și-urmează-mă. Te duc îndată unde Gătit-am tot. KENT: Sleita, firea doarme. Ast somn ar fi balsam pe forțele-i zdrobite Ce, dacă-mprejurări nu-ngădui-vor, Se vindeca-vor greu. (Bufonului) Ajută-mă să-l duc, Nu stă în urmă. GLOUCESTER: Come, come, away! Exeunt [all but Edgar.] EDGAR
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
frica de Dumnezeu se naște căința mântuitoare. Din căința inimii pornește dezlipirea de bunuri, adică sărăcia de bunăvoie și disprețul față de toate bunătățile. Din sărăcie izvorăște umilința. Din umilință decurge mortificarea vrerilor. Prin mortificarea vrerilor sunt stârpite din rădăcină și sleite toate patimile. Prin alungarea patimilor se dezvoltă și cresc virtuțile. Prin creșterea virtuților se dobândește curățenia inimii. Prin curățenia inimii se ajunge la desăvârșirea dragostei apostolice”. Astfel, Sfântul Cassian consideră terminată pregătirea războiului lui Iisus Hristos, după care urmează descrierea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
le venera pe ascuns, ci pentru a se împăuna și a-și pavoaza colibele. Această epocă a răposat în cele din urmă, iar peste ea a fost trasă încet lespedea grea de mormânt. Încercuită de barbari, sub loviturile lor, trupul sleit și grav vătămat al Europei antice s-a prăbușit în iarbă. Mișcări haotice și zgomotul ascuțit al tăierii aerului i-au însoțit căderea. Ultimul miros care îi umflase nările a fost cel al fumului înecăcios degajat de focul care i-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lac, să lese pe malul lui semn din haine, căci dacă lacul nu va fi curat, să nu se prin dă de cel care bea nimic, fiind în loc semnul. Copilului nou-născut i se dă de băut apă dintr-un clopoțel sleit, ca să fie cîntăreț mare. Cînd bei apă sau vin dintr-un vas descoperit, să sufli peste fața lui și să verși oleacă, pentru că noaptea dracul se bagă în apă, vin etc. Se crede că sara apa-i necurată; aducînd cineva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lui Husserl (în 1927), Heidegger nu mai simte presiunea vreunei cenzuri emoționale și critică vehement opera profesorului. Mai mult, pe fondul preluării puterii de către naziști, tînărul filozof (simpatizant al Führer-ului), noul Magnificus (în termenii lui Steiner), își marginalizeză complet "binefăcătorul sleit și disprețuit" (p.107), de origine evreiască, interzicîndu-i pînă și accesul la biblioteca universitară. La moartea lui Husserl, în 1938, Heidegger pretinde că e "bolnav la pat", iar, ulterior, în 1945, "în protocolul denazificării sale, își exprimă regretul că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu probleme de colesterol și de sînge îngroșat, alunecînd ușor spre hău, gata să fie înghițiți de grăsimi și-acoperiți de șunci. (p 6) Dacă nu, sînt cei scheletici galerii de țeste golite, stafidite, subțiate mult prea mult, cu trăsături sleite, palizi și roși de timp, cu pomeți scobiți, cu ochii șterși, sticloși, încercănați și înroșiți. (p 7) Totul formează o frescă de carne muncită, bătută parcă de furtuni, mototolită de golul vieții, mii de riduri de toate felurile, riduri în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în două categorii: "minoritatea celor care se țin bine" și "majoritatea", descrise prin cele două izotopii opuse, dar în egală măsură disforice: gras grăsime VS slab ("îngroșare a sîngelui", "înghițiți de grăsimi", "acoperiți de șunci" VS "golite", "scobite", "subțiate", "stafidite", "sleite"). EXERCIȚIUL B.16. Comparați aceste două secvențe descriptive. Ce au în comun, din punctul de vedere al prezentării temei-titlu? Textul A PIELE CATIFELATĂ Un ten catifelat, rozaliu, diafan, ușor pudrat, o piele fină fără nici o imperfecțiune, iată o canapea a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se întreceau în a-l urmări cît mai strîns. Cu mare dificultate a reușit să țină cîteva prelegeri de istoria religiilor, sub ocrotirea lui Georges Dumezil. O rază de speranță îi venea de la Editura Plon. Îl vizita pe Enescu, acasă, sleit și acesta, înfrigurat și flămînd, dar prilej dorit de amîndoi, pentru o oră de conversație în limba română. Mai tînărul Eliade făcea focul sărăcăcios, din cîteva surcele, și primea o supă caldă din mult-puținul marelui compozitor. În curînd a fost
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
închinaseră lui, că trebuia să-i fiu slugă și să-l slăvesc, nu, n-am mai râs, gâtuit de durere și de spaimă. Și acolo, în casa aceea albă, între zidurile acelea pârjolite de soare, cu obrazul încordat, cu memoria sleită, am încercat, am încercat să mă rog idolului, nu-mi mai rămânea decât el, și chiar chipul lui hâd era mai puțin hâd decât restul. Atunci mi-au legat gleznele cu o frânghie, nu mai lungă decât lungimea pasului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să ne izbească fiecăruia frunțile. Farfuriile se clatină, pornesc, se ating, schimbă poziția, se înlocuiesc, revin, încremenesc iar, cum au fost. Oase ronțăite, coada unei așchii de cartof prăjit, rana tăiată în resturile de carne învechită, dormind în gelatina sosului sleit, sub protecția obosită a cuțitelor și furculițelor inutile. Și un castron mare, ca un iaz verzui, în care plutesc cozile gogoșarilor, capete de castraveți, gogonele cu burțile sfârtecate. Capetele noastre se aliniază, retezate, în careu, pe masă, printre farfurii și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vârful picioarelor, ridicase și cealaltă mână, apucase cu ambele zăvorul, răsucindu-l, să-l miște. Fruntea i se umezise. Mai încercă, încă și încă, până când cele două părți ale ferestrei se desprinseră, ușor, una de alta. Brațele îi căzură iar, sleite, pe pervaz. Se sprijini, o clipă, trase de una din părți, împingând-o spre perete. Deschise, larg, și cealaltă parte. Rămase în cadrul ferestrei, cu ochii treziți de adierea proaspătă. Privi cerul alb și pufos, zidurile caselor albăstrii, panglicile lucii și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
substanță. Dar, fiindcă substratul 33 {EminescuOpXV 34} stratul convertirii rămâne pururea ca masa și se poate constata că reprezintă o sumă constantă, nu e îndoială că toate prefacerile sunt numai accidenții și că toate accidențiile reprezintă asemenea un număr care, sleit odată în seria fenomenologică a transfor//mismului, se reîntoarce ca cercul în sine și reîncepe a se preface de unde începuse, din capul locului. Așa: S/t [plus] S/t [plus] S/t etc. etc. în infinitul timpului rotațiune S/a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de dincolo și dori ca bărbatul să se liniștească câteva clipe, însă el știind că trebuie continuat, pompa din obișnuință fără să simtă nici un îndemn. Căuta din nou acea senzație care nu mai venea, care de fiecare dată îl lăsa sleit, nici prea nefericit, ambiguu și fără orizont; o oboseală nesfârșită și inutilă. Își făcea probleme înainte de a ajunge la rezultatul final. Femeia stârnită din nou, se lăsa pătrunsă cu voluptate, încercând să-l antreneze cu patima ei. Se mișca sacadat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
venit hăla iar! Femeile sar degrab: Iar ai venit, nebunule? țipă Țâca. Ai venit iar la belete, ai? urlă bătrâna. Și, până să n-apuce d. Popescu să salute măcar, se pomenește fleașc drept în ochi, o strachină cu prune sleite: Na belete! Să pui să ne omoare, nevinovate, la politie, ai, oțule! Și după ce i-au luat văzul, trage-i, pumni, palme, și pe urmă care cu ce apuca, baba cu o cratiță, fata cu o scurtătură de lemn și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Marx), într-un tangou fără pauză cu miturile pe care le susține (ori mai degrabă care îl susțin, căci relația e la fel de ambiguă ca în zorii civilizației). Dacă Gilbert Durand considera că secolul XX a alunecat treptat de la un "prometeism sleit" (pozitivismul) la miturile decadente ale lui Dionysos, "pentru ca în cele din urmă să reînvie o vastă mitologie hermetistă"336, Angelo Morretta se apropie de romantismul eliadesc: "lipsindu-ne umilința mitului, iată-ne pradă unei sete de putere care ne chinuiește
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Geaninei, din tot sufletul... O inimă neatinsă de colții vreunei crime, Eu fug sleit și palid, gonit de giulgiuri pale, Și nu pot să dorm singur de spaimă că-am să mor. Stephane Mallarme (traducere - Ștefan Augustin Doinaș) CRISTIAN LISANDRU Jurnalist. Născut în București, la data de 18 iulie 1968. Fondator al Cenaclului de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
șenilele tancului Scăldat În ploi de lumină mai reci sau mai puțin reci; Vânturi turbate de gânduri zgâlțâie poarta existenței A cărei clanță Înghețată e căutată mereu de o mână prietenă, Nu mori În tine atunci când ai izvoarele limpezi și sleite proaspăt De sângele scurs În fapta celor de mai Înainte Cresc putrede ierburi din generații de așteptare; Totuși există vinovății ce se spală prin jertfă Purități Închise În culori obscure, se rup spre arbori crescuți Ce nu trăiesc, retezați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pătrunsese În noi și ne făcuse orbi. Ne căutam prin bezna aceea halucinant, chinuitor... punct de sprijin... știam că undeva, prin Întuneric, e gândul tău, dar gesturile mele nu se loveau de nimic, se prelungeau În infinit și veneau apoi, sleite, să plece din nou. Dar când sărutu-a fost să fie, a izbucnit În noi dragostea cea omenească. Și te-am simțit pământ, lut aspru, crispat de sevele primare. Și peste tot Întunericul, a izbucnit din nou, cerul zilelor de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stea. Întunericul pătrunsese În noi și ne făcuse orbi. Ne căutăm prin beznă rostogolindu-ne halucinant, chinuitor... și nici un punct de sprijin, numai spații grele de atâta noapte... Neputându-se atinge, gesturile noastre se prelungeau În infinit și veneau Înapoi sleite, ca să plece din nou. Dar explozia sărutului a venit să pună capăt Îndoielilor. Pământul aspru din trupurile noastre, crispat de sevele primare și copleșit de lumină, Își cerea dreptul. Dincolo de infinitul devenit albastru, ideile, pașnic așezate alături, așteptau zâmbind rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
De parcă trebuia să mai Întrebi, zâmbiea. —Grozav. Mersi. O să mă revanșez. Promit. Nu fi caraghioasă, spuse Ruby aruncând niște scrisori la coș. Și-așa lucrezi din greu. Ușa fusese deschisă de mai puțin de un minut când intră Fi. Arăta sleită și epuizată. Bună, Chanel, zise Fi, sărutând-o pe obraz. După ce s-au despărțit din Îmbrățișare, Chanel făcu un pas În spate ca să o inspecteze pe Fi. — Doamne, când ai dormit ultima oară toată noaptea, În 1485? — Cam așa ceva, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o pauză de marș pe marginea drumului. Având, se pare, experiența frontului, voia să aștepte retragerea tancurilor rămase, sperând să facă rost de transport, cel puțin pentru cei doi care șchiopătau și pentru bătrânul rătăcit din Volkssturm. Oricum, noi eram sleiți. Din fericire, nu l-a pus pe oricare altul dintre băieți să stea de pază pe drumul de pădure, ci pe mine, și mi-a dat indicația de a ține ochii larg deschiși. Din nou rezultă o imagine: eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
conduse pe Lynn Bracken acasă, vrînd să mai facă o Încercare cu ea Înainte de a o aresta. Lynn a protestat, apoi a acceptat. Avusese parte de o zi Încărcată - cu serul adevărului, cu antiserul, cu toate Încercările de intimidare. Arăta sleită, epuizată. Putea să o declare deșteaptă, puternică și fortificată chimic. Nu a dat din ea nimic, În afara unor firimituri legate de Pierce Patchett. Cine știe cum o fi reușit! Patchett știa că nu va putea să-și ascundă toate păcatele. Lynn a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
țigară? repetă Viv. Cum de te gîndești la țigară acum? — Calmează-te, Îi spuse Betty. Viv Îi dădu un ghiont. — Nu mă pot calma! Crezi că tu te-ai putea calma, dacă ai fi În locul meu? Dar, brusc, se simți sleită. Se prăbuși iar, Închizînd ochii. CÎnd Își ridică privirea, Betty o veghea. Era greu să-i citești expresia prin Întuneric. Poate că avea o undă de milă, fascinație sau chiar de dispreț. — La ce te gîndești? o Întrebă Încet. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asta. Trebuie să rămâi lângă mine. Sunt sigur că te vei însănătoși curând. Strânge din dinți, aproape devorat de durere. Gândul că nu poate face nimic să o salveze aproape că îl scoate din minți. Ah, dragul meu, surâde Smaranda sleit, niciodată nu ai fost un bun mincinos. Chiar și atunci când intențiile tale erau bune. De ce soarta trebuie să fie așa nedreaptă cu noi? De ce? Nu trebuie să te revolți, Marius. Viața îți oferă rar certitudini. Doar câteva favoruri, pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]