592 matches
-
vestească nunta care urma să aibă loc, unul pornind către mamă, iar celălalt către sora cea mică. Mioara, sora cea mică, umblase cale de nouă împărății până ce ajunse la palatul Împăratului Negru. Ostenită de drum, ceruse găzduire la palat. O slujnică miloasă îi dădu drumul în curte, rugând-o să nu treacă de Poarta de Fier care separa locul servitorilor de locul în care Împăratul Negru își instruia cei cinci fii și cinci fiice. La noi e veșnic război, spuse servitoarea
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
rostise încet, ca pentru sine, cu un zâmbet discret în colțul buzelor: Acesta este, asadar... Întocmai, înaltă doamna, el este! răspunsese vorbelor ei abia șoptite tânte Aurore. Prin urmare, l-ai început!... Mda, se fâstâcise tânte Aurore, cu alura unei slujnice care fusese prinsă furând. Așa faceți toate, îi reproșase, nu-mi dădeam seama care lucru, ciudată musafira. În sfârșit, voi vedea ce pot aranja. Vei primi semnul cuvenit, încheiase doamna, cu tonul stăpânei ce se adresează supusei sale. Promisiunea doamnei
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
cu buline albastre, mov și aurii, și ieșea în curte, să vadă cum stau treburile gospodăriei. Nu era fără rost această osteneală, căci acolo, în ograda cea întinsă, o aștepta cea mai grozavă desfătare din cursul dimineții. Era ceasul când slujnica Marta hrănea orătăniile din curte, când toate găinile mari, puicuțele tinere, dar, mai ales, cocoșii cei împopoțonați și trufași, cu penajul colorat ca de aur, cu pene lucitoare de parcă erau niște pietre nestemate, de opal, agate, sau cine știe ce podoabe prețioase
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
ritmul său respiratoriu pentru orice om, între o inspirație și o expirație se scurge un anumit timp, aceasta deoarece viața coincide în om cu timpul. Astfel, viața este suspendată, fără a vătăma organismul. Urmează avertismentul tinerei doamne Zerlendi și al slujnicei de a abandona „cercetările“, deoarece tot ce ține de doctor este un blestem, iar cei care îi cercetează arhivele au parte de nenorocire, însă autorul nu renunță la elucidarea misterului. În final apare fantasticul; cele două doamne Zerlendi neagă întâlnirea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cercetează arhivele au parte de nenorocire, însă autorul nu renunță la elucidarea misterului. În final apare fantasticul; cele două doamne Zerlendi neagă întâlnirea cu autorul. Ele afirmă că biblioteca a fost împrăștiată încă de acum douăzeci de ani, iar că slujnica cea bătrână a murit acum cincisprezece ani. Autorul nu știe dacă ce a trăit a fost vis sau realitate, el pune sub semnul întrebării atât evenimentele profane, cât și cele sacre. Totuși, încearcă să-și dea o explicație: doctorul Zerlendi
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
lui Monet. În jurul mesei cu de toate, cei dragi și apropiați, femei și bărbați cu aer prosper, tutelați de un Pallady întors cu fața spre fotograf și mimînd benigne histrionisme. Tot cu ochii la aparat e și dulăul curții. O slujnică servește pe meseni. Unde e lumea asta? Cine a spulberat-o? Știm prea bine cine. Prin anii șaizeci, casa care ocrotise o lume frumoasă și demnă, după ce căzuse în mîinile rîndașilor veniți la putere, poate chiar ale slujnicei care servise
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
curții. O slujnică servește pe meseni. Unde e lumea asta? Cine a spulberat-o? Știm prea bine cine. Prin anii șaizeci, casa care ocrotise o lume frumoasă și demnă, după ce căzuse în mîinile rîndașilor veniți la putere, poate chiar ale slujnicei care servise la boiereasca masă, e preluată, scurt timp, de Uniunea Artiștilor Plastici, ca lăcaș de oaspeți. Aici, l-am găsit, într-o dimineață, pe Ciucurencu, înconjurat de pînzele întoarse cu fața la perete, rodul peregrinărilor prin pomăturile și viile din preajmă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este cu legendara casă.. Mi-a trebuit o oră pînă s-o descopăr, pînă să-mi dau seama că cea pe lîngă care tot treceam, nerecunoscînd-o, era chiar casa lui Pallady. Avea un aer lugubru. De sediu de colhoz. Urmașii slujnicei de la masa boierilor spurcaseră totul, modificaseră totul, de la acoperiș la poartă. Cum făcuseră cu țara întreagă. Cineva trebuie s-a ivit momentul să se gîndească acum și la venerabila casă din Bucium. Să-i redea chipul și duhul de altădată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici, aproape de Peleșul regal (unde era primit cu venerație) ceasurile de tihnă și de imaginare. Începînd cu scara ce duce spre odăile de sus, scară al cărei cuier mai păstrează încă bastonul de drumeție al stăpînului, și terminînd cu odăițele slujnicelor, totul emană în mic aerul irecuperabil al unei țări cîndva binecuvîntate. E, peste tot, o abundență de lucruri grele, scumpe, durabile iată, dar și profuziunea de piese de o finețe orientală/ extrem orientală, marcînd fidel comuniunea fericită a celor două
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că a venit acolo să se roage. Francesco ignoră sentimentele Amaliei și îi declară dragoste. Ea se întoarce spre el și îi spune că nu se va dezonora acceptăndu-i dragostea. Francesco declară că dacă ea refuză, va rămâne o simplă slujnica, iar onoarea ei va fi compromisă pentru totdeauna. Simulând intenția de a-l săruta în semn de iertare, Amalia îi smulge pumnalul amenințăndu-l pe Francesco și dispare în pădure. Tabloul 2. O pădure din Boemia, în apropiere de Praga. Bandiții
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
hospites (oaspeți), coloni (coloni, țărani), iobagiones (iobagi), vulgares (oameni de rând sau de jos), pauperes (săraci), plebei (oameni de jos), inquilinii (jelerii), ministeriales (slujitori), famuli (servitori, slugi), dușnici (robi dăruiți), libertini (robi eliberați), servi (șerbi), manicipia (robi, slugi), ancillae (roabe, slujnice). La rândul lor, păturile sociale suprapuse erau desemnate și ele sub o serie de termeni: potentes (cei puternici), magistres (magiștri), proceres, nobilis (nobili), familiares, servientes, milites ș.a. Pe lângă aceste pături țărănești, existau o serie de categorii intermediare: 1. iobagi liberi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înclină a împrumuta totul, cu cât mai mare e căutarea, cu atât mai mare oferta, dar omul să nu uite că împrumută numai de la o banca mare care cere aceeași punctualitate ca și băncile Americei, Franței sau Angliei. Planta e slujnica animalului. Daca omul ar fi venit înaintea plantei pe pământ ar fi fost cu totul lipsit de sprijin. N-ar putea trăi nici din pământ, nici din aer, și totuși corpul său are pururea trebuință de elementele cuprinse în amândouă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
imobilă din trunchiul măslinului care a fost lăsat cu rădăcinile în pământ, marcând pentru totdeauna „centrul locului”, cum observă Jean Starobinski (64, p. 106). Este vorba de un ritual tainic de construcție, știut doar de cei doi soți (cu excepția unei slujnice credincioase). Dovadă că Ulise - la întoarcerea din lunga-i peregrinare - este recunoscut de Penelopa doar după ce trece proba cunoașterii acestui secret (106). Ulise săvârșește o acțiune de ordonare rituală a spațiului, realizând un microcosmos mandalic, organizat în cercuri concentrice - măslinul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și fără credință. De stările acelea, care erau cel mai mare secret al ei, încerca să scape. ― Și îmi încredințezi mie cel mai mare secret al tău? întrebă Rim zâmbitor. ― Ce taine s-ar putea ascunde în spatele unor ochi de slujnică? Ș-apoi, dacă n-ai fi fost tu, poate că astăzi nici n-aș mai fi fost printre cei care pot face confesiuni. În momentul acela, o bubuitură asurzitoare zgudui zidul Fortăreței. Rim se ridică instantaneu și privi spre locul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
le vei înțelege, pentru că nu e nimic de înțeles în ele. Sunt lucruri pe care, dacă le diseci, până la urmă dai de miezul incandescent al credinței. ― Nu mi-ai răspuns. ― Ba da. Ce ar putea să-ți spună o biată slujnică a fraților-savanți? Și eu cred același lucru, dar nimeni nu mi-a confirmat presupunerea asta. Sper, Doamne, ca furtuna Ta să izbucnească în curând. Fiindcă altfel probabil că tocmai am făcut cea mai mare greșeală din viața mea! , 36. Kasser
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Londra, călătorie pe care sciatica de care suferea îl împiedicase să o facă pînă atunci [...]. În noaptea în care se naște Tristram, tatăl său și unchiul Toby dezbat confortabil o problemă complicată și interminabilă în fața unui foc voios. Cînd Susannah, slujnica, îi informează în legătură cu nașterea iminentă, aceștia trimit pe cineva să cheme o moașă și pe doctorul Slop [...]83. Primele întîmplări, conceperea lui Tristram și călătoria tatălui acestuia la Londra, sînt narate chiar la începutul romanului; nașterea lui în cea de-
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cap. I). Titlul celui de-al doilea capitol al aceluiași roman arată că cele două tipuri de titluri diferențiate anterior ar putea apărea și în legătură unul cu celălalt: Cum și-a petrecut timpul la Colegiu; o aventură cu o slujnică de acolo; ea spune că așteaptă un copil de la el; nemulțumirile ei față de el; i se solicită bani; acasă, prietenul său, care s-a căsătorit cu mama lui, refuză să îi trimită bani; este obligat să se căsătorească cu slujnica
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
slujnică de acolo; ea spune că așteaptă un copil de la el; nemulțumirile ei față de el; i se solicită bani; acasă, prietenul său, care s-a căsătorit cu mama lui, refuză să îi trimită bani; este obligat să se căsătorească cu slujnica; ea naște la mătușa ei; se întoarce la slujbă; ea îi mai face un copil (cap. II). Înainte de a interpreta titlul primului capitol din romanul David Copperfield, "M-am născut", ca pe unul în mod intenționat ironic, așa cum sugerează Casparis
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
include povești. Tot povești cuprinde și volumul antologic Flăcăul cel isteț, apărut în 1956. De asemenea, la Editura Casa Școalelor, în 1925 și 1927, au fost publicate în colecția „Teatru școlar” mai multe feerii pentru uzul serbărilor școlare (Prinosul îngerilor, Slujnica Maicii Domnului, Steluțele de aur) și basme sumar dramatizate (Domnița adormită din palatul fermecat, Volbură-Vodă, Meșterul Papuc, Doftorul Știe-Tot, Urciorul fermecat), toate jucate cu succes în fața micilor spectatori. Volumul Teatru școlar (1936) va relua câteva dintre ele. Schițele și nuvelele
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
București, 1909; Un vis, București, 1911; Fără noroc și alte nuvele, București, [1914]; Suflete zbuciumate, București, [1921]; A fost odată ca niciodată..., București, 1922; Împărăția de zăpadă, București, 1924; Domnița adormită din palatul fermecat, București, 1925; Prinosul îngerilor, București, 1925; Slujnica Maicii Domnului, București, 1925; Steluțele de aur, București, 1925; Volbură-Vodă, București, 1925; Doftorul Știe-Tot, București, 1927; Meșterul Papuc, București, 1927; Urciorul fermecat, București, 1927; Scene banale, București, [1927]; Teatru școlar, București, 1936; Flăcăul cel isteț, București, 1956. Traduceri: Alphonse Daudet
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
sens, descrierea monumentelor ascultă, fără pedanterie, canonul scientist, în timp ce imaginea orașului rezultă din tablouri cu virtuți evocatoare. Darurile autorului, mai cu seamă spiritul de observație, exersat în sesizarea laturilor comice, se întrevăd îndeosebi în zugrăvirea aglomerațiilor urbane - băile, șoseaua, „paradisul slujnicelor”, Calea Văcărești, sălile de întruniri politice. Profund înduioșat când evocă urmele de odinioară, cu un umor indulgent față de reminiscențele unei civilizații specifice, S. e ironic și sarcastic cu politicienii și edilii indiferenți față de tradiție, preocupați doar de imitarea Occidentului. Puțin
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
cuvinte, Legenda XXXV], de o repudiere: „Iară pre Doamna lui Gheorghii Ștefan-vodă, pe Safta [...] o vrâsă Gheorghii Ștefan-vodă, umblând prin țări streine, și au trimis-o în țară aice, până a nu muri el. Și el ș-au luat o slujnică țiitoare dintru aceli țări streine...”?), promițând că se va întoarce, dar neținându-și făgăduiala. Cealaltă „văduvă”, Ștefana Mihailovna (rusoaică sau caucaziană?), „titulară” a patului voievodal de mai multă vreme, va emite pretenții de succesoare (își zicea „Celsissimi Mold. Principis relicta
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în legătură cu materialele din care se produceau încălțările. O breaslă a ciubotarilor există însă și membrii ei erau înstăriți, semn că meșteșugul lor era eficient. Izvoarele ne vorbesc, la fel, despre calapodari, specializați în confecționarea unor botine cu toc înalt. Dacă slujnicele însărcinate cu pieptănătura Doamnelor aveau mai puțin de lucru (coafura femeilor s-a arătat mult mai atașată de aranjamentele tradiționale, fără a obstrucționa pătrunderea noutăților complicate), „cosmeticienele” care trebăluiau în iatacul de lângă camera Doamnei erau mult mai ocupate. Ele mânuiau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
preot. Canoanele Sfinților Apostoli, imprimate în îndreptarea legii sunt explicite în acest sens: „Canonul 18 al Sfinților Apostoli grăiește: cine va vrea să se facă preot și se va însura, de va lua fiimeae văduă, sau curvă, sau roabă, sau slujnică, sau cinghiasă, acela nu poate fi preot”; „Cine va ținea văduo, sau lăsată de altul, sau slujnică sau curvă, acela să nu fie preot”; „Pentru să nu se facă popă cine ține lăsată sau văduo, sau slujnică, sau curvă” (îndreptarea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Apostoli grăiește: cine va vrea să se facă preot și se va însura, de va lua fiimeae văduă, sau curvă, sau roabă, sau slujnică, sau cinghiasă, acela nu poate fi preot”; „Cine va ținea văduo, sau lăsată de altul, sau slujnică sau curvă, acela să nu fie preot”; „Pentru să nu se facă popă cine ține lăsată sau văduo, sau slujnică, sau curvă” (îndreptarea legii, ed. cit., p. 115, 389, 385). Soția unui preot trebuia să fie („ce să zice”) „curată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]