286 matches
-
în crearea de obiecte pseudo-rurale destinate orășenilor și străinilor naivi) și sfori (care pot deveni odgoane, parâme folosite în marină dar și pe uscat, la deplasarea forțată a animalelor) nu se înnoia prea des și era lesne de asociat cu smârcurile și mlaștinile, cu umbra funestă a pădurilor. Tratarea cu umor a păduricilor din scena înotului (29 septembrie 1975) ca fiind spațiul creșterii neîncetate a bureților sau imaginea liniștitoare a răchiților umbroase este un contrapunct în polifonia lichidului nefast apa îngroșată
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
îndrăgite de Poe, Gogol, Lermontov, "echivalent simbolic al perfidiei"109. 1. (En) vie, en rose Le roman de la rose inserează însă ultimul motiv într-o montură deosebit de interesantă, de care mă simt atras, deși nu e vorba acolo de un smârc și nici de Bahlui sau Ciric. Am întâlnit însă, în notele începutului de an 1984, o interconectare insolită între lecturi, calendarul oficial și universul personal. 6 ianuar De Crăciun am sorbit, la Cajvana, Numele trandafirului. Rebelionul îl petrecui cu Spinenii
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cu lira și îngeri cred că de va/ mai reveni silaba divină printre noi,/ la pântecul tău iarăși va trage! ave eva!/ ossana! slavă ție! doar tu, din bieți strigoi,// din șerpi și duhuri rele, din monștri, lighioane/ bestecăind prin smârcuri, căzuți din paradis,/ ne vindeci aste trupuri ingrate și sărmane/ și zei atotputernici ne faci din nou./ FINIS!" Ave Eva!). Căci Toamna în labirintul de semne lingvistice în mijlocul căruia singur își așază Minotaurul "ca subtext al labirintului unui text, al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că slugile, ale căror bune intenții efasează impresia inițială de repulsie extremă, vor numai să-l determine pe intrus să nu doarmă în odăile bântuite de spectrul Arankăi, al cărei portret hipnotizează orice privire. Atras de o chemare misterioasă către smârcurile fetide, eroul îl reîntâlnește afară pe hirsutul Gușat, figură împrumutată din imaginarul gotic apusean: acesta "se apropie ocolit cu râsul oribil, care-i dezvelea dinții galbeni și tociți, cu pieptul dezgolit care-i arăta smocurile de păr, roșcate și grețoase
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
țeasta; [...] am căzut cu fața în glodul vâscos". Universul acvatic mustește de viață elementară, iar insolitul explorator se crede înveșmântat în scafandru, contemplând adâncurile pline de "viermi, crabi, moluște și toate jivinele monstruoase și fantastice". Gușatul care-l extrage din smârcuri devine, în imaginația înfierbântată a victimei, "o caracatiță enormă, care-și întinde multiplele brațe, cu ventuze în capăt, să mă cuprindă". Agitația înspăimântată, cu parfum agonistic, pare inutilă: "Mă zvârcolesc fără putere, cu vinele plesnind și cu răsuflarea retezată; ochii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vînătoare, Regele îi trimise vorbă că-l așteaptă la Scara Crinului. Să pomenim în treacăt cîteva cuvinte despre această uluitoare alcătuire arhitectonică. La patru leghe de Blois, la o leghe depărtare de cursul Loirei, în fundul unei văi foarte adînci, între smîrcuri întunecate și un codru de stejari bătrîni, departe de orice drum, se înălța un castel regal sau mai curînd din basme. Călătorul înmărmurit și-ar putea închipui că vreun geniu al Orientului, ajutîndu-se de cine știe ce lampă fermecată l-a răpit
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
-și cumpărase proprietăți, nu aparținea nici unui clan, nici unui partid, profesiunea lui de credință fiind slujirea sultanului, umbra lui Allah în cele două lumi. Asta îl ajutase să promoveze treaptă după treaptă și să ajungă unde era. Era trist acum. Văzuse smârcurile de la Țânțăroasa și-și dăduse seama că acum mai bine de o sută de ani Sinan Pașa greșise, lăsându-se atras acolo. Văzuse și crucea cioplită la porunca lui Șerban bei pentru ostașii valahi, dar nu văzuse nici un însemn ridicat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vis, eleganți, cu pălăriile lor albe cu pene de struț și de păun agitate de vântul dimineții, cu tunicile din cel mai fin postav de Damasc, încălțați cu cizme de piele galbene sau roșii, dând asalt la iatagan prin înșelătoarele smârcuri în care s-au scufundat până la gât, fără să moară și nici să iasă, cu ochii dilatați de groază privind cum trag în ei călăreții beiului Mihai. Câți ieniceri instruiți au pierit atunci și cui a dat cineva vreo socoteală
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oaste pe potrivă, a venit cu niște gloate de hoți care au prădat Iașul trei zile și s-au îmbătat ca niște nemernici. Că i-au bătut și prins turcii la Prut, ce așa mare mirare? Acum Petru stă în smârcurile lui și chefuiește cu ai lui, înjurându-l pe Brâncoveanu, zicându-i „Iuda”, că din cauza valahilor ar fi pierdut el lupta. Numără scrisorile trimise de spătăria lui vodă și nu știe cum să-l mai pârască la turci ca să-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de buciumași și trâmbițași să sune semnalul luptei dinspre dealul Rediului, ca Soliman să creadă că acolo-i grosul oștirii moldovene și să-și împingă armia cât mai înainte, cât mai repede și cât mai orbește prin ceață și prin smârcuri în ușor dezgheț. Spre norocul românilor, Soliman s-a purtat întocmai cum și-a închipuit Ștefan Vodă că se va purta. Ațâțat parcă de zvonul buciumelor ca fiara flămândă de adulmecarea prăzii grase, și a năpustit spahiii și ienicerii spre
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
încep bătălia. Vălmășagul a devenit așa de groaznic, de haotic, încât marea mulțime a turcilor apărea nu ca o certitudine a victoriei sperate, ci, mai degrabă, o primejdie pentu soarta fiecărui turc în parte. Se brânceau unii pe alții în smârcuri, în troiene, în fața săgeților și a sulițelor moldovene. Parcă abia acum vedeau în ce capcană strâmtă au intrat aici, între dealuri, păduri, râpi, mlaștină, copaci și potrivnici iviți de pretutindeni. Pierzându-și dintr-o dată nădejdea în victoria pe care, până
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Cronicile slavo-romane din sec. XV-XVI” publicate de Ion Bogdan, ediție revăzută și completată de P.P.Panaitescu, Editura Academiei,București, 1959. „Două zile după Sfântu-Ion, anul 75 al veacului, Ștefan Vodă a văzut negură deasă asupra cuprinsurilor, între codri și între smârcuri. Înțelegând că acesta-i ajutorul pe care-l ceruse de la puterea cea mai presus de noi, și-a repezit cu grăbire poruncile, dând înștiințare fiecărui căpitan unde să stea, cum să se miște și ce să săvârșească. În zorii zilei
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Apoi Auta îl chemă pe Iahuben și-i tălmăci pe șoptite. Sutașul înțelese. Se înțepeni în fața soldaților și vorbi răstit: - Bine! Acest sclav se va duce în Marele Oraș să aducă dezlegare de la strălucitorul Puarem. Dar tu, câine cules din smârc (și privi spre ajutorul de sutaș),, tu, copită de bou, tu, rât de porc, ai să plătești scump!... Rânduiți armele și faceți tabără. Numaidecît! Obosiți de greutatea armelor, soldații se supuseră bucuroși. Numai ajutorul de sutaș întrebă încurcat: - Vrei să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
stejari, pini, cedri, crânguri de aluni și, apărând peștera de vânturile aspre ale mării, o perdea de tei. Pe jos se află ghindă, și ciuperci, și mușchi, iar pentru dreptele pedepse, înțepătoare și usturătoare, spini, scaieți, ciulini, urzici și vreun smârc 158 acoperit cu vâscoasa mătase a broaștei. Plantele dușmănoase își găsesc, cu aceleași rosturi mustrătoare, un corespondent în fauna, himerică sau nu, a insulei vrăjite, vipere cu limba despicată și șuierătoare, broaște râioase, viespi, arici, gândaci și lilieci, cârtițe în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
stejari, pini, cedri, crânguri de aluni și, apărând peștera de vânturile aspre ale mării, o perdea de tei. Pe jos se află ghindă, și ciuperci, și mușchi, iar pentru dreptele pedepse, înțepătoare și usturătoare, spini, scaieți, ciulini, urzici și vreun smârc acoperit cu vâscoasa mătase a broaștei. Plantele dușmănoase își găsesc, cu aceleași rosturi mustrătoare, un corespondent în fauna, himerică sau nu, a insulei vrăjite, vipere cu limba despicată și șuierătoare, broaște râioase, viespi, arici, gândaci și lilieci, cârtițe în stare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să fi fost motivul meu preferat. Și, pentru că îmi mai place chiar și în zilele bătrâneții mele, fie în călătorii, fie în livada din Behlendorf, să fac acuarele după natură, îmi este ușor să mă văd șezând pe marginea unor smârcuri care bolborosesc ori cățărat pe pietre cocoșate, rotunde, care rămăseseră acolo după sfârșitul ultimei glaciațiuni. Pictam cuminte zona netedă sau vălurită de dealuri până departe și, dacă e să mă iau la întrebări cu severitate, nu eram ocolit de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu rugină pe haine. Încarc copiii În spate, Îl țin pe Ben fixat de genunchiul meu și cu mâna liberă sun de pe mobil la o agenție de dădace. O fată din Sloaney, care are o voce făcută să răzbată peste smârcuri populate de cerbi, Îmi spune că și-ar dori să mă poată ajuta, dar e un moment foarte prost pentru dădacele temporare. E vacanța de vară, știți. Da, știu. Toate dădacele au fost luate cu mult timp Înainte, are Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în vremuri aspre, nu răzbește la mal decât aplicând filozofia lui mă doare-n cur Și mai grăiește uncheșul că în prizonierat, dacă nu-și întrema cugetul cu această filozofie, avea să stea de demult cu dinții la stele, prin smârcurile Siberiei Iar Pamfil Duran a strigat la Braiu, precum că: uncheșul tău, n-are decât, să se întremeze cum o vrea, cu tot neamul lui, și-n cur și-n cuget, dar nepotu-său să nu le spargă auzul, la ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de amulete amerindiene tolerate ideologic de autoritățile vremii cu simboluri creștine, mascate abil în argint. Ținutul acesta, de la periferia timpului și totuși contemporan, izvodise un folclor nefiresc, puhav, debil și lânced, aidoma bureților aceia pucioși, care cresc în margini de smârcuri din pădure, viețuind în umbra umedă și devenind solubili de vii, în lumina soarelui, nemairămânând din ei decât o picătură de substanță lichidă, cu miros de sulf. Licențioase cântece golănești și balade scălâmbe, iscate de noua categorie socială a boschetarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
într-o competiție fără sfârșit și fără câștigător la care, dintr-un amestec reconfortant de silă și demnitate, nu participam. Eu n-aveam nimic de „prezentat“, eram luat la mișto și înainte, și după ce concursul se încheia („Sulache!“, „Arată-ne smârcul!“, „Vezi să nu ți-o pierzi printre floci!“, „Lasă-l, bă, nu vezi că-i impotent!“), dar idioții nici nu bănuiau ce gândeam și cu-atât mai puțin ce urma să li se întâmple. Era plăcut să știi că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mi trecea prin minte, ba chiar m-am extaziat zgomotos, în ton cu băieții: „Mamă, ce bună e!“ sau „Da, moșule, are meserie!“ Erau simpatici bărbații ăștia-n devenire, cu pantaloni scurți cu bretele, prin care de-abia le mijeau smârcurile. Își imitau tații sau vreun unchi alcoolic, vorbind puternic, muncitorește; la ora patru, când ieșeau părinții de la serviciu, fugeau să-și facă temele la „Citire“ sau „Aritmetică“. Intrau la apă monstruos, se micșorau în drumul dinspre maidan spre casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încă nu ai citit-o îți recomand teza de doctorat a lui Junger Habermas, din 1964, referitoare la formarea „spațiului public“ în Occident. Un spațiu cucerit pas cu pas și protejat de burghezia cultivată, urbană. Nimic din toate acestea în smârcurile și mlaștinile din cetatea lui Bucur. Rezultatele se văd în stația bietelor trolee 69 și 85. Mirel 4 iunie 2006 Împreună cu fratele meu am decis să vizităm „curtea domnească“ de la Mogoșoaia, un pod turistic prea îndepărtat, cu toate că se găsește la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mai mic 1-2 anișori, mișcă mîna lui, cîțiva după minge și o fetiță de 4-5 ani și oameni la soare, a salutat cu amîndouă mîinile Lunca de Mijloc, nu e organ pentru atîtea tăieturi în viu, dimpreună cu botanica, cu smîrcurile intenționale, aerul cel mai curat al omului n-a fost gîndul! la urmă îmi iau un jaf de mașină să mă ducă unde vreau! 8.000 de euro, fac un credit în bancă, am avut o Octavia vreo 6 luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
astfel victorios asupra danezilor și polonezilor, hărțuit de saxoni, Carol se vedea silit să-l urmărească și să-l zdrobească pe Petru al Rusiei. Fiindcă acesta, deși bătut zdravăn la Narva, se dusese și începuse în 1703, să construiască în smârcurile dintr-o zonă încă disputată cu suedezii, Cetatea Petersburgului. În același timp, Petru nu înceta să adune mercenari pentru o nouă confruntare cu regele suedez. O confruntare cu acest colos cu picioarele de lut? Suedezii îl mai zădărâseră și fugăriseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu albul zăpezilor din astre și mă visez un înger cu aripi mari, albastre, sau plămădesc sămânța, din care mâine-n soare va crește-o nouă viață spre Viața viitoare. Când ies în primăvară, din iarna încercării, îmi limpezesc tot smârcul ce vrea să urce-n mine... Și-n sublimări măiestre, în muguri împingându-l, îi dau parfumul firii, în lacrimă schimbându-l, și-mi fac din el o hrană de viață pentru Tine!... Așa că rădăcina se-nfige mai adânc, să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]