330 matches
-
un caracter integru. Și să n-ajungă în situația de a fi ucis. Spre exemplu, eu. Devenind invizibil, să zicem, de ce m-aș fi schimbat? E adevărat, puterea unui om invizibil trebuie să fi fost mare. Iar puterea, se spune, smintește. Dar de ce pe toți?... Omul invizibil putea fi nu doar ficțiune, ci și un proiect realizabil. Dar înainte de orice abordare tehnică, imaginația mea a prins să se învârtească în jurul deliciilor invizibilității. Hai să le spunem beneficii. Nicio clipă nu mi-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
i-a fost mirarea când la pulpa piciorului rănit a văzut o pată... „Ce s-o fi întâmplat cu rana? În momentul când m-o pansat la plecare mi-o spus că rana îi prinsă... De nu s-or fi smintit oasele” - gândea Toaibă îngrijorat. Marandă, ia uite-te aici la picior și spune-mi dacă rana s-o desfăcut. Cu ochii larg deschiși, femeia a privit locul arătat. Fiind neobișnuită cu astfel de răni s-a cutremurat: Nu știu ce să-ți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cei tineri, da’ cei bătrâni cred că au rămas acasă. Știam de la tata un doctor bătrân care i-o îndreptat o mână scrântită. Numai să mai trăiască. Poate om avea noroc. Și bine ar fi dacă nu s-ar fi smintit vreo așchie de os de la locul ei... Dumnezeu știe, da’ aflăm noi mâine - a încheiat vorba Maranda. A doua zi în zori, Maranda a făcut-o pe gospodarul; a pregătit căruța pentru drum și a înhămat calul. În acest timp
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ta, ne bucurăm cu toții - Tata, Harieta și eu, despre cele comunicate. Trimite-ne din bani împrumutați cât vei putea. După Paști contează pe persoana și caracterul meu macar, că oamenii mă numesc: "Nec. ce prost". Tatei mai bine; mai mult, smintit la minte, după tipicul său. De la Mathe n-am știre, nici cunosc adresa sa. Al tău frate Nicu Cern. Hotel Lam 1/3
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
bătute în cuie, ca să nu le zgâlțâie vântul, poarta dărăpănată, încăperile goale sau pline de mobile nefolosite. Doar grădina a scăpat de decadență, iar asta s-a întîmplat deoarece, înainte de a se închide în "salonul pendulelor", adică înainte de a se "sminti", cum bombăne Maria, Monseniorul a avut inspirația să-l reangajeze pe grădinar. Clătinîndu-și capul pleșuv, acoperit la tâmple de un soi de puf alb, acesta se plânge mereu că "s-a stricat lumea". Și suferă că, în afara doctorului Luca, nimeni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un birou unde o vedeam ca prin ceață pe mama vorbind cu unul, un tată de familie, firește, care spunea : „Păcat de băiatul ăsta, că nu pare prost, dar nu știți să-l creșteți... Să fie al meu, l-aș sminti în bătăi, i-aș băga mințile în cap“. Mama își continua argumentația : „E nebun, domnule... Dacă vă spun că e nebun...“. De două ori mi s-a întâmplat asta și, de fiecare dată, în drum spre casă, deci, cum s-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
însemna în persană, iar Islamul lua aurul tuturor. Douăzeci de ani căutaseră în pământ și în piatră comori, dar și mezii, și ahemenizii lui Cyrus își țineau bogățiile altfel. Dintr-un disc al Soarelui alb, Hamadanul devenise un ban care smintea gândul ayatollahilor. Cele trei inscripții în elamită rămâneau sub ochii căutătorilor precum trei ferestre neluminate. Peste ele, scânteiau blițuri ori se ridicau voci ale acelorași gură-cască ce stăteau la poalele muntelui. Ei erau timpanul tezaurului și Omar îi iubi pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
amândoi urmăriți de încurcături și necazuri dacă Zet apărea prin preajmă când aveau treburi. Omar se-ntrista, fiindcă el îndrăgea armăsarul și, alături de mâța Eleonor, îi părea un spirit al lanurilor, al „grădinii arabului“ și al întinsului cvartal de case. — Smintiți superstițioși! spunea Veterinara, priponindu-l sub nuc, tocmai ca nici cârnățarul, nici antreprenorul de morți să nu-l aibă sub ochi. Godun, în schimb, care se îndârjea să ajungă primar, făcuse din el o emblemă electorală și-l pusese în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tot ― până în 25 de ani ― și pe figură i se întipărise o expresie încăpățînată. "Asta-i din cauza bărbiei, draga mea. Și-a repezit-o înainte ca un buldog." Îi veni să râdă. Florence Miga își ridică sprîncenele: "Melania s-a smintit! A fost ea ce-i drept totdeauna capie, dar acum parcă a luat-o razna rău". Bătrâna netezi mecanic fața de masă și întîlni mâna profesorului care tresări puternic. Nu-și putea lua ochii de la Dascălu. Chinuia maimuțica de pluș
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru nimic în lume n-ar comite o impolitețe, amabilitatea și generozitatea sânt însușirile ei firești, dar la fel de firesc i se pare ca Femeia cu evantai să-i aparțină pentru că pur și simplu tabloul îi place, a făcut o pasiune smintită pentru el și nici nu-i trece prin cap să și-o înfrîneze." ― Vi s-a răcit ceaiul, îl trezi bătrâna. Să vă aduc altul? Maiorul clătină mașinal capul. Cuvintele îi țâșniră singure Înainte de a-și da seama că le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Illustrium! O, Căderea Marilor Oameni! Căderea mea s-a produs, literalmente. Masa considerabilă a trupului meu, slăbită de învârtituri (mai ales în regiunea genunchilor) s-a revoltat în cele din urmă și m-am prăbușit la pământ într-o încercare smintită de a face unii dintre cei mai perverși pași pe care îi văzusem de atâtea ori la televiziune. Muncitorii părură destul de afectați și m-au ajutat foarte politicos să mă ridic, zâmbindu-mi într-un fel extrem de prietenos. Atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
le zice c-ar fi bine s-arunce o bombă nucleară p-acoperișu’ fabricii, ca să s-omoare, și ăi de scapă să-nfunde pușcăria... Nu l-am mai văzut de atunci. — Păcat. Aș vra să aflu p-un’ se mai învârte smintitu’ ăla gras. Poate-am să sun la Levy Pants să-ntreb de el. Mi-ar place să-l fac să pice la Bucuria Nopți’ ca o bombă nucleară. Îm’ pare că-i ce ne trebe ca s-o facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
laringele. * Santa Battaglia, ținând ziarul sus, în dreptul fotografiei mamei ei, spuse: — Ei, cum îți place asta, fetițo? Cum îți place felu’ în care s-a descurcat nepotu’ tău, Angelo? Îți place, drăguțo? Arătă spre altă fotografie. Și cum îți place smintitu’ de băiat a bietei Irene, culcat jos în rigolă ca o balenă adusă de apă? Nu-i așa că-i trist? De data asta, Irene trebe să-l ia și să-l închidă undeva pe băiat. Crezi că se-nsoară vrun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fie să ascundă totul pentru totdeauna. Nu e atât de rău pe cât pare, a spus Încet, momentul trecuse deja, alegerea ei fusese făcută. Am ieșit să mă plimb și am văzut un bărbat bătându-și nevasta mai mai s-o smintească chiar În mijlocul străzii. Am Încercat să salvez o femeie bătută din mâinile soțului ei, dar cred că am sfârșit prin a fi și eu bătută. Au crezut-o. Era ceva ce ar fi făcut, ceva care i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
creier, În inimă, În suflet, În stomac, pe sex, În eu și În supra-eu! În ce mă privește, dispun de mai multe fraze preschimbate În plante carnivore și a căror Înflorire e permanentă: „bebelușul ăsta o să moară sau o să se smintească“, „dacă Îți pierzi credința, eu mă sinucid“, „de fiecare dată cînd fac portretul unui bărbat, la tatăl tău mă gîndesc“, „camioanele de mare tonaj circulă devreme“, „ți-e teamă că Îți vei Încornora părinții“, „n-ai nici un viitor“, „n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acestea pentru că niște soți erau sterpi. Și pentru că un cuplu vroia să aibă un băiat blond sau măcar șaten, cu ochii albaștri, Înalt, puternic. O fată ca o zînă, cu picioare lungi, suplă; zînele erau bălaie. Lumea parcă se tot smintea. Bruneții Își vopseau părul, vroiau să fie blonzi; mulți negri și-l oxigenau; brunele, de toate neamurile, făceau asta de zeci de ani, de o sută. Roiuri de blonde fatale. În filme, reviste, la televizor; bulevardele erau pline, la fel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu zile. Thomas și-a zis că tot mai multă lume avea viziuni morbide, alternate cu veselii peste măsură, venite și unele, și altele dintr-un nedeslușit instinct primar, un șir tot mai frecvent de spaime. Nu doar Antonia se smintea. Thomas Încă putea să renunțe, pînă la o nouă Întîlnire cu Lars mai era o oră; să se tot gîndească. Intra În conflict cu anumite segmente ale societății; aceasta și-ar fi protejat sistemul, articulațiile, Thomas nu ar fi găsit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ce acoperea pîntecul, le scotea cerceii din nas, sîrmele din buze, din limbă, nu aveau decît să le poarte mai departe pe cele Înfipte În vulve; Thomas reinventa imaginea femeii. Se Întreba dacă nu Începea, ca o pedeapsă, să se smintească ori dacă nu cumva Îl aștepta o apropiată impotență sau chiar o deviere sexuală, cotind, În timp, spre bărbați; nu știa ce să mai creadă despre sine. Vroia, tot mai mult, femeia-taină. Căreia doar să Îi intuiască formele, sîni, coapse
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
e bine să existe un depozit pur. O nebunie... Călătorul acela a zis că acțiunea a Început...“ „Ficțiune, ar ieși un film...“, a zis, neutru, Thomas. „Probabil“, a zis anticarul. Thomas nu crezuse nici o iotă din povestea cu arienii. Se smintise Berg sau numai se juca probînd credibilitatea unei ficțiuni; adevărurile și plăsmuirile, oriunde te uitai, erau tot mai mult suprapuse, confundate, inversate. Nu avea decît să scrie o proză anticarul. Dar posibilitatea ca unii dintre copii să ajungă, pînă la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
n-ar mai interesa-o mizeriile astea. Dar, în sfîrșit! Ei bine, cucoana Aglae, condusă de Stănică ăsta, care e un escroc (să nu te superi, domnișoară Otilia) și umblă după procopseală, e capabilă să declare că Costache s-a smintit și e iresponsabil, aducând mărturia doctorului. Pentru bani, capeți orice declarație. Costache pus sub interdicție înseamnă scoaterea din casă a domnișoarei Otilia. - Vai! se înspăimîntă Otilia de raționamentul dur al moșierului. - Așa ceva n-are să se-ntîmple, nu-ți fie teamă, o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în ceruri? Aruncă pe capul meu dureri și mai mari, dacă au răsplată atât de înaltă! Mi-am pierdut urma printre îngeri? Fă să nu mă mai întîlnesc nicicând cu mine. Ajută-mă să-mi înec duhul în raiul simțurilor, smintite de cer! Omul n-are drept să se creadă pierdut, atâta vreme cât deznădejdea îi oferă încă distrugerea voluptuoasă în Dumnezeu. O dată ce dorințele devin spumoase, ajungi să trăiești prin consimțirea dată fiecărei clipe. Silit să-ți acorzi ție existența, mărești spațiul dintre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
le atribuie calități total opuse celor reale, anume calitățile unui individ. O atare eventualitate fiind exclusă, a voi să guvernezi majoritatea oamenilor prin mijloace ce le sînt străine și inaccesibile înseamnă a te îndrepta către un eșec sigur. Ar fi smintit să încerci să le reformezi, să le faci altceva decît ceea ce sînt, să pretinzi că le poți schimba psihologia sau că o poți reduce la cea a indivizilor care alcătuiesc aceste mase. La fel, nici legile naturii nu pot fi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru că ea face corp comun cu simțul măsurii și al compromisului, cu recunoașterea limitelor puterii fiecăruia, limite a căror pierdere este încărcată de primejdii ce stau să vină. În plus, în starea lor normală, mulțimile etalează toate caracterele absurde și smintite pe care indivizii le manifestă îndeobște în starea anormală de nebunie. Ele au atîtea în comun cu "pensionarii azilelor noastre"241, încît atunci cînd le vedem acționînd în timpul revoluțiilor, al mișcărilor de stradă, cînd le vedem rostogolindu-se la cel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mor sub silă”, „pruncii mor În sînuri”, În zare ard sate, „feare dară nume ucid copii În fașe...”. Cine face aceste fărădelegi? Urmează răspunsul și, legat de el, o retorică a identificării: un portret al dușmanului, domn creștin, vecin neloial, smintit de un vis de mărire... Discursul se Încheie cu un jurămînt În care se reunesc toate forțele retoricii desfășurate pînă acum. Ele duc spre simbolul sacrificiului: simbolul existenței În libertate sau al morții În demnitate. Propoziții celebre: „CÎt va fi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
problemă. Pentru Văcărești, Conachi și ceilalți poeți din prima jumătate a secolului al XIX-lea, erosul este, indiscutabil, un zeu, dar un zeu chinuitor. El face parte din categoria fatalităților. Vine nechemat, se insinuează, tulbură mințile oamenilor serioși, lovește și smintește inima indivizilor de toate vîrstele. În stil preromantic, Asachi Îl numește „izvor dulce de-ntristăciune”, iar Conachi, mai filozof și cu o imaginație mai războinică, Îi zice „ostașul viteaz al firii”. A defini amorul este, dealtfel, o temă importantă pentru el
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]