217 matches
-
o nefericire. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei, Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni! {EminescuOpI 152} SCRISOAREA IV Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lumină pentru suflet! Eu, dragă nepoată, simt că mă aflu în pragul morții; aș vrea să mor în așa fel ca să se știe că viața nu mi-a fost chiar atât de anapoda, încât să las după mine faima de smintit!“ Acolo am întrerupt cititul mamei și, cu vocea bunicului și propriile lui cuvinte, făcând gesturile potrivite, am citat încă un fragment: „Sosi, în sfârșit, și clipa de pe urmă a lui Don Quijote, după ce primise toate tainele și după ce osândise cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
deși gura răutăcioasă a lumii ar putea spune acum - dacă n-a și spus deja - că acesta era, pur și simplu, un nebun, ca atâția alții pe lumea asta, adevărul nud este că acesta nu numai că nu era un smintit, dar se afla într-unul dintre acele momente de maximă luciditate, în care, de vrei, de nu vrei, un anumit ceva, căruia omul nu i-a găsit denumire încă, îți sădește în suflet, fără voie, o melancolie grea și amară
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pare îndrăgostit de Thea, de femeia din el, pe care uneori o "arată", deghizîndu-se (ceea ce în Roma antică, probabil, n-ar fi mirat pe nimeni, dar azi...). Dacă la început am fost tentat să-l așez în succesiunea unor iluștri smintiți (Caligula adora să se îmbrace în rochii), acum încep să cred că acest "original" care vorbește în șapte limbi despre o operă în care "nu e numai poezie" ascunde o taină. Și sunt, am impresia, singurul de pe vapor care îl
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ales de teama care plutea în aer. Se începea, mai târziu, mâncarea. Păsările nenumărate erau aduse pe masă, vinul clocotea în sticle. În bucătărie, pe un cuptor mare cât un rug, se frigea boul întreg. Cu toții mâncau și beau ca smintiții, pe nerăsuflate, și la urmă, ghiftuiți, umflați, învinețiți, cu bale la gură, cu sos pe haine, beți complect, adormeau pe mese, și de sforăiturile lor tremura casa. Boierul, care mâncase și băuse mai mult decât toți, rămânea însă neschimbat. Impunător
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei, i-am Împlinit toate gusturile legate de lux. Casă, bijuterii, blănuri, voiaje, nimic nu e Îndeajuns de frumos pentru ea... Și are nevoie de tot mai mult...Pentru ea muncesc și la cabinetul medical, și la laborator, ca un smintit. Dar afacerile merg prost... Am tot mai multe datorii, laboratoarele sînt ipotecate... Chantal se făcu lividă. - De ce nu mi-ai spus nimic? Îi tremura vocea. De emoție pentru soțul ei sau de disperare că era ruinată? - Ca să te cruț, iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd Fersen Împinse ușa cafenelei și Îi făcu semn să-i lase singuri. Văzînd-o ghemuită În colțul ei, Lucas avu brusc pornirea de a lăsa totul baltă - ancheta, ucigașul, menhirii -, de a o smulge pe Marie de pe insula asta de smintiți, de a o duce cu el departe, de a face să dispară suferința care o distrugea pe zi ce trecea mai mult. Se mulțumi să se așeze În fața ei și avu senzația că nici măcar nu-l văzuse. PÎnă ce vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vas, doar v-am spus. - Dar, de Îndată ce tata ne-a dezvăluit unde era aurul, te-ai aruncat asupra mea, nu voiai să Împarți, așa e? - Ce? - M-ai Înjunghiat și m-ai aruncat peste bord! PM se sculă ca un smintit și reîncepu să urle că totul era fals, o minciună, că nu se atinsese de el. Ryan, cu regret parcă, Își ridică atunci puloverul și dădu la iveală un bandaj improvizat care ascundea destul de prost o tăietură plină de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și a-l convinge să vină cu ei. Îl Îmbrățișă pe vlăjganul cel Înalt, asigurîndu-l că de acum Încolo totul va merge bine și tocmai se pregătea să-l lase Împreună cu familia lui cînd el Începu să gesticuleze ca un smintit, scoțînd strigăte Înăbușite, cu ochii ieșiți din orbite. Se repreziră cu toții să-l liniștească, astfel că, În agitația produsă, grămada de cîrpe ținută strîns de Pierric la piept căzu pe jos, scoțînd un ciudat zgomot Înfundat. Marie se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doar în fața propriei conștiințe pentru faptele sale, restul e doar diversiune. — în cazul ăsta de ce să nu-i lăsăm în pace să și facă mendrele? se indignează din nou Părințelul, temîndu-se din ce în ce mai tare că are de-a face cu un smintit. — Stop! Oprește-te! sare ca ars Curistul, acuzîndu-l cu privirile pe Părințel, nu-ți dai seama că-i dai apă la moară? se impacientează. — Nu încerc decît să vă fac să înțelegeți că indiferent de partea cui ați fi jucat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un rege cu glezne fine și grumazul de sticlă mată, în care o insectă se pecetluise de vie. Cu alte cuvinte, Veterinara și calul veneau spre el dintr-o stare nelămurită a lucrurilor. Dar dacă el nu era decât un smintit care se încăpățâna ca detaliile să-i trimită mesaje de descifrat? Se întinse pe-o parte, în locul de unde privise, și tot împrejurul, cu cotețele fermei, cu stupii pe care Godun tocmai îi pregătea, i se arătase deodată de o plictiseală
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de zi, la ieșirea din tubul întunecos ar fi dat de luminile hangarului de mașini. Își mișca picioarele tot mai repede și aproape se trezi alergând, când o țintui vocea: — Unde fugi așa, cățea a Islamului? Unde fugi, Shirin a smintiților și a leprelor trădătoare? Stai pe loc, că ești arestată! Nu mai exista îndoială: era un pasdar al moralității și al legii Coranului, unora ca el le-ar fi recunoscut vocea oriunde i-ar fi întâlnit. Ghazal încremenise pe loc
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu ochii spre bucătărie. Cotoiul mirosi bomboana și miorlăi întorcîndu-și capul. ― Cât pot fi de zăpăcită! Am uitat de mâncarea ta. Întinse o pungă de plastic pe covor și așeză deasupra feliile umede de parizer. Mirciulică se năpusti ca un smintit, dar bătrâna îl dădu la o parte delicat. ― Fii civilizat, dragul meu. Așteaptă să-l curăț întîi... Îi zâmbi luminos profesorului: Îmi pare bine că i-a revenit apetitul. Nu-ți închipui ce îngrijorată am fost azi-dimineață! Strănuta îngrozitor și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
intelectualilor de marcă a fost întotdeauna în preajma roților dințate ale istoriei. Marile imperii nu au fost surpate de armatele din afară, ci de viciile din interior. Secolul al XX-lea s-a spălat pe mâini cu toate naivitățile noastre. Lăsați smintiții în pace! Dar nu pe tronuri. Mulți dintre cei care au pornit să schimbe lumea s au uitat prea târziu în oglindă. Pe orice meridian, rostogolirea scaunelor încântă lumea. Insectarul istoriei este plin de curtezani ai puterii. Înțelepții greci credeau
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
deși gura răutăcioasă a lumii ar putea spune acum - dacă n-a și spus deja - că acesta era, pur și simplu, un nebun, ca atâția alții pe lumea asta, adevărul nud este că acesta nu numai că nu era un smintit, dar se afla într-unul dintre acele momente de maximă luciditate, în care, de vrei, de nu vrei, un anumit ceva, căruia omul nu i-a găsit denumire încă, îți sădește în suflet, fără voie, o melancolie grea și amară
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un al doilea, care îi zise, plin de îndoială: — Cred că-i o chestie de-a „francezilor. Dar n-a vrut să accepte acest răspuns, pentru că, oricât de mult auzise vorbindu-se de progresele francezilor, nu-i credea atât de smintiți încât să-și piardă timpul umplând și mai mult cerul cu stele. „Trebuie să fie vreun semn ceresc, își spuse. Felul prin care Alah vrea să ne arate ceva, dar ce?“ încercă să caute un răspuns în Coran, dar Coranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care cele mai credibile instituții erau armata și biserica. Băscarii ăștia, pe care Încercaserăm să-i deșteptăm cu lirismele nostre, credeau că suprema realizare a unui tânăr e să găsească o slujbă la stat și să-și regleze echilibrul moral - smintit de câte o șpagă -, mergând În noaptea de Înviere la biserică. Ce-o ajuns ficioru’? E bine, slavă Domnului, comisar la Garda Financiară! Sau: sergent angajat, Îi merge bine, salar, slujbă sigură, haine gratis. De ce să-ți dorești să rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
monștri, demenți și furioși deopotrivă, au sfîrșit în modul cel mai mizerabil cu putință. Omul crud este, prin temperament, mizantrop și posac. Dacă nu-și combate această dispoziție a organismului de la cea mai fragedă vîrstă, va deveni cu siguranță un smintit furios. Chiar dacă n-ar exista nici un fel de justiție pe pămînt și nici un Dumnezeu în ceruri, ar trebui, cu atît mai mult, ca oamenii să fie virtuoși, pentru că virtutea îi unește și le este absolut necesară pentru supraviețuire, iar crima
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că de când te știu - mamă câtă vreme o trecut de atunci! - tot vorbe de șagă am auzit din gura ta. Da’ cum vrei să fiu, Toadere? Ca Limbosu? Îți aduci aminte cred cum o ținea numai într-un strigăt de smintit: Drepți! Culcat! Târâș marș! Înapoi fuga marș!!! Și unde-i mațul păduchelui acum? Doarme, că o mărșăluit vreo două zile până aici, împreună cu un pluton de infanterie. Să fi văzut numai ce mutră o făcut când o auzit că tu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dragoste ce simțeam. Era un amestec de furie și milă, de milă și furie. Mai mult furie decît milă. Era iubiură**. Reușisem să-mi ridiculizez disperarea: lacrimi, Iordana? Risipești materia primă pe nimic? Pe un exemplar bolnav de cancer? Încearcă, smintitul, să-ți dăruiască modul lui de-a muri, după ce n-a vrut să fie modul tău de-a trăi. "Vino, Iordana. Numai în ultima clipă descoperi care este jumătatea ta, jumătatea astrală, chiar dacă n-ai întîlnit-o pînă atunci. În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vorbit cu el adineaori baba Ioana. ― N-auzi tu, măi drace, că-mi rupi țîțînile? strigă baba mai mânioasă. Mai du-te și pe-acasă, și lasă-mă să răsuflu, că destul mi-ați mâncat sufletul toată vara cu celălalt smintit dimpreună! Ori tu n-ai părinți să te strângă de pe ulițe și din curțile oamenilor? Totuși copilul nu s-ar fi speriat de mânia ei, dacă nu intervenea alt glas: ― Nicule maică, vin' la mama!... Auzi tu, Nicușor?... De ce stai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Așa s-a născocit și povestea cu călăreții albi care vestesc împărțirea pământurilor... Oamenii mereu asta visează, mai cu seamă primăvara. Totuși primarul Pravilă observă respectuos că trebuie să meargă mînă-n mână cu jandarmii, că de s-ar ivi niscai smintiți să facă vreo răutate, să poată fi puși îndată la locul lor. Boiangiu de asemenea spuse că și primarul să fie cu ochii în patru, că postul e slab, abia cinci oameni cu dânsul împreună. Miron Iuga făgădui că va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mă speriați pe mine, ori ce?... Ei, rușine să vă fie! Și mai ales vouă, care erați oameni de omenie și v-am cinstit! Uite, primarul satului! Frumos îți șade, n-am ce zice! în loc tu să potolești pe cei smintiți și fără chibzuială, te bagi între ei la răzmeriță... Halal de așa primar! ― Să ne iertați, cucoane, dar dacă ne-a luat satul noi ce putem face? boscorodi Pravilă umil și plecat. ― Și tu, Luca! urmă Miron înflăcărîndu-se mereu. Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
divulge de frică să nu-și facă traiul imposibil în Lespezi. Povesti prefectului cum a salvat Matei Dulmanu cadavrul cucoanei când norodul a pus foc conacului, cum apoi dânsul l-a așezat în biserică, aproape de altar, ca nu cumva vreun smintit să-l pângărească în vreun fel, ceea ce s-ar fi putut întîmpla în zilele acestea de răsturnări fără seamăn. În sfârșit mai spuse cum a adăpostit el și a ascuns, cu multe riscuri, în propria casă, pe șoferul neamț, rănit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
conducător care s-a așezat în fruntea lor. Observatorul fascinat ar putea striga, alături de Shakespeare: "Iată flagelul vremurilor noastre, nebunii conducîndu-i pe orbi". Uluitoare precizie, nu-i așa? Să ne amintim de Hitler, de Pol Pot și tutti quanti, acești smintiți care-au manipulat masele orbite de teamă și speranță. Exemplul lor extrem ne face să simțim așa cum și boala ne învață cel mai bine ce înseamnă sănătatea ce se întîmplă de fapt în situațiile obișnuite: puterea se exercită prin irațional
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]