1,199 matches
-
lipsește și peretele a dispărut nu e decât singurătatea-ntre noi dăm peste noi la ieșire dăm peste noi la intrare ne salutăm fără-ncetare și fără speranță fără putința de-a urni un zâmbet adevărat din adâncul paradisului de smoală nimeni nu ne aude de dincolo și când ne aude e prea târziu vrem să intrăm dar vidul nu ne lasă vrem să ieșim și golul ne oprește iar aerul e un tifon îmbibat cu stele învinse se înserează fără
Fără să știm by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/2938_a_4263]
-
lentilele de contact se dedau la un dezmăț continuu în ochii mei se încăpățânează să mă învețe orbirea să-mi inventarieze substantivele și verbele din cap până când vor deveni un abur de droguri fierte o noapte întreagă în cazanul cu smoală dimineața începe promițător îmi urcă în trup ca mercurul se cațără pe mine ca iedera pe un zid cu fața întoarsă de la mare și mă-năbușă cu perfecțiunea spațiului pe care eu l-am inventat dimineața orice monolog e fatal
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
excelență), cu atât povara materiei despiritualizate îl apasă mai tare. Imaginile religiosului degradat împânzesc, literalmente, volumele de până la Democrația naturii (1981) inclusiv, conturând o lume ieșită din matca biblică și căzută în praful istoriei: "un Dumnezeu eretic se oglindește-n smoală/ iar Crist pe cruce are și pernă și cearșaf" (Hidalgo); "Maria își va vinde copilul în biserici/ mințindu-se de-a pururi c-un Dumnezeu-bărbat", "cu penele de înger se-ngrașă alte perne/ iar lemnul crucii candid primește musafiri" (Candid
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
puber care nu și-a pierdut încă inocența, cu imagini foșgăitoare în care se amestecă baroc melancolia crepusculului, plictisul eternității, delirul surd al viscerelor și promisiunea fierbinte a mîntuirii. De fapt, cuplul artistic absolut, cu un picior în cazanul cu smoală și cu celălalt în iezerul din care se pornește la vale numai lapte și miere, se constituia chiar acolo, în expoziția Maculata concepție, tocmai prin această întîlnire. Restul rămîne doar un fundal amplu și profund.
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
răul pe care l-ai făcut sătenilor se va întoarce împotriva ta. De zgripțuroaică ce ești și moartea te ocolește! Ce să facă cu tine? Să se împiedice diavolii de hidoșenia ta prin iad sau să le răstorni cazanul cu smoală? - Ptiu, diavol ce ești, te aranjez cât de curând! - și vrăjitoarea plecă furioasă mai departe bombănind cuvinte neînțelese. Mulțimea se dădu în lături ca să treacă slujitoarea diavolului și strâmbă din nas scârbită de duhoarea pe care o lăsa în urma sa
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
așa că, după ce ne-am șușotit între noi, am hotărât să nu prindem cu niciun chip un gândac înainte lui. După cinci minute Gigi ne strigă fericit să ne arate primul gândac. Era dezgustător cu picioarele lui lungi și negre ca smoala. -Este mai urât decât un păianjen! mi-a șoptit Cameluța speriată. -Mai bine plecăm să ne jucăm berese! a propus Nuța. -Dacă plecăm, o să râdă de noi că suntem fricoase! le-am răspuns pe șoptite. Din greșeală Nuța a prins
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Mutu, se găsesc trei lacuri foarte interesante. Deși sunt situate unul în apropierea celuilalt, ele au culori diferite: unul dintre ele este galben, altul verde, iar cel de-al treilea are ape ce, de la depărtare, par a fi... negre ca smoala. Legendele povestite de locuitorii insulei le prezintă ca fiind niște locuințe pentru sufletele oamenilor. Sufletele copiilor își au sălașul în lacul galben, cel verde este adăpostul sufletelor păcătoase, iar lacul negru ține prizoniere sufletele vrăjitorilor. Aceste lacuri colorate îi uimesc
Agenda2005-43-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284346_a_285675]
-
din ramuri sunt desprinse. Doar brumele se-nșiră în mărgele, Pe șesurile arse, necuprinse, Iar ploile-n tristețe sunt prelinse, Peste păduri și-n parcurile mele. Sunt pași pierduți pe-aleea fără raze, Prin bezna grea, ca un cazan cu smoală, Noi, între agonie și extaze, Ne pomenim că viața este goală. Și totuși, ard în ochii tăi turcoaze, Privirea încă-i blândă și domoală. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: TURCOAZ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TURCOAZ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384897_a_386226]
-
veșnice, zâna nu mai stătu mult pe gânduri și porni la drum să își caute iubitul. Condusă de câinele credincios, îi luă trei zile și trei nopți până ajunse la Groapa cu Zmei. Coborî fără teamă în întunericul ca de smoală și trecu pe lumea cealaltă. Balauri fioroși se repeziră la ea, dar câinele îi alungă pe toți. Apoi zmei amenințători apărură în zbor deasupra ei, dar câinele îi alungă și pe aceștia . În cele din urmă, zâna ajunse la castelul
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2265 din 14 martie 2017 Toate Articolele Autorului Eu nu mai știu, Măiastro, Când mi-ai cântat la tâmplă; Iar aripa-ți ca neaua M-a îmbrăcat în har. În nopțile de smoală, De mi-ai fost faclă-aprinsă, Să-mi luminezi drumeagul Păzit de plopii albi. Eu nu mai știu, Măiastro, De-ai fost cu mine-n luntre, Pe râul care curge învolburat, păgân. Cu palmele-ți de fluturi Să mângâi valul rece
EU NU MAI ŞTIU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385226_a_386555]
-
uit subit în calendare, Știind că din vapoarele de sare Iubirea mea nu poate fi iubire, Decât pe valuri tulburi de safire. Tristețea mi-o cobor până pe gene, Iar trupul sidefiu mă crește-n pene Și-n noaptea că de smoala, tuciurie, Mă pierd pe drumuri albe de hârtie. 20 septembrie 2016, Constantă Sursa foto: #Black #Swan - #Natalie #Shau #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Sub podul de cobalt apare-o vidra,Pe malul de bazalt așteaptă-o hidra;Se uită ochi în
LEBĂDA NEAGRĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385218_a_386547]
-
lemn. Apoi mă uit subit în calendare, Știind că din vapoarele de sareIubirea mea nu poate fi iubire,Decât pe valuri tulburi de safire. Tristețea mi-o cobor până pe gene,Iar trupul sidefiu mă crește-n peneși-n noaptea că de smoala, tuciurie,Mă pierd pe drumuri albe de hartie.20 septembrie 2016, ConstanțaSursa foto: Referință Bibliografica: Lebădă neagră / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2251, Anul VII, 28 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lorena Georgiana Crăia
LEBĂDA NEAGRĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385218_a_386547]
-
un tren prin ochi-ți lucii, nici ploaia nu ți-a mai bătut în piept o floare, din iarba care-ți crește-n limba crucii, au prins a paște caii muguri din spic de soare! Te-neacă solzii zațului de smoală, un cui îți strânge somnul sub pana unei perne, ai rădăcini în suflet și inima ți-e goală, de-atâta așteptare nisipul doru-ți cerne! Demult nu mi-ai mai scris nimic de tine, pământul cască reavăn sub un peron de
DEMULT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384646_a_385975]
-
-n curte la bunici Și măsoară un perete . Își fac planuri fel de fel, Se privesc și râd la soare, Bat din aripi mărunțel, Da, s-au hotărât, se pare ! Vin și pleacă-n zbor grăbit, Parcă-s fulgere de smoală; Ia te uită, s-a ivit Pe perete-o mâzgăleală ! Aduc lutul pic cu pic Și-l lipesc cu măiestrie Până iese un chirpic - Rece lacrimă de glie. Și, chirpic lângă chirpic, Ca o salbă de mărgele, Cuibul crește din
CUIBUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382334_a_383663]
-
Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Astăzi îmi este teamă de tine, Astăzi îmi este teamă de mine - Oglindă neștearsa de timpul trecut, Cănd glasul de ieri și de azi a gemut - Smoala din ceruri parcă revine, Cerul pare că nu mai deține Cheia, ce-nchide buza-n rușine; O pleoapa pe ochiul meu trist a căzut - Astăzi îmi este teamă de tine. Toate atârnă, dar sunt puține; Nordul mă stinge, totul devine
OARECARE RONDEL de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382364_a_383693]
-
unei nave.] adică partea cea mai lată din punte. Destinația navei era descoperirea minelor plantate de inamic în caz de război și descoperirea submarinelor pe care le puteam bombarda cu grenade marine speciale. Niște butoaie din tablă ca cele de smoală de pe timpuri, nu mai grele de 50 kg ce aveau un dispozitiv ce se regla, ca grenada să facă explozie la o anumită adâncime, funcție de presiunea apei asupra ei. Pentru descoperirea minelor avea un sistem de flotori ce se lăsau
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
fără băutură, în Post și multă Rugăciune Și în DUH și Adevăr, Cerului cu-Închinăciune : "-Mare este DUMNEZEUL ce ajută robilor Și cu Tărie întărește, sufletul Creștinilor !" I-au pus plumb topit în gură...răcit de DUMNEZEU din Cer, Apoi smoala cea topită, fu răcita de un Înger ! Cu sabia i-au tăiat capul...dar el nu s-a lepădat! 550 de păgâni, atuncea s-au Creștinat ! Aglaia trupul i-a primit cu multă evlavie Și a zidit Locaș cu Hramul
SFANTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST LUCA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383980_a_385309]
-
Ștefan nu a observat dacă ea s-a urcat lânga șofer sau pe bancheta din spate. Între timp umbrele înserării au căzut pe neașteptate fie din cerul înalt, albăstrui închis, fie și-au scos mantiile imateriale din pavajul negru ca smoala. Urmăritul schimbă vitezele cu dexteritate și cotește pe Nicolae Bălcescu, al doilea mare bulevard, Ștefan caută să fie cât mai aproape de el deoarece l-ar putea pierde așteptând mai mult în coloană, schimbarea culorii semaforului. Din fața Teatrului Național,după sensul
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ia puterile cu cântecul său. Să fi pregătit de plimbare că mâine noapte vin să te iau! Omul încremeni. - Ce rămăseși cu gura căscată ca la dentist? În împărăția iadului nu sunt facultăți de stomatologie! Sunt numai întreprinderi de prelucrarea smoalei! Ha, ha, ha! - Nu merg cu tine pe același drum! - Am o sarcină de la împăratul nostru, din adâncul pământului, și trebuie s-o duc la îndeplinire. Dacă refuzi, va fi vai și amar de familia ta! Aștepți un copil sau
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
lățise de atâta șezut pe scaun. Și nimeni nu observa că aveam ochii mari, verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala. Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă, închisă până la gât...Și erau altele ce-și
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
director m-a „lucrat” cum știa el. Acum, mi-e silă, dar atunci, păhărelele de șampanie și pișcoturile alea mizerabile, pe fondul mângâierilor și pipăielilor prin părțile intime, mă înnebuniseră de tot. Hăhăiam ca proasta, fierbeam ca un cazan de smoală topită și m-am lăsat dezgolită...Nu m-am opus deloc...Abia așteptam să mă pătrundă...Eram în stare să mă arunc în el și, ticălosul, știa că ardeam de nerăbdare...A rămas surprins că eram virgină. Dar i-am
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
NU MAI ȘTIU, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2265 din 14 martie 2017. Eu nu mai știu, Măiastro, Când mi-ai cântat la tâmplă; Iar aripa-ți ca neaua M-a îmbrăcat în har. În nopțile de smoală, De mi-ai fost faclă-aprinsă, Să-mi luminezi drumeagul Păzit de plopii albi. Eu nu mai știu, Măiastro, De-ai fost cu mine-n luntre, Pe râul care curge învolburat, păgân. Cu palmele-ți de fluturi Să mângâi valul rece
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
pus dulceța verii, pe pleoapa ostenită; Nectar din floarea vieții, Pe buzele de jar. Citește mai mult Eu nu mai știu, Măiastro, Când mi-ai cântat la tâmplă;Iar aripa-ți ca neauaM-a îmbrăcat în har.În nopțile de smoală,De mi-ai fost faclă-aprinsă,Să-mi luminezi drumeagulPăzit de plopii albi.Eu nu mai știu, Măiastro,De-ai fost cu mine-n luntre,Pe râul care curge învolburat, păgân.Cu palmele-ți de fluturiSă mângâi valul rece,Pe-ntinderi
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cum să-ntreb dacă sunt o păpușăCu ochii de lut și care așteaptăO zi ce mă leagă de măinile taleUn an ce mă scuipă în ochi cu noroiUn veac care trece cu tămplele goalePrivind înainte, privind înapoi.... XVII. GENE DE SMOALĂ, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. În crângul meu aspru de-atâtea sălcii Se-așază o lună pe marginea bărcii, Iar lacul privește la mine cum tac Și plute de iarbă din mine
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
lățise de atâta șezut pe scaun. Și nimeni nu observa că aveam ochii mari, verzi, cu privirile lucitoare, ca pisicile noaptea. Când veneau bărbații în biroul meu, le aruncam în zadar priviri fugitive printre șuvițele rebele de pe frunte, negre ca smoala. Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă, închisă până la gât...Și erau altele ce-și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]