501 matches
-
pe fundalul căruia tânărul personaj principal - și narator - pledează în diverse procese și are parte de numeroase tribulații erotice. Descrierea seacă (Brașovul există doar cu numele), poveștile uneori deocheate care îl privesc pe narator și care nu sunt altceva decât snoave fără poantă din lumea avocățească, o călătorie în Italia relatată în stilul pliantelor turistice ceva mai consistente colorează atmosfera, altfel banală, a celor două volume. SCRIERI: Doi mari creatori. Luchian și Brâncuși, 1981; Dragostea lui Tristan și a Izoldei, Ploiești
GIONEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287281_a_288610]
-
G. se leagă de poezie, când revine în viața literară se va dedica scrisului pentru copii, prima lui culegere de povești fiind Nucul lui Toderiță, tipărită în 1952. Harul basmelor, odată descoperit, se va revărsa necontenit într-o mulțime de snoave, povești, basme, legende, poeme versificate, toate alcătuind o lume fermecată, care atrage - dacă nu acaparează - publicul mai tânăr sau mai vârstnic, prin amestecul reușit de pitoresc, umor și fantezie. Fie că e vorba de prelucrări ale unor vechi motive populare
GRUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
1828, Sebeș - 1900, Budapesta), folclorist. Librar, editor și tipograf la Brașov și Sibiu, H., pe numele său adevărat Josef Carl Hintz, publică, probabil în 1875, Întâmplările lui Păcală. O istorioară veselă în 25 de capuri, o culegere de povești și snoave, unele traduse din colecția fraților Albert și Arthur Schott, Walachische Märchen, altele de proveniență neidentificată. Textele din Cântece de irozi la nașterea Domnului, împreunate cu câteva cântări naționale (1876) sunt strânse, după mărturia autorului, de la românii din Șcheii Brașovului. În
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
Culegerea Poveștile lui Mihai Purdi (1977) reprezintă doar o parte din repertoriul povestitorului (13 texte), întreaga sa epică apărând în traducere maghiară în Világ Szépe és Világ Gyönyörüje [Frumoasa Lumii și Mândra Lumii] (1982). Volumul cuprinde 27 de povești și snoave pe care H. le-a cules într-un mod inedit: la îndemnul lui, povestitorul Mihai Purdi le-a așternut pe hârtie, deoarece nu reușise să se familiarizeze cu prezența și utilizarea magnetofonului. În comparație cu basmele populare românești din zonele vestice ale
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
două decenii, fiind apreciat ca „unul din cei mai străluciți profesori ai Ardealului de dinainte de Unire” (I. Breazu). La Sibiu (1886-1888) devine membru al cercului de la „Tribuna”, ziar în paginile căruia va și debuta, în 1888, ca folclorist, cu trei snoave populare auzite de la George Coșbuc și Ioan Paul. Mai târziu, profesor de limba și literatura română la Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeș, H. devine un fel de reprezentant al intereselor tribuniste în localitate și în zonă, obținând chiar subvenții pentru ziar
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
la Chișinău, Iași și Sadagura, precum Rabi Israel Friedman care primea ca oaspeți feldmareșali, sau ca Rabi Ițhak din Buhuși care, în secolul al XIX-lea, a trimis bani ca să se cumpere pământ. Mai toți rabinii hasidici sunt autori de snoave și povești cu tâlc, prin care demonstrau zădărnicia avuției și veșnicia înțelepciunii. L.-L. urmărește și drumul „dinastiilor” de admori din Vijniț până la Țfat, Ierusalim, Bnei-Brak, Haifa, bătrânii rabini fiind convinși că ating fericirea supremă dacă sunt înmormântați în pământul
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
până la trei episoade. Se întâlnesc și tipuri care înregistrează mai multe secvențe, luând proporțiile basmului fantastic. De altfel, elementul fantastic, frecvent în l. (în special în primele categorii tematice), face ca aceasta să încalce hotarul basmului, uneori până la identificare. Și snoava se poate transforma ușor în l., dacă motivul ei se adaptează normelor speciei. O altă apropiere se poate constata între l. religioasă și descântecul cu formulă epică, apropiere mijlocită de personajele comune, cu un comportament similar (Dumnezeu, Maica Domnului, Iisus
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
București, f.a.; I. Pop-Reteganul, Legende, povestiri și obiceiuri românești, îngr. și pref. Vasile Netea, București, 1943; De la Dragoș la Cuza Vodă, îngr. și pref. Vasile Adăscăliței, București, 1966; Antologie de proză populară epică, III, îngr. Ovidiu Bârlea, București, 1966; Povești, snoave și legende, îngr. și pref. I. C. Chițimia, București, 1967; Cuza Vodă în tradiția populară, îngr. și postfață Vasile Adăscăliței, București, 1970; Tony Brill, Legende populare românești, București, 1970; Petru Rezuș, Dochița împărătița, București, 1972; Horea și Iancu în tradițiile și
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
doctor în științe filologice cu teza Folclorul din Valea Vâlsanului (1978). Colaborează la „Gazeta învățământului”, „Interferențe”, „Museum”, „Revista de etnologie și folclor”, „Tribuna școlii”, „Tribuna școlii argeșene”. Specialist bine familiarizat cu aspectele etnografice ale zonei Argeș, M. tipărește culegerile Basme, snoave, legende și povestiri populare (1979), Folclor poetic din Stroești-Argeș (1980), Basmul cu Ion Săracu și Sfântu Soare (1994), Basme și legende populare românești (1996) ș.a. Cea mai reprezentativă colecție a sa, Basme populare românești (1986), un masiv volum de peste nouă sute
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
colecția lui R., care notează gestica povestitorilor, raportează textele la contextul socio-cultural din care au provenit, alătură un indice tipologic al narațiunilor, pentru încadrarea în basmul universal urmând tipologia lui Antti Aarne, pentru basmul românesc catalogul lui Corneliu Bărbulescu, pentru snoave tipologia Sabinei Cornelia Stroescu, iar pentru legende pe aceea a lui Tony Brill. La fel ca Ovidiu Bârlea, adaugă la culegerea propriu-zisă texte-convorbiri cu povestitorii, biografiile și repertoriile informatorilor. Culegeri: Basme, snoave, legende și povestiri populare. Folclor din Valea Vâlsanului-Argeș
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
pentru basmul românesc catalogul lui Corneliu Bărbulescu, pentru snoave tipologia Sabinei Cornelia Stroescu, iar pentru legende pe aceea a lui Tony Brill. La fel ca Ovidiu Bârlea, adaugă la culegerea propriu-zisă texte-convorbiri cu povestitorii, biografiile și repertoriile informatorilor. Culegeri: Basme, snoave, legende și povestiri populare. Folclor din Valea Vâlsanului-Argeș, București, 1979; Folclor poetic din Stroești-Argeș, București, 1980; Basme populare românești, București, 1986; Basmul cu Ion Săracu și Sfântu Soare, București, 1994; Basme și legende populare românești, București, 1996; Proză populară din
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
1994; Basme și legende populare românești, București, 1996; Proză populară din Stroești-Argeș, București, 1997; Băiatul de împărat și Iosefina cea frumoasă, București, 1998; Proverbe și ghicitori, București, 1998; Proverbe, zicători, ghicitori și strigături, București, 2001. Repere bibliografice: Al. Dobre, „Basme, snoave, legende și povestiri populare”, „Interferențe”, 1979, 280-282; Constantin Negreanu, „Basme populare românești”, REF, 1989, 1; Maria Cuceu, „Basme populare românești”, AAF, 1993; Ion T. Alexandru, „Basme și legende populare românești”, REF, 1996, 3-4; Datcu, Dicț. etnolog., II, 185-186. I.D.
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
circulație în Oltenia și în Moldova. O carte de basme prelucrate, Casa din Dunăre (1974), cu punct de plecare tot în folclorul românesc de pe Valea Timocului, este urmată de Coroană munților (1983), concepută în același fel și conținând povestiri, basme, snoave populare ce au ca sursă folclorul maramureșean, timocean și aromân-macedonean, repovestite în limbajul și stilul folcloric oral. Bun cunoscător al istoriei românilor din sudul Dunării, luptător pentru identitatea culturală a acestora și a celor din alte părți ale Europei, S.
SANDU-TIMOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
Bucovinei. Autorul reușește să treacă adesea de simpla relatare, ca în povestirea Un omor. Din reminiscențele unui criminalist. Contribuie la aceasta umorul blând și complice, care colorează faptele din realitate și așază scrierile lui în apropierea unor specii folclorice precum snoava. Dar capacitatea de invenție este redusă, ceea ce face ca substanța povestirilor să fie inconsistentă. Cu toate acestea, stilul se remarcă prin fluiditate, iar plasticitatea limbajului e pusă în evidență de rime interioare și întorsături de frază, de cele mai multe ori generate
STEFANELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
Etnografie și Folclor: Ovidiu Bârlea (Cercetarea prozei populare epice, 1956), Vera Proca (Despre notarea dansului popular românesc, 1956), Al. I. Amzulescu (Cântecul nostru bătrânesc, 1960), Corneliu Bărbulescu (Catalogul poveștilor populare românești, 1960), Sabina Cornelia Stroescu (Cu privire la sistemul de clasificare al snoavelor, 1965), Tony Brill ( Principiile clasificării legendelor populare românești, 1966). Se tipăresc bibliografii și alte instrumente de cercetare, studii de istoria folclorului, folcloristicii și etnografiei, studii de etnologie, antropologie socială și culturală, de etnografie, folclor, artă populară, folclor macedoromân, istroromân, meglenoromân
REVISTA DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289202_a_290531]
-
Buchet de simțăminte naționale pe anul 1860 sunt, fără excepție, patetice discursuri patriotice. Volumul Povești culese și corese (1860), semnat Emeric Basiliu Stănescu Arădanul, reprezintă cea dintâi colecție de proză populară tipărită în limba română, conținând două basme, tot atâtea snoave, o legendă și două povestiri. Din motoul cărții, ca și din „precuvântare”, se poate sesiza rațiunea unui asemenea demers: cunoașterea spiritului popular, publicarea acestor pagini reprezentând un act ce se integra crezului național al lui S.-A. Din păcate, culegătorul
STANESCU-ARADANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]
-
aceleiași reviste s-a simțit atras de Traian Demetrescu, de care l-a legat o strânsă prietenie. Studiile și le-a continuat la Liège, de unde se întoarce, în 1891, cu titlul de doctor în științe politice și administrative. Publică basme, snoave și traduceri, iar din 1895, împreună cu Carol Müller, înființează colecția „Biblioteca pentru toți”, urmărind, prin conținutul scrierilor selectate, răspândirea „frumosului și moralului”. Același imbold îl va călăuzi și în activitatea de director al revistei „Foaia pentru toți”, pe care o
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
degajă multă sensibilitate și un elan generos (Crâmpeie. Păreri și impresii. Notițe biografice. Treizeci de zile în Elveția, 1897), multe apărute în „Adevărul” sub pseudonimul Radu Prelea. În presa vremii numele lui S. se întâlnește foarte des, pentru că basmele și snoavele publicate de el au fost mereu reproduse, peste munți, de pildă, fiind consecvent retipărite de „Gazeta Transilvaniei” și „Luminătoriul”. În „Foaia pentru toți” va include mult folclor și traduceri din literatura universală. Paralel cu munca la redacție, continuă să se
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
fi integrat spiritului popular, de a nu-l fi denaturat. Urmează, în 1892, o reeditare a primelor șase basme, la care mai adaugă încă nouăsprezece, în 1893 ies Alte basme culese din gura poporului, precum și câteva volume de povești și snoave, care îi aduc laude și încurajări din partea lui B. P. Hasdeu, Lazăr Șăineanu, N. Iorga, Ilarie Chendi, Émile Picot. Ele se definesc printr-o accentuată notă realistă și un ton glumeț, caracteristice, de altfel, creațiilor populare. Înșiră-te mărgărite cu
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
un ton glumeț, caracteristice, de altfel, creațiilor populare. Înșiră-te mărgărite cu dalbe flori aurite, Împărăția Arăpușchii sau Răsplata Sfintei Sâmbete sunt câteva basme semnificative, chiar dacă nu dezvoltă motive inedite. Trei i-au fost traduse în franceză de Jules Brun. Snoavele valorizează același ton popular vioi, ce le sporește savoarea. Se poate constata că S. s-a străduit, ca și Al. Vasiliu, I. G. Sbiera sau Ion Pop-Reteganul, să fie cât mai aproape de originalul popular, conformându-se astfel recomandărilor făcute de
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
Din biografiile oamenilor celebri, București, 1895; Crâmpeie. Păreri și impresii. Notițe biografice. Treizeci de zile în Elveția, București, 1897. Culegeri: Basme culese din popor, pref. M. Gaster, București, 1885; Basme culese din gura poporului, pref. G. I. Ionnescu-Gion, București, 1892; Snoave sau glume populare, București, 1892; Alte basme culese din gura poporului, București, 1893; Cerbul de aur și alte basme pentru copii culese din gura poporului, București, 1893; Snoave, București, 1893; Glume și povești, pref. Al. Vlahuță, Craiova, 1895; La gura
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
1885; Basme culese din gura poporului, pref. G. I. Ionnescu-Gion, București, 1892; Snoave sau glume populare, București, 1892; Alte basme culese din gura poporului, București, 1893; Cerbul de aur și alte basme pentru copii culese din gura poporului, București, 1893; Snoave, București, 1893; Glume și povești, pref. Al. Vlahuță, Craiova, 1895; La gura sobei, pref. edit. București, [1895]; Povești și snoave noi pentru popor, București, 1895; Basme culese din gura poporului, pref. I. C. Chițimia, București, 1955; Sora Soarelui. Basme culese din
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
culese din gura poporului, București, 1893; Cerbul de aur și alte basme pentru copii culese din gura poporului, București, 1893; Snoave, București, 1893; Glume și povești, pref. Al. Vlahuță, Craiova, 1895; La gura sobei, pref. edit. București, [1895]; Povești și snoave noi pentru popor, București, 1895; Basme culese din gura poporului, pref. I. C. Chițimia, București, 1955; Sora Soarelui. Basme culese din popor, îngr. Iordan Datcu, pref. I. C. Chițimia, București, 1970; Cerbul de aur. Basme culese din popor, îngr. și pref. Iordan
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
SNOAVĂ, specie a epicii populare, în proză, de obicei uniepisodică, având caracter satiric și conținut anecdotic. Pe lângă denumirile ei regionale (polojanie, jâtie, tacla, trufă, sozie, basm, păcăleală, pildă, palavră, isnoavă ș.a.), există termenii poveste și glumă, larg răspândiți în toate provinciile
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
de obicei uniepisodică, având caracter satiric și conținut anecdotic. Pe lângă denumirile ei regionale (polojanie, jâtie, tacla, trufă, sozie, basm, păcăleală, pildă, palavră, isnoavă ș.a.), există termenii poveste și glumă, larg răspândiți în toate provinciile. În folcloristică s-a impus cuvântul snoavă (de origine veche slavă) și, alături de acesta, au fost adoptați termenii glumă și anecdotă, pentru desemnarea unor categorii. Deși specia pare să fi apărut mult mai târziu decât basmul și legenda, prin fenomenul de poligeneză motive ale ei au fost
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]