369 matches
-
soț nefericit, alături de o nevastă rea, de unde și nota misogină în portretizarea femeilor: „Vedeți ce parșivenii zac în ele?/ Pândesc într-una numai să ne-nșele/ și-s ca albina harnice n păcat;/ Din drumul drept mereu se tot abat./ [...] soața mea, măcar că nu-i chiabură/ În zestre, are-o gură cât o șură/ și-o groază de cusururi... Ce să-i fac?/ Nu-i bai de-atâta și mai bine tac./ Dar știți - în taină spus - pre legea mea,/ Îmi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
firea umană nestatornică, în permanentă căutare de satisfacere a dorințelor celor mai ascunse și mai vinovate. Se pledează mereu pentru înlăturarea inegalităților sociale, o femeie este la fel de vinovată atunci când trădează, indiferent de rangul purtat: „nicio osebire nu-i/ Între o soață din slăvită casă/ Ce e cu trupul însăși păcătoasă,/ și-o fitecine - de se-ntâmplă așa/ Că amândouă calcă-alături -/ Cât cea de neam, adică cea dintâi,/ Se va chema aleasă inimii,/ Iar celeilalte, fără cin și stare,/ Ibovnică îi zic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Încearcă să-i extragă Inteligența-Lumină printr-o coastă, fără a reuși. Atunci, luînd o parte din puterea lui Adam, plăsmuiește din ea o făptură (plasis) cu formă (morphe) de femeie. Adam se trezește și pe dată recunoaște În Eva pe soața lui, de aceeași natură cu el. În acest moment cei doi nu sînt Încă altceva decît „cadavre de ignoranță”127. Inteligența-Lumină În formă de vultur (aetos) Îi Învață să mănînce fructul Arborelui Cunoașterii, după care cuplul omenesc se Îndepărtează de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
buze ca o strivită trestie kuninu. -Ce-mpinge inima-i spre mine? Ce-i mînă cugetul? Nu beau eu apă numai cu zeii Anunnaki? Nu glod mănînc în loc de pîine? Nu sorb în loc de bere mîl ? Au nu deplîng bărbații plecați de lîngă soațe? Au nu plîng fete smulse din brațul celor dragi? Nu plîng plăpînzii prunci, cosiți mult prea devreme? Străjerule, te du, deschide-i poarta, Primește-o după datina străveche!. Urmează ritualul trecerii prin fața celor șapte porți infernale, pînă ce oaspetele „de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și de peste tot: Venit-a, a venit Tefnut Cu Șu întru acest ținut, Din Bigeh făcînd cale-întoarsă, Și-a pogorît pe glia arsă... Și-i zise atunci zeiței, Toth: Ferice-i pe aici socot! A fratelui său Șu prea frumoasă soață, Cu el împreună din Kenset veni Și într-al lor oraș se uniră. Tefnut-Hator se întoarce într-un moment critic: glia era arsă. Prin urmare, tristețea de moarte a zeului însemna o metaforă a cîmpului pîrjolit de secetă, ca și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a, unde in ar putea fi notarea simbolică a principiului feminin, creator, yin (...) Andronic este simbolic o ipostază a lui Abaddon, Apollion - numele damnat pe care Dorina nu are voie să-l rostească - înger al Adâncului, unde o cheamă pe soața sa mistică, Dor-i-na"177. Numele miresei lui Andronic a fost interpretat ca "semnificativ"178 de către Ștefan Borbély, fiind o sugestie a provenienței divine: Dorina provine din Doru, derivat din Theos doron (Theodor) = "darul lui Dumnezeu", pe de o parte, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
găsi vreme să șoptească fetei ceea ce doream. - Iată ce se cheamă operă de binefacere. Acea stă domn iță Ruxanda, prințule, este desigur aceea despre care am auzit în Franța și în Polonia. A fost fiică a Voievodului Vasile Lupu și soață nefericită a lui Timuș Hmelnițki, hatmanul căzăcesc. Am admirat la Cracovia, un portret al ei din tinereță și îți mărturisesc că am avut obscure păreri de rău... - într-adevăr - răspunse Ruset - a fost minune a lui Dumnezeu și acum e
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Își caută fericirea, de cele mai multe ori, În afara căsătoriei sau a coabitării, mai ales dacă femeia e la vârsta promisiunilor amoroase. Cu totul diferit stau lucrurile În cazul coanei Efimița, consoarta atotștiutorului Leonida din Conul Leonida față cu reacțiunea. Efimița e soața unui pensionar, cu o viață molcomă În monotonia ei, depășind sentimental și biologic sezonul flirturilor și al aventurilor. Într-una dintre bucățile În proză, O conferență, despre venerabila madam Trahanache (probabil Zoe) se spune că trăiește la Paris; e prezidenta
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
dar Seth-sfârtecă corpul lui Osiris care era viu, aruncându-l în cele patru vânturi. Căutând fragmentele corpului, Isis îl reconstituie pe Osiris, cu puterea sa de zeiță, readucându-l la viață. Horus -fiu lui Osiris conceput din iubire cu zeița soață, în luptă crâncenă cu Seth îl învinge și omoară, ca pedeapsă pentru sacrilegiu înfăptuit, împotriva tatălui său, Osiris. După înviere Zeul fertilității, cu putere și mai mare, trăiește în altă dimensiune împreună cu soția sa Isis-zeița naturii. Horus rămâne stăpânul bogățiilor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
florentin sau de neliniștitul venețian. Baudolino nu străbate doar tărâmuri infernale sau purgatoriale, ci are și viziunea Empireului. Căzut într-un vis mediumnic, primește sfaturi de etică creștină (așa cum pelerinul Alighieri va fi călăuzit de serafica Beatrice) din partea iubitei sale soațe, Colandrina, moartă de tânără. În fine, peregrinii ies din bezna Abhaziei, rezistând vrăjitoriilor și himerelor, salvați și de forța disperării extreme de a-și reprezenta iubirea și moartea. O face Abdul, truverul, profesând până la capăt acea "pia fraus", succedaneu stilistic
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Împinse încet portița, care scârțâi îndelung, ascuțit. Negruț, câinele uncheșului, mare și lățos ca un urs, mârâi.. dar, recunoscându-l scheună subțire ca un geamăt de copil în suferință. În deschizătura ușii, s-a ivit mai întâi capul , tușei Stanca, soața uncheșului, strâns până la frunte într-o basma neagră, legată sub bărbie, și, încet, încet, se arătă în ușă și trupul bătrânei frânt de șale. O clipită, doar, cât o bătaie de inimă grăbită, îl privi speriată, iar cu amândouă palmele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
coperți se închide o întreagă lume! În veacul ce-a trecut, trenul însemna, pentru români, ehei, mult mai mult decât reprezintă acum! Gările erau adevăratele centre vitale ale localităților binecuvântate cu tren. Nevasta șefului de gară își disputa legitim, cu soața primarului, rangul de primă doamnă a urbei. Trecerea acceleratului era evenimentul zilei, urmărit (vezi "Steaua fără nume") cu sufletul la gură de elevele cursului superior, dornice de evadare și visând ardent marea aventură. Într-un fel, trenul reprezenta posibila trăsătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mori): Nu se mai văd așezări de eroi. Dacă dăinuie vreuna Nu-i înaltă cu mult peste câmpie." (Alfeios, 9, 101) " Unde ți-e fala, în lume vestită, Corintule doric? Unde de turnuri cununi? Unde străvechile-averi? Unde-ale zeilor temple, palatele, soațele celor Care se trag din Sisif? Unde mulțimile-ți vechi? N-a mai rămas, vitregito, nici urmă din tine, nici una." (Antipater. 9, 151) "Panorama deșertăciunilor" eminesciene pare văzută (cu mult înainte) de ochii de sfincși ai poeților greci. Pulberea, cenușa
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
O, cetate ticăloasă, lâncezindă și nelegiuită, tu, care, dintre toate, ai cea mai crudă soartă! Rușinează‑te, cetate necurată a pământului latin, Menadă, prietena viperelor, ca o văduvă vei sta pe colinele tale, iar apele Tibrului vor plânge peste tine, soața lui cea ucigașă, cea cu inimă nelegiuită! Nu ai cunoscut puterea lui Dumnezeu și cele ce ți‑au fost rânduite de acesta, ci așa grăiai: Nu este nimeni afară de mine și nimeni nu mă va învinge». Dar, iată că pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cadrele „vitaliste” ale poeziei și atent la meandrele psihologice chiar în plin dinamism epic. A debutat (sub un moto din Mateiu I. Caragiale) cu volumul Țara de lut sau Scrisorile blândului și însinguratului Sergiu Adam către mult prea iubita lui soață, Doamna Otilia, apărut în 1971. Sunt aici versuri sensibile, evocări serafizate de ruralism pictural, dar cu filiație bacoviană („ninge pe vechi catedrale”,/ „soarele curge peste vârfuri de plopi”) și nu fără ceva urme din linia Nicolae Labiș - Ioan Alexandru („Oh
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
a menționa că A. este primul traducător în românește al romanului O zi din viața lui Ivan Denisovici de A. Soljenițân („Secolul 20”, 1964). SCRIERI: Țara de lut sau Scrisorile blândului și însinguratului Sergiu Adam către mult prea iubita lui soață, Doamna Otilia, București, 1971; Ctitorii mușatine, București 1976; Gravuri, Iași, 1976; Iarna, departe..., București, 1976; ed. (Moartea avea ochi verzi), îngr. Claudia Tache, București, 2000; Chipuri și voci, București, 1984; Peisaj cu prințesă, București, 1987; Scrisori din Țara Cocorilor Albi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
suflet lui Ulise. Își murmură în barbă că a venit vremea să se retragă în sălașul meditației și se întoarce în liniștea casei lui Laerte, în care s-a născut și în care va muri. Îl întâmpină și îl îmbrățișează „soața bătrână cu caier de lână”: hiperraționala împletitoare și despletitoare a giulgiului absolut... * Acest Ulise nu mai este tânărul călător de altădată. A devenit un sedentar, pentru că gândește. Imobilitatea este condiția sine qua non a contemplației. Nu poți gândi dacă hălăduiești
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de zece parale, pe care ți l a și pus în palmă și te-a îmbiat: „ Hai cu mine în pețit!” După ce ați golit „o garafă-două de vin, în colț, la Greci”... peste câteva săptămâni o țineai de mână - ca soață - pe Ileana, fata de 15 ani a părintelui Grigoriu, slujitor la Biserica Patruzeci de Sfinți. Ca urmare firească, la 26 decembrie 1859, ai fost hirotonit la biserica Sf. Paraschiva din Târgul Frumos. Din acea clipă, însă, începe calvarul vieții de
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
de ce să se veselească! Și Transilvania e în sărbătoare. Se trag clopotele, se înalță slujbe de mulțumire... Eram în târg, când un călăreț, alb de spumă, a căzut de pe cal și a strigat: "Am învins!" povestește Sora sora Domnului și soața boierului Isaia, o femeie plinuță, cam ofilită de multele nașteri și de grijile pentru copii, pentru soț, pentru frate. Doamne! Ce bucurie! Ce chiote! Oamenii au ieșit de prin codri, de prin ascunzișuri. Ne îmbrățișam om cu om... Norodul, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mei! Uitați că și noi suntem oameni, nu numai "obiecte" pentru "poftele" domniilor voastre! Femeia e mai mult decât jucăria bărbatului! Ai... ai dreptate. Ai perfectă dreptate. Sigur. Totuși... Cum să spun... Sunteți două pietre tari... Și... și, totuși, soțului, de la soață, i se cuvine, cum să spun, mai multă închinare... Maria înalță capul cu mândrie: Chiar când soața e de neam împărătesc și n-a fost învățată să se plece în fața nimănui?! Maria, începe el, domol, sfătos, nu-ți fie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
decât jucăria bărbatului! Ai... ai dreptate. Ai perfectă dreptate. Sigur. Totuși... Cum să spun... Sunteți două pietre tari... Și... și, totuși, soțului, de la soață, i se cuvine, cum să spun, mai multă închinare... Maria înalță capul cu mândrie: Chiar când soața e de neam împărătesc și n-a fost învățată să se plece în fața nimănui?! Maria, începe el, domol, sfătos, nu-ți fie cu supărare, socot că în sufletul tău e prea multă fală. Ea te ține în lumea ta, departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Viața lui e o zbatere, un infern. Înțelege-l! Iartă-l! Ajută-l! Mai ales acum, când e atât de greu. Și-i atât de singur... Nici nu-ți închipui cât e de singur... Ștefan are nevoie de tine. Fii soața lui! Poporul te iubește, ești "Doamna lui". Întoarce-i dragostea. Și... și n-ai să mai fii singură. Vei avea o lume, un scop pentru care să trăiești. "Omnia vincit amor". Aș vrea, dar nu știu dacă... Și... și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mangopul! Maria se așează pe bancă lângă Voichița, care înfășoară de zor, pe vârtelniță, feșile. Înțelege-l și tu, turcii bat la porțile Moldovei... Trei steaguri de oștire numai?! Și pe ăștia și i-a rupt din inimă... Pentru fratele soaței sale "Doamna Țării" putea face mai mult, spune Alexandru acuzator, agitat. Oare nu pentru această pricină ai acceptat să te însoțești cu el?! Cine era Ștefan Vodă?! spune el cu dispreț. Un... un voievod fără nici o vază în Europa, domn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aceasta?! De aceea am și luat-o pe lângă mine... Să-i dea slobozenia! Vorbește-i! Doamnă, o imploră Voichița cu lacrimi în ochi, vă rog!... O să-l rog... Dar, știu eu? clatină din cap a îndoială. Sunteți prinse de război: soața și fiica lui Radu cel Frumos, vrăjmașul de moarte al lui Ștefan. De ce l-a alungat din tronul Țării Românești?! izbucnește furios Alexandru. Taica e acum un biet pribeag prin Transilvania, își șterge Voichița o lacrimă strivită în colțul pleoapei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dimineață a ținut "Sfat de taină". Se întâmplă ceva. I-am dat binețe, mi-a zâmbit și s-a dus grăbit... Se aude glasul gălăgios al lui Țamblac, mai înainte de a-i apărea făptura. În urma lui, vine Isaia, căutându-și soața. Ohohooo! dă buzna Țamblac agitând cu entuziasm, două pergamente legate cu peceți. Ghiciți ce țin eu în aceste mâini pe care nu le voi mai spăla trei săptămâni?! ?!?! ... Scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea părintele Creștinătății adresată, cui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]