18,131 matches
-
de război. Aceștia ajunseseră să fie văzuți cerșind pe mai toate străzile Bucureștiului, inclusiv în imediata apropiere a școlii la care învăța scriitorul de azi. În pofida propagandei deșănțate a regimul comunist, nu se vedea nici un fel de preocupare socială pentru soarta mutilaților în războiul abia încheiat, iar imaginea înspăimîntătoare a acestor eroi-cerșetori era, pentru copii, mai convingătoare decît lecțiile din manualele școlare (vezi p. 37). Un paradox al epocii era legat de sistemul de învățămînt. Schimbările din viața politică au fost
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
n-avem ce face. Dar cum de nu-i pasă lui Năstase, devenit protectorul oficial al unui infractor? Cum de acceptă ceilalți miniștri să stea la masă cu un manglitor de doi bani, co-semnând tot felul de acte importante pentru soarta națiunii? știu că până și în acest guvern al ticăloșiei naționale există câțiva oameni demni de stimă. Cu atât mai suspectă e tăcerea lor. Evitând să-și expună punctul de vedere, ei se autoincriminează, devenind complicii din oficiu ai hoțului
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
publicarea la Editura pentru Literatura Poporului din Beijing. Dar, în condițiile economiei de piață, fără comenzi profitabile solide sau un sprijin material substanțial acordat, adesea un proiect, oricât de atrăgător, se duce greu la bun sfârșit. Asta a fost și soarta manuscriselor profesorului Feng care au zăcut ignorate timp de aproape 20 de ani. O oportunitate pentru reeditarea operei eminesciene în limba chineză s-a ivit în urma vizitei în România și în Republica Moldova, la începutul verii anului 2002, a delegației scriitorilor
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
I. I. C. Brătianu, el îi ia apărarea (în însemnările lui jurnalistice) marelui om politic. Deși nu l-a iubit, recunoaște onest că acesta „rămâne un fel de Prometeu al neamului nostru. Din cer a voit să smulgă pentru noi focul soartei definitive”. De subînțeles, Marea Unire din 1918. Din păcate, lipsește din Jurnal perioada 18 martie 1947-1952, astfel încât nu știm ce părere va fi avut, printre altele, despre abdicarea forțată a Regelui, pe care-l admira, și despre atacul ignobil din
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
partidului, el nu-și poate depăși condiția: un om mic în timpuri de restriște. În realitate, nu are nici o importanță dacă pesedeii vor acorda sau nu facilitățile promise, dacă vor retrage sau nu gratuitățile deja acordate. Cu sau fără ele, soarta românului se află în bătaia vântului. Și ea va fi din ce în ce mai dramatică, atâta vreme cât umbra cu coasă a lui Adrian Năstase va bântui arogantă peste suferințele indescriptibile ale unei populații ce n-are decât vina de-a nu putea distinge răul
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
ei le realizează. Dacă în ’90 canalizarea Bucureștiului ar fi devenit o problemă a modernizării infrastructurii acestui oraș, cu siguranță că azi o parte dintre cartierele Capitalei care sînt inundate de primele ploi ale toamnei ar fi putut avea altă soartă. Edilii orașului se mulțumesc, azi, să ne explice că, dacă plouă, nu se poate face nimic, fiindcă e veche canalizarea. Dar a ajuns vechea canalizare a orașului drobul de sare cu care se justifică primarii de București cînd se abat
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
europeană, un motiv de bucurie și speranță pentru țările lor, un semn premonitoriu, de bun augur pentru viitor. Rodica Binder: Numai că foarte puțini au fost scriitorii care au avut meritul sau norocul să străpungă și zidul indiferenței Occidentului față de soarta locuitorilor estului european. În urmă cu cîțiva ani, vorbind cu un scriitor român refugiat de mult în Occident, cu Dumitru Țepeneag, l-am întrebat dacă există în Apus, în Franța chiar, după prăbușirea Cortinei de Fier, un interes real pentru
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
o explicație pentru această situație, ți-aș răspunde prin recursul la o opinie a deja citatului Don de Lillo: un scriitor trebuie să fie un terorist.” La obiect: „Or, de la Eminescu încoace, în literatura română s-a instaurat tradiția deplângerii soartei scriitorului în cadrul societății lui inadecvate și deplângerea soartei proprii, a poporului și a țării de către scriitori nevolnici.” Am citit, pe gânduri am căzut, lovindu-mă destul de tare, într-un târziu m-am ridicat, pentru întâia oară fără să mă lamentez
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
prin recursul la o opinie a deja citatului Don de Lillo: un scriitor trebuie să fie un terorist.” La obiect: „Or, de la Eminescu încoace, în literatura română s-a instaurat tradiția deplângerii soartei scriitorului în cadrul societății lui inadecvate și deplângerea soartei proprii, a poporului și a țării de către scriitori nevolnici.” Am citit, pe gânduri am căzut, lovindu-mă destul de tare, într-un târziu m-am ridicat, pentru întâia oară fără să mă lamentez - cu toate că sunt de felul meu plângăcios - pentru colegii
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
care omul nu e vinovat: împiedicarea în mers, bîlbîiala, nimerirea alături, stîngăcia, frica de oameni, zăpăceala: „Nu privim în același mod, însă, precizează autorul nostru, ghinionistul naiv și ghinionul vicleanului care cade în groapa săpată altuia. Aici ghinionul este ironia sorții care sancționează. Acțiunea ridicolului este aducerea la realitate. Dar omul ridicol o percepe ca pe o nedreptate, ca pe o sancțiune, deși este sancționată doar aparența neîntemeiată. De aceea, el este un învins”. În fine, sub unghi ontologic, e abordată
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
Schwab scrie: “Fiecare om din țara asta are un cadavru îngropat la el în pivniță.” E ceea ce se poate spune la fel de bine despre oricare dintre țările socialismului real, căci, la urma urmei, cadavrele comunismului și cele ale nazismului își împărtășesc soarta; cartea lui Anneli Ute Gabanyi dezgroapă și expune fără tabu-uri schelete din dulapuri bine ferecate: cariera lui Eugen Florescu, o vreme mînă dreaptă a Elenei Ceaușescu, exilat apoi pe linie de partid la Timișoara, unde de curînd a fost
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
Imaginația, Sacrul (tradus în rom.), Imaginaruri ale politicului (tradus în rom.), Omul în epoca televiziunii, a avut amabilitatea să ne vorbească despre dimensiunea dublă a omului și culturii contemporane, despre alarmanta obezitate de imagini în care trăim, ca și despre soarta imaginarului și imaginalului în era internetului. „Imaginea trebuie înțeleasă la plural” M. C. - Domnule Profesor, sînteți autorul a numeroase cărți despre imaginație, imagine și imaginar dintre care patru au fost deja traduse la noi, iar a cincea, Filozofia imaginii, a
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
un cuvînt dublu pentru a defini imaginea, totodată sensibilă și inteligibilă, totodată prezentă și absentă, nici o caracteristică unilaterală nu permite cu adevărat să spunem ce este imaginea. M. C. - Care va fi, după dumneavoastră, în epoca noastră și în viitor soarta imaginii vizuale? Va fi ea oare invadatoare și dominatoare în raport cu alte imagini? J. J. W. - Vorbeam adineaori de transformările culturale, tehnice și chiar economice ale iconosferei noastre, datorate în principal dezvoltării vertiginoase a imaginii electronice, omniprezentă prin mass-media, prin cinema
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
legatarilor săi declarați ori nedeclarați, în mediul nostru incert, valuri de ură care nu ne pot aduce, în prezentele momente cruciale, decît un rău imens. Dar „mitul patriei” constituia doar o introducere a „mitului Salvatorului” în mîinile căruia se afla soarta noastră și care, în chip tot mai impudic, îl folosea ca un alibi al abuzivei puteri personale. Cît de ticălos era Ceaușescu, înspăimîntat de o posibilă mazilire de la Kremlin însă urmîndu-i apucăturile, reiese și din împrejurarea că n-a ezitat
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
pensiile. Cu alte cuvinte toți cei care se bucură că se vor putea retrage mai devreme din activitate, în urma Hotărârii de Guvern privind pensionarea persoanelor care muncesc în condiții speciale, ar putea deveni pensionari fără pensie sau ca și fără, soartă care i-ar putea ajunge pe toți bătrînii care au cotizat la stat și care oricum s-au înșelat sperînd că vor avea o senectute fără griji.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
are explicație. Ar fi un amestec de melancolie, smiorcăială, suspin și alte cuvinte ciudate. E ceva trist-abstract. În spectacolul nostru am vrut să evităm acest lucru, pentru că este periculos. Pentru unii regizori, intelectualii înseamnă tristețe, pentru că suferă pentru patrie, pentru soarta omenirii și de aceea tot timpul se tînguie. E un clișeu al spectacolelor cehoviene de proastă calitate. După mine, e înmormîntarea pieselor lui Cehov. Am vrut să arăt altceva. Am încercat să decupăm în timpul lucrului la spectacol structura pe care
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
Bielorusiei. Puterea n-a vrut să facă din el un martir (era prea cunoscut), dar l-a discreditat și persecutat pînă la a-l sili să-și părăsească țara în 1998 pentru a se exila în Finlanda, în Germania (ironia sorții) și, finalmente, la Praga. S-a întors însă să moară acasă și a fost înmormîntat cu onoruri oficiale. Alan Parker - romancier După 14 filme și 28 de ani în cinematografie, regizorul Alan Parker a trecut la literatură. Recentul său roman
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
uneori sunt îngrozitoare (vivisecții și disecții fără acoperire artistică), nu există polemici serioase pe marginea unor cărți noi, dar există polemici cu „cuțitul pe masă” din varii motive, uneori puerile, mai apar și „mamuți” ce vorbesc evlavios ori academic despre soarta literaturii române. Ce lipsește presei literare actuale? Dacă ar fi vorba de un om, am spune că îi lipsește carisma. O prospețime, un umor de calitate și extrem de acid față de ceea ce se petrece în România în toate „câmpurile”, inclusiv al
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
care Tinca își arată “carnea de abanos” și “mărgăritărelul de mai” sau cu care Rada “Si-a dezvelit sărind/ Bujorul negru și fetia”) și Geo Bogza pentru Jurnal de sex (1929) și Poemul-invectivă (1933), volume ce au cunoscut aproximativ aceeași soartă cu Povestea poveștilor lui Creangă, nefiind reeditate decât în 1996 în cartea de interviuri a Dianei Turconi (vol. Eu sunt ținta. Geo Bogza în dialog cu Diana Turconi, Ed. Du Style, București, 1996). În proză, acuzele vin pentru romane la
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
vremea cînd umplea stadioanele cu oameni care-i repetau ca sub hipnoză formulele scandate, într-o transmisiune directă la televizor. Una dintre fetele acelea cu chitară cînta lîngă el Rugă pentru părinți. Brusc, Manipulatorul de mulțimi, turmentat de răspunderea pentru soarta lor, își proptise în microfon capul uriaș și începuse să hohotească: ho, ho, ho, ho. Plînge? Rîde? m-am întrebat. Își bate joc de noi? Joacă teatru? Cred că nu juca teatru. Cred că, într-adevăr, din oboseală o supapă
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
scenariul a ajuns chiar în închisoarea Bangu, unde i s-a dat OK-ul cu "recomandarea de a nu copia filmele americane și de a arăta realitatea așa cum e ea") și - last, but not least - implicarea reală a realizatorilor în soarta "copiilor străzii" din acest colț uitat de lume: după încheierea filmărilor, Meirelles și Lund au înființat o fundație pentru ajutorarea acestora Toate acestea, firește, n-ar însemna mare lucru, oricît de "nobile" intențiile, dacă Cidade de Deus n-ar fi
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
vie la liman. Aș fi însă prima care privește de pe mal micul mare spectacol ce stă să înceapă chiar cu poeziile dvs., si chiar din acest moment. Este interesant să vă imaginez în postura de jurizor voluntar, având a decide soarta celui mai bun poem publicat la noi, fie și în spațiul post-restantului, de ce nu?, cănd printre poemele concurente sunt și câteva semnate de dvs., cele mai bune, după opinia mea, din grupajul numeros sosit pe adresa revistei. Este în intenția
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
Ca roțile Ardealului/ Și-apoi s-ajung un mort frumos." Umilitatea și smerenia reperelor estetice și morale se însoțesc inevitabil cu calea adevărului și libertății, fie și cu prețul vieții, de vreme ce: "Nici vremurile nu-s pereche/ Dacă apuci doar calea soartei/ Când parcă însăși viața moarte-i/ La Siracusa cea străveche". În limbajul esopic al anilor ’80, Siracusa putea să însemne București, Timișoara, toată țara românească, din care poetul evadează când și când în voluptăți muzicale: "La țărmuri încă de-un
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
ce-a premers sinistra noapte de 24 august 1572. Că un campion al armoniei universale, ca un veritabil reprezentant al ecumenicității Paré atrage atenția asupra abdicării de la înțelepciune: "Ah, domnule de Mérgy, oamenii din orașul asta nu ne iubesc..." E soarta oricărei posturi care se opune iubirii fanatice, oarbe, desfoliate de aură paradisiacă în care era menit a trăi omul adamic. O soartă pe care Prosper Mérimée n-o împărtășește astăzi.
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
atrage atenția asupra abdicării de la înțelepciune: "Ah, domnule de Mérgy, oamenii din orașul asta nu ne iubesc..." E soarta oricărei posturi care se opune iubirii fanatice, oarbe, desfoliate de aură paradisiacă în care era menit a trăi omul adamic. O soartă pe care Prosper Mérimée n-o împărtășește astăzi.
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]