281 matches
-
mintală, pentru a putea fi acceptate și integrate social și uman, trebuie să aibă o semnificație valorică pozitivă. Ele trebuie să corespundă unor „nevoi” și „cerințe” ale societății și ale comunităților umane, constituind o stare firească de fapt datorată evoluției social-istorice a cetății. f) Trebuie evitată, în aceste situații de schimbări sociale, care pot avea uneori un caracter de „criză socială” (politică, economică, psihologică, culturală, moral-religioasă etc.), acțiunea unor „modele negative” care cultivă „antivalori” sau „valori străine” comunității umane respective, diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
toate aspectele sale. În această privință, măsurile de psihoprofilaxie trebuie combinate cu educația individului. Trebuie restructurate „modelele de educație” și regândite „obiectivele” pe care le urmărește educația ca formare a persoanelor. Este absolut clar că nu putem acționa asupra schimbărilor social-istorice, politico-economice, cultural-morale și spirituale. Din acest motiv, acțiunea trebuie orientată în direcția unei educații care să faciliteze „adaptarea oamenilor” la „noile condiții/schimbările” din societate. Conflictele de mentalități dintre „trecut și prezent” trebuie înțeles ca un proces de schimbare și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sociale face ca atât sănătatea mintală, cât și boala psihică să îmbrace aspecte formale variate ca manifestare, extindere, intensitate și durată de la o epocă istorică la alta. În mod egal, și acțiunea de igienă mintală se va adapta la „condițiile social-istorice” ale comunităților umane. Aceste aspecte particulare le vom analiza în capitolele următoare. Capitolul 21 Sistemul de presiune socială și sănătatea mintală a maselor 1. Cadrul general al problemei Un aspect important specific vieții moderne îl reprezintă totalitatea modalităților de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
noi forme sociale și altor principii morale. Modul de viață în societatea modernă reclamă o organizare și un control social riguros, dar care nu mai pot fi conduse după vechile norme și principii. Noile „modele” și noile forme de „mentalitate” social-istorică vor crea sisteme de conducere de factură managerială, cu caracter programat-planificat și specializat. Organizarea și gestionarea societății, se va structura în raport cu „nevoile vieții”, cu „interesele”, cu direcțiile de „strategie de dezvoltare” socială. Elementul central în jurul căruia se organizează și de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sociale notăm următorii factori, care modifică o stare de echilibru-stabilitate statutată ca fiind „normală” până la data intervenției lor, și anume: factori economici, politici, sociali, culturali, moral-religioși, etnici etc. Un loc particular în producerea sau cel puțin în favorizarea apariției „crizelor social-istorice” îl ocupă, așa cum a arătat experiența istorică a secolului XX, progresul științei și al tehnologiei, care a schimbat profund structurile sociale, relațiile interumane, conduitele, stilul de viață și modelele de gândire. Deși trebuie considerate forme de reacție psihosocială, cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ale grupului social-uman al cetății respective. Inseparabilă de aceasta, ea va urma toate fluctuațiile istoriei, fie că este vorba de crize sau dezvoltări, fie de eșecuri și succese. Se poate afirma, fără să exagerăm, că nivelul de dezvoltare și evoluția social-istorică și politică ține într-o măsură considerabilă de nivelul de dezvoltare și utilizare a igienei mintale într-o societate dată. De aplicarea corectă a prescripțiilor de igienă mintală depinde menținerea echilibrului psihosocial al cetății și comunității umane respective, iar de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ca totalitate de valori materiale și spirituale ale sportivilor în o competiție bazată pe motricitate artistică; competiția a ajuns pe un anumit prag al dezvoltării fizice prin intermediul unor adjuvanți ai cunoașterii și practicii umane (create, transmise și asimilate în procesul social-istoric). Sistemul sportiv reprezintă un ansamblu de elemente sociale aflate într-o: -ordine, stabilită anterior de sportivii și adjuvanții acestora, ordine acceptată de un public de suporteri, care cunoaște regulile (joc, spațiu, timp special, cu posibilitatea reluării competiției, cu regulamente despre
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
40.000 de locuri. Nu există istorie fără cultură, nici cultură fără istorie. Teoria generală a valorilor sportive fairplay analizează nașterea, structura, evoluția, cunoașterea, recunoașterea valorilor, rolul și locul lor în sistemul vieții sociale, scările de valori în diferite formațiuni social-istorice, dinamica sistemelor de valori, reevaluarea valorilor, în funcție de valabilitatea lor general-umană și în funcție de rolul istoric al valorilor în diferite etape istorice, mutația valorilor și receptarea lor practic-critică, semnificațiile lor date de diferite grupuri sociale în timpuri și locuri deosebite. Perspectiva asupra
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
care stau la baza acestor procese, legile de organizare și de funcționare ale conținuturilor lor exprimate în atitudini și comportamente. Urmărind, între altele, trăsăturile specifice ale culturii sportive, ca subsistem al sistemului social, profilul material și spiritual al unei formațiuni social-istorice, legile și categoriile culturii sportive și formele ei în diferite stadii de dezvoltare social-istorică și în diferite locuri, instituțiile culturale și modalitățile lor de organizare și funcționare a culturii sportive folosește atât categorii ale psihologiei, cum ar fi: percepția, motivația
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
lor exprimate în atitudini și comportamente. Urmărind, între altele, trăsăturile specifice ale culturii sportive, ca subsistem al sistemului social, profilul material și spiritual al unei formațiuni social-istorice, legile și categoriile culturii sportive și formele ei în diferite stadii de dezvoltare social-istorică și în diferite locuri, instituțiile culturale și modalitățile lor de organizare și funcționare a culturii sportive folosește atât categorii ale psihologiei, cum ar fi: percepția, motivația, voința, sugestia, dispoziția, sentimentul, comportamentul, convingerea, conștiința etc., cât și concluzii ale psihologiei sociale
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
în cadrul vieții materiale și spirituale, faptele de acțiune sportivă, fenomenele și procesele culturale, ca forme ale realității sociale complexe, ansamblul dinamic al acțiunilor sportive, a căror rezultantă este constituirea de valori sportive mereu inovatoare, realizate în procesul transformator al practicii social-istorice. În primul rând vestimentația are valoare utilă, ajută la problemele respiratorii și la evitarea temperaturii din anotimpul rece reglează trupul din punct de vedere al încărcăturii calorice, vestimentație adecvată anotimpului sau temperaturii mediului ambiant. Moda sportivă atrage structuri de linie
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
până la ele (generațiile I, ÎI, III, chiar si IV de drepturi ale omului) . Spre deosebire de toate aceste categorii de drepturi ale omului (care au ca subiect juridic individul, în momentul prezent, în actualul stadiu al civilizației umane și într-un context social-istoric contemporan, drepturile omului din generația a V-a sunt drepturi puternic conectate la dimensiunile de dezvoltare umană, de dezvoltare durabilă, la dreptul la dezvoltare și la dreptul omului la un mediu sănătos și curat, precum și de dreptul omului la pace
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
spațiu, așa încât mă voi mărgini doar să o punctez, insistând mai ales asupra principiilor lui Wellek și Warren. Mai întâi, se cere precizat că unilateralitatea unei abordări care ar explica toată opera unui scriitor, numai prin cutare eveniment biografic sau social-istoric, este evident eronată și nimeni nu mai poate lua astăzi în serios o asemenea poziție teoretică. De fapt, în ciuda moderației lor generale, autorii Teoriei literaturii preferă uneori cazurile extreme pentru simplificarea discuției. Este citat, de exemplu, Frank Harris pentru că reduce
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
dintre tezele criticii structurale de tip Wellek și Warren și tezele criticii marxiste. Unitatea operei, interdependența fenomenelor de cultură, raportul complex între bază și suprastructură, în sensul influențelor reciproce, independența relativă a faptului artistic, judecarea operei literare în contextul ei social-istoric, dar și ca valoare estetică etc., toate acestea derivă din principiile generale ale dialecticii marxiste dar sunt totodată, teze la care subscrie în mare măsură și estetica lui Wellek și Warren. Structuralismul lui Wellek și Warren nu contrazice în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
acesteia, sociologii de orientare nomotetică se străduiesc să descopere legi și regularități generale, încercând extrapolări. Un exemplu elocvent de elaborare nomotetică este inferența de la eșantion la populație. Cei de orientare idiografică mizează pe unicitatea și irepetabilitatea faptelor, fenomenelor și evenimentelor social-istorice. (Nu întâmplător istoriografia este invocată mereu ca disciplină idiografică.) Tensiunea nomotetic-idiografic, care se suprapune în foarte mare măsură cu ceea ce R. Boudon (1995) numește „universalism-contextualism”, nu trebuie însă supraestimată. Cei mai mulți sociologi descriu și explică acțiunile sociale și colectivitățile prin intersecția
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
spre un stadiu anterior. De asemenea, spre deosebire de Freud, Erikson a accentuat într-o mai mare măsură rolul Ego-ului decât al Sine-lui, ca parte a personalității independentă de Sine, care se dezvoltă și după vârsta copilăriei, influențat fiind de mediul familial, social-istoric, cultural. Teoria lui Erikson este o teorie a dezvoltării psihosociale a personalității de-a lungul întregii vieți, căutarea identității fiind tema ei centrală. Problematica identității constituie cheia explicativă a dezvoltării individuale. Stadiul adolescenței este considerat esențial pentru definirea identității Eu-lui
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
1957), amplă „povestire istorică” de evocare a unui episod din lupta minerilor din Zlatna, la câteva decenii după răscoala lui Horea -, P. a dat un ciclu romanesc format din cinci volume care, relativ independente, se articulează într-o ambițioasă frescă social-istorică: Labirintul (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), Timpul și furtunile (1978; Premiul „Ion Creangă” al Academiei RSR), Tatuajele nu se lasă la garderobă (1982), Geneza (1983) și Întâlnirea (1989). Prozatorul a desemnat, la un moment dat, sintagma „timpul și furtunile”, titlul unuia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
al burgheziei intelectuale, generoase, coborâtoare din răzeși. Prima realitate, prin care La Medeleni se constituie și într-un bildungsroman, este condiționată de stabilitatea celei de-a doua: conservarea candorilor edenice proprii vârstelor aurorale pare posibilă doar în condițiile unui timp social-istoric propice. Arhitectonic, trilogia nu urmează legile romanului clasic, nefiind construită după un plan narativ riguros. Conflictul, atât cât există, se dezvoltă în absența unei organizări pe axa unor întâmplări ce se înlănțuie, a unor determinări epice strânse, iar personajele evoluează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
etc. Este nevoie să diferențiem alte două noțiuni strâns legate între ele și extrem de importante pentru comunicare: limba și limbajul. Limba reprezintă totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, lexicale și gramaticale) ce dispune de o organizare ierarhică, potrivit unor reguli gramaticale, dobândite social-istoric. Față de individul uman, care reprezintă un summum de însușiri și particularități individuale, limba este un dat obiectiv, nedepinzând de existența în sine a individului, ci de existența colectivității umane, a unui popor sau a unei națiuni. Limba este un câștig
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
com și Windermere. Dragoste la a doua vedere) recomandă o prozatoare matură cu un proiect literar ambițios: acela de a asuma liber și în afara oricărui litigiu rădăcini de familie și de neam. Cu fiecare carte, angoasele și tensiunile biografice și social-istorice sunt tot mai riguros și mai dezinvolt controlate, materialul existențial acumulat se preface în literatură de bună calitate. „Realitățile vieții” stau față în față cu fantasmele și își împrumută reciproc semnalmente: „Chestiunile Majore ale existenței, crede prozatoarea, se reduc în
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
de-o atmosferă de existență comună. Metropola pătrunde în urbea provincială, printr-o „generozitate” a evoluției sociale. Astfel se produce treptat (la poeții revistei Steaua fenomenul e foarte pregnant) o tranziție de la dramatismul ruralului alienat și rebel în prăbușirea sa social-istorică la echilibrul fie și fragil (avantaj pentru nuanțele lirismului) al provincialului orășean. Laitmotivul creației lui Ion Beldeanu îl reprezintă o sensibilitate molcomă de citadin atras de natură (urbea provincială are de altminteri enclave naturale, în măsură a stimula atracția în
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
a condeiului, dar nu rezistă tentației (ori sarcinii?) de a formula cu orice preț obiecții: „Pe parcursul acestei ample demonstrații se fac multe observații inedite, disocieri fine, atestînd o reală capacitate de discernare [sic] critică. Supralicitarea factorului estetic, abstragerea din contextul social-istoric al epocii, nebulosul irațional conceput ca izvor al autenticei emoții creatoare, au dus însă la o seamă de aprecieri neconcludente, de valoare îndoielnică asupra lui Eminescu. Poezia cu mesaj social, în speță scrisorile, sau chiar poemul «Luceafărul» pentru vibrația sa
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
de înlocuitoare de programa și de manuale, deoarece viziunea asupra cadrelor didactice a politicienilor de doi bani pe care îi avem astăzi, în stare doar de... "a da copy-paste" unei legislații europene parcurse pe sărite și desprinse de contextul ei social-istoric (unde ești, domnule Ț. Maiorescu, să-ți reactualizezi, cu greutatea cuvîntului dumitale, eseul despre "forme fără fond"?!), este de a ne trata că "prestatori de servicii către populație", argumentul forțe fiind că - nu-i asa? - sîntem "plătiți din banii contribuabililor
Pîine și circ by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/8225_a_9550]
-
prin „pierderea de sine“ a personajelor, însă adaptarea intră în contradicție flagrantă cu boicotarea). Construcția epică a lui Nicolae Stan se situează, de fapt, în interstițiul dintre formula realismului critic obiectiv și aceea a realismului magic. Nu este nici frescă social-istorică a comunismului românesc, dar nici fabulație insolită marqueziană, ruptă complet de referentul real. Ieșirile din verosimil sunt destul de puține față de universul miraculos din Un veac de singurătate. E drept că pattern-ul se întrevede chiar în strategia compozițională a cărții
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
anca de la Aristotel: cunoașterea prin metaforă a identității lucrurilor an diferența lor) lumea dată, impusă prin decrete de către ideologii vremii drept singură și necontestabila realitate, este preschimbata prin imaginea poetica ăntr-un univers al ficțiunii mai adevărat decât cel din ănvătăturile social-istorice ale epocii. Disputa dintre adepții realității date și cei ai idealității visate nu este, de altfel, atât de nouă, ea are ăndepărtate și nobile origini. Căile doar de a impune realitățile și ideologiile au fost diferite an secolul nostru, cel
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]