569 matches
-
-și reconstituie unitatea ideologică, politică și organizațională: rare sînt grupările socialiste care, refuzînd la Hamburg să reintre în rîndul social-democrației, își continuă în mod independent existența. Și de fapt, sfîrșitul acestui deceniu va reprezenta o perioadă relativ fastă pentru Internaționala Socialistă a Muncii, chiar dacă o opoziție socialistă de stînga mai există încă printre rîndurile sale, de o manieră autonomă. Lucrurile se vor schimba complet în deceniul următor și vor scoate la iveală incapacitatea ISM de a interveni într-o perioadă mai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Executivul ISM cer Biroului ca o discuție internațională să aibă loc în legătură cu această chestiune, însă nu obțin nici un cîștig de cauză. Socialiștii cehi, scandinavi, olandezi și britanici sînt ferm opuși acestei orientări. Foarte repede, problema se va pune pentru Internaționala Socialistă a Muncii în următorii termeni: Franța reprezintă oare un caz particular sau constituie punctul de plecare pentru o nouă orientare generală a Kominternului? Cîteva săptămîni mai tîrziu, revolta asturienilor din Spania vine să pună cu mai mare acuitate chestiunea unității
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
măsură să joace un rol la înălțimea aspirațiilor sale? RECONSTRUCȚIA INTERNAȚIONALEI (1940-1951) Problemele cu care se confruntă socialiștii europeni imediat după cel de-al Doilea Război mondial sînt diferite din multe puncte de vedere de cele care au solicitat Internaționala Socialistă a Muncii: în șase ani, raporturile de forță s-au schimbat mult în Europa și în lume. Cu excepția franchismului în Spania, toate regiunile fasciste sau inspirate de acesta au fost înlăturate în beneficiul forțelor democratice. La Congresul de la Bruxelles al
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
adoptată față de comunism și de Uniunea Sovietică, în materie de politică internă și externă, va influența foarte repede majoritatea partidelor socialiste europene. Aceste probleme, precum și contradicțiile care decurg de aici se află în centrul dezbaterilor celei de-a doua conferințe socialiste internaționale ținute la Clayton-on-Sea tot în Marea Britanie! în mai 1946. Nouăsprezece partide socialiste, între care și cele din Europa Centrală, cu excepția Bulgariei, sînt reprezentate. La apelul Laburiștilor, puterea gazdă și organizatoare, se specifică că nu se dorește sub nici o formă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
consimțămînt", Kominformul va avea o influență mult mai redusă decît predecesorul său asupra diferitelor partide comuniste europene, neputînd supraviețui șocului teribil din 1956. După această dată, el va dispărea de pe scena politică. În timpul acelorași ani, COMISCO și mai apoi Internaționala Socialistă vor servi mai ales drept loc de informații și de schimb între partidele socialiste, fiind însă incapabile să definească și să aplice o politică comună, contrar a ceea ce ISM pretindea că vrea să ducă la bun sfîrșit. Mai degrabă reciproca
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
să definească și să aplice o politică comună, contrar a ceea ce ISM pretindea că vrea să ducă la bun sfîrșit. Mai degrabă reciproca va fi adevărată: de o manieră și mai clară decît în cazul ISM, pozițiile adoptate de Internaționala Socialistă sînt mult tributare raporturilor de forță existente între partidele care îi sînt atașate 14. Unanimitatea nu este încă prezentă în rîndurile socialiștilor și în special asupra principalei probleme discutate la Anvers: chestiunea păcii și a reconstrucției economice care determină atitudinea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
asupra problemelor Europei", cerînd țărilor vizate de Planul Marshall "să elaboreze o strategie comună pentru crearea Statelor Unite Democratice din Europa". Aceasta înseamnă avansarea mai mult sau mai puțin explicită a ideii unei Federații europene și a unei mișcări pentru Statele Unite Socialiste din Europa. Dar această orientare rămîne minoritară în cadrul Conferinței, unde este respinsă de britanici și olandezi care admit că Planul Marshall poate servi la a face să progreseze coordonarea economiilor europene, refuzînd însă orice idee de Federație europeană. Conferința confirmă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
construcția europeană, în momentul cînd aceasta își face apariția, la acest sfîrșit al anilor '40. Bineînțeles, aceste analize nu sînt dezvoltate atît de brusc în cadrul COMISCO-ului. Ele condiționează totuși, și de o manieră directă, argumentarea Laburiștilor față de celelalte partide socialiste europene; plecînd de la asemenea postulate, ei dezvoltă, de asemenea, o viziune specială față de acestea, pronunțîndu-se pentru dificultatea și chiar imposibilitatea unei cooperări între diferitele compozante ale socialismului. Să dăm aici din nou cuvîntul lui Healey, care, în 1950, se exprimă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
situat mai întîi în această parte a lumii, dar o dată cu reconstituirea Internaționalei Socialiste, această stare de fapt va tinde să fie depășită. Și aceasta cu atît mai mult cu cît, așa cum evoluția anilor precedenți a arătat-o deja, nu Internaționala Socialistă este cea care ia inițiativa construcției europene. Desigur, unii dintre membrii săi se pronunță deschis într-o primă fază pentru această perspectivă. Dar ei nu constituie decît o minoritate, în timp ce, în ansamblul său, mișcarea continuă să fie împărțită în legătură cu această
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aceste pierderi să fie compensate prin cîștiguri în Europa de Vest. Vor aduce ele oare noi succese mișcării după această dificilă perioadă de reorganizare? Reconstituirea organizației internaționale a socialismului are loc după lungi dezbateri și compromisuri indispensabile. În primii săi ani, Internaționala Socialistă nu este în măsură să depășească dezacordurile apărute între diferitele sale partide membre: ele se referă atît la problemele europene, cît și la comunism, relevînd poziții adesea complet opuse. Această situație explică, cel puțin într-o anumită măsură, faptul că
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
deceniului următor. În timpul acestei perioade, numeroasele inițiative luate în materie de construcție europeană de către forțele politice, altele decît cele socialiste, vor trezi în rîndurile sale numeroase dispute și vor provoca multe polemici: trebuie să recunoaștem că în acest domeniu, Internaționala Socialistă nu mai poate fi responsabilă de evenimentele pe care le stăpînește cu dificultate. Divergențele de fond asupra Europei, înainte și după eșecul CED (1951-1964) Încă din 1945, SFIO a luat poziție la nivel înalt în favoarea unui model de organizație socialistă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
militantismul în favoarea Europei. Foarte repede, turnura politicii interne franceze o va face să treacă de la un internaționalism, aparent intransigent, la un naționalism dintre cele mai exacerbate. O asemenea evoluție nu poate decît să determine regresul noțiunilor de internaționalism din cadrul Internaționalei Socialiste: SFIO, care pînă atunci reprezentase "stînga" acesteia se situează acum la dreapta Internaționalei. Ca urmare a alegerilor din ianuarie 1956 care consfințesc victoria Frontului Republican, Guy Mollet ajunge la președinția Consiliului. Guvernarea sa, una dintre cele mai lungi din cadrul Republicii
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
evenimente s-au produs în lumea comunistă. Chiar dacă într-o primă fază, acestea nu au avut decît o influență redusă asupra mișcării socialiste, ele sînt pe termen lung aducătoare de mari schimbări, de aceea trebuie să fie amintite acum. Internaționala socialistă și problema comunistă Întreaga istorie a mișcării socialiste din perioada interbelică, precum și eșecul său final se explică în mare parte prin disensiunile provocate în rîndurile sale, în legătură cu atitudinea care trebuia adoptată față de comunism. În rîndurile ISM, partizani și adversari ai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
democratic nu este posibil. Antagonismul dintre aceste două sisteme politice este complet; el apare de altfel și în formele organizaționale ale acestora: centralismului democratic propovăduit de comuniști i se opune deplina libertate de opinie, care este o regulă în Internaționala Socialistă și în partidele sale aderente; • structurat în cadrul unei mișcări internaționale, acum reprezentată de Kominform, comunismul nu este nimic altceva decît un "nou imperialism" al cărui scop final este destabilizarea și distrugerea regimurilor de democrație parlamentară, în beneficiul unui sistem instalat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
prea mult. Încă din anul următor, Internaționala renunță să mai ceară retragerea trupelor sovietice din țările Europei de Est, limitîndu-se numai la a pretinde: "ca o condiție minimală a unei posibilități reale de coexistență, restabilirea și libertatea mișcărilor muncitorești și socialiste democratice peste tot unde acestea au existat în trecut, precum și eliberarea tuturor prizonierilor întemnițați datorită convingerilor politice"22. Termenii moderați se explică prin voința explicită de a căuta posibilități de utilizare ale căilor diplomatice și aceasta în detrimentul unui abandon relativ
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
1926), Germania (1933), Grecia (1936), Cehoslovacia și Spania (1939), precum și în cele trei State baltice: Lituania, Estonia, Letonia 25. În anii ce urmează celui de-al Doilea Război mondial, datorită căderii dictaturilor inspirate de fascism și nazism, emigranții aparținînd mișcării socialiste, sînt, din punct de vedere numeric, mult mai reduși. Îi vom regăsi doar în rîndurile unui singur partid, afiliat la COMISCO Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol*, care se organizează în exil. Totuși, acest caracter limitat al emigrației socialiste nu va fi
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
făcută omologilor acestora din Armenia, Georgia și Ucraina; SFIO critică această distincție explicată de socialiștii suedezi "prin rolul jucat de către diferitele partide în țările lor, într-un trecut mai mult sau mai puțin apropiat". Este destul de surprinzător să vezi Internaționala Socialistă împiedicîndu-se într-o chestiune, care se va pune într-un context, evident complet diferit, începînd cu primăvara anului 1990, data proclamării independenței Țărilor Baltice: istoria recentă a acestor țări, care datează numai de o jumătate de secol, devine în situația
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
să evolueze lent, mai întîi în Italia, ca urmare a anului 1956 și a raportului Hrușciov. Asemenea chestiuni nu privesc numai domeniul funcțional și organizațional; ele transpun, de asemenea, niște concepții politice clare: afirmarea caracterului fundamental al democrației de către Internaționala Socialistă contribuie în mod vizibil la privilegierea negocierilor dintre membrii săi. Constituind înainte de toate o structură de concentrare, Internaționala dispune totuși de o putere de constrîngere care acționează asupra partidelor afiliate, chiar dacă ea rămîne limitată; aceasta le impune, într-adevăr, un
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ale ISM și IS? Și dacă au loc asemenea schimbări, au ele oare o semnificație și niște consecințe politice? În ciuda diverselor mutații efectuate în cadrul organizației sale și a numeroaselor proiecte de raționalizare, sugerate de membrii săi în perioada 1951-1976, Internaționala Socialistă nu a cunoscut decît slabe modificări de structură și funcționare în timpul acestui sfert de secol 27. Organizație europeană, ea s-a deschis progresiv și țărilor aparținînd altor continente, însă metodele sale interne de lucru nu au fost deloc schimbate pe
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
fiecărui partid, figura în statut, fiind efectiv o regulă; o asemenea dispunere a avut importante consecințe asupra raporturilor de forțe interne din cadrul ISM și a contribuit generos în a-i asigura Partidului Laburist un loc de frunte. Dimpotrivă, în Internaționala Socialistă fiecare organizație nu dispune decît de un singur vot în Congres, ceea ce simplifică mult dezbaterile. Această măsură statutară este semnificativă pentru dorința de a căuta un consimțămînt general referitor la marile probleme. Congresul decide principalele orientări politice, de afiliere sau
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de funcționare. Dacă istoria Internaționalei a II-a și a ISM au fost într-o anumită măsură supradeterminate de hegemonia socialismelor german și apoi britanic, în perioada imediat următoare Primului Război mondial, nu același lucru putem spune și despre Internaționala Socialistă, unde raporturile de forță se construiesc în mod diferit. Începînd cu anii '20, datorită declinului relativ, dar adevărat, al socialismului german, precum și ascensiunii puterii laburiste, echilibrul politic al forțelor în cadrul mișcării socialiste internaționale se va schimba complet: această evoluție reprezintă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
favorizează scopurile: ea obligă Internaționala, fie să adopte o poziție comună, bazată pe compromis în legătură cu diferitele situații, fie să lase mînă liberă partidelor care decid alte orientări. Astfel, disputele politice slăbesc din intensitate; și mai mult încă decît ISM, Internaționala Socialistă permite fiecărui partid să acționeze în felul său. Capacitățile de constrîngere fiind mult mai limitate, omogenitatea sa politică se resimte puternic. În aceste condiții, se va ajunge la o organizație slabă, care va juca mai mult un rol de concertare
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Socialiste și puținul prestigiu care se mai alătură încă reprezentării celei mai înalte instanțe a socialismului internațional. Profund reformist, Andersen a propus încă de la Congresul de fondare de la Frankfurt ca organizația să se numească mai degrabă "Internaționala social-democrată" decît "Internaționala Socialistă". În timpul mandatului său, el depune toate eforturile pentru a orienta socialismul internațional în această direcție. Din acest punct de vedere, inițiativa luată de SPD la Congresul său de la Bad-Godesberg din 1959, de a repudia oficial marxismul și lupta de clasă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
terminat de scris. Lăsînd la o parte organizațiile studențești și de tineret prezente, dintre care unele s-au născut din mișcarea socialistă 36, ceea ce frapează este slăbiciunea angajării socialismului european adult în această zguduire care a mișcat Bătrînul Continent. Internaționala Socialistă și partidele sale membre rămîn aproape complet străine de ceea ce se petrece în numeroase țări. Nici o reflecție comună, nici o adeziune colectivă și nici o acțiune concertată nu își fac apariția în această perioadă. Este lesne de înțeles, dacă avem în vedere
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în plină mutație Angajat pe calea unui declin ireversibil în multe țări, între care Franța ocupă un loc de frunte, socialismul european va cunoaște totuși o nouă relansare în Europa și în lume1. Regresul lent, aparent iremediabil, înregistrat de Internaționala Socialistă de-a lungul anilor '60 se oprește; tendința se inversează, iar mișcarea începe să cîștige teren la începutul deceniului următor. Această răsturnare rezultă atît din evoluția contextului politic internațional, cît și din luarea de cunoștință a mai multor conducători socialiști
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]