2,462 matches
-
mai degrabă, nu mergeam, alunecam, ca această fetiță îmbrăcată în negru. Când mi-am revenit, am băgat de seamă că mă întorsesem în oraș și mă aflam în fața casei socrului meu. Nu știu cum s-a întâmplat de am trecut pe lângă casa socrului meu. Tânărul său fiu, cumnatul meu, era pe bancă - precum un măr înjumătățit cu sora sa. Copilul și bătrânul semănau ca două picături de apă. Avea ochii oblici de turcmen, pomeții proeminenți, de culoarea grâului, nasul senzual, fața slabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și se rostogoli pe pământ. Mi se făcu atât de frică, încât am luat-o la fugă. Alergam pe străzi, toate personajele pe care le vedeam se uscau pe loc. Nu îndrăzneam să mă uit în urmă. Ajuns în fața casei socrului meu, îl găsii pe fratele mai mic al târfei stând pe bancă. Am băgat mâna în buzunar și am scos două prăjituri; am vrut să i le dau, dar, când l-am atins, capul i se desprinse de trup și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Învățare a... iubirii teatrului : ori, de asemenea lucrări, vom avea nevoie Întotdeauna... Un scriitor cunoscut spune, În 2008, că a fost considerat ani În șir, pe vremea comunismului, ba ginerele lui Dăscălescu, ba al lui Miu Dobrescu, cînd de fapt socrul său era un anonim. Just : are dreptate. Dar, ca să fim sinceri pînă la capăt, a și profitat de aceste presupuneri, În perioada cu pricina, tăcînd misterios... Citesc o listă a actorilor cu funcții politice Între anii 1948 și 1989. Sunt
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
se căsătorise, Între timp, cu fiica unui agent FBI și obținuse cetățenia americană. Acesta era un lucru bun. Numai că, după Încheierea studiilor la Yale, În loc să rămînă În apropierea profesorului Palade, el s-a angajat la CIA, profitînd de relațiile socrului său. Ceea ce nu știa „studentul“ știa Departamentul de Informații Externe: că, În realitate, așa zisul agent FBI era omul nostru! Partea a doua VÎNĂTORII DE SUFLETE Nu s-a Întîmplat nimic Mulți dintre ei au susținut, după aceea, că nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aplecat ca un mexican deasupra tobelor sale bongo, cu coada lui de rățoi ațintită spre ceruri - și nimeni și nimic nu-l doborâse nicicum! Și iată-l acum, are treizeci și trei de ani, ca și mine, e comis-voiajor la firma lui socru-său, care are un depozit de articole de tehnică medicală pe Market Street din Newark. Și ce mai fac eu, mă întreabă el, cum îmi câștig pâinea? Chiar să nu fi aflat? N-o fi pe lista de destinatari a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-te și-ai să-mi dai dreptate. Faci doi-trei copii, maman ți-i crește, vilă-vilă, avere-avere, parcă așa am înțeles, că nu oricine-i Marcu profesorul. Cînd nu-ți mai place de tata-socru, te urci pe motocicletă și evadezi... ...de socru? repetă Vlad bîntuit ușor de gînduri. Păi el e cu averea. El te va lua de guler la cea mai mică nesupunere. Înțeleg că vrei să locuiești la ei. În nici un caz, acolo, nu vei fi tu cap de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fiarbă de neliniște. "Norocosule! clatină Mihai din cap, privindu-l cum fuge spre autobuz. Înalt, frumos, studii superioare, delicat la vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani..." Îndesîndu-și gîtul în gulerul ridicat al paltonului, cu fularul strîns sub bărbie, Mihai se avîntă prin viscolul turbat spre centrul orașului, să treacă mai întîi pe la teatru, că la ora nouă a început ultima repetiție dinaintea vizionării de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
părerea ta că "la întins pe pat, de dragul amorului" sîntem bune toate, vreau să completez că unora ne-ar plăcea să avem și copii, dar pe care să-i creștem în doi, soț și soție, nu să-i dăm la socri, ori la leagănul de copii, ca tatăl să poată umbla după femei, iar mama, la echipa de teatru pentru amatori. Înainte ca Radu să mai poată spune ceva, Paula iese, iar pașii ei, siguri, se aud pe culoar, spre rezervele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de cununia religioasă, dom' profesor? O aberație! Și nu v-ați pus problema de ce mulți o mai practică? Poate chiar și printre colegii dumneavoastră de catedră. Niște ignoranți! Și eu am făcut așa ceva. Și știți de ce? Să faci pe plac socrilor. Nu. Să simt că, însurîndu-mă, a fost o zi festivă în viața mea. La Starea Civilă m-au terminat în patru-cinci minute: unul cu cămașă în carouri, cu mînecă scurtă, a intrat grăbit în sală, și-a pus tricolorul, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
larg, căscînd prelung, cu zgomot. Mă, ce somn grozav! Parcă mi-a mai trecut și durerea de cap, că... Ce te uiți? Chef în toată legea! clatină Vlad din cap, rotind pe toate părțile pachetul de țigări. Numai la viitoru-mi socru am văzut de-astea, fuma doamna. Ar vrea să mai zică ceva, dar un gînd rău, iscoditor, îi aduce în minte surîsul femeii, la ultima lui trecere prin Iași, cînd și-au luat rămas bun; parcă voia să-l certe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
violezi propria-ți nevastă, s-o vezi cum, în culmea extazului totuși, strînge în dinți colțul pernei, perforîndu-l. S-o fi lăsat? Era mama Doinei, legal îmi putea lua copilul, rămîneau amîndouă în vînt, fiică și nepoată de reacționar... Cînd socru-miu a fost reabilitat, a vrut să mă lase ea, dar cum situația mea era incertă..., noroc de soacră-mea, care a convins-o. Apoi, timpul, obișnuința... Și uite-așa, uneori, noaptea, acasă, la ceasurile astea, în fața ceștii cu cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știu. L-a solicitat pe rector să-l cunune, să-i fie naș, în mod tradițional, și s-au dus cu mașinile la mănăstire, cică la aer curat, dar cu lumînări simbol al luminii și părinte-stareț că așa au vrut socrii, să nu se calce în picioare tradiția. Da, încuviințează Lazăr, turnînd încet în pahare iar cînd s-a îmbătat, moș Vrabie l-a luat de piept: "Năzăul mă-ti așa înjură el, cu năzăul de prost, ai luat pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai și adun la timp, așa încât o țandără din ghirlanda ornamentală plantată deasupra patului mi se-nfige sub pleoapă. Oroarea aceea de ghips împletit, cu arabescuri și înflorituri, ar fi trebuit dată jos cu dalta, cu tot cu spoturile ei, cadou de la socru-meu, inginer umblat acu’ o sută de ani prin Hamburg, „așa pentru atmosferă, mă înțelegeți...”, și-a rânjit larg, arătându-și strungăreața. De câte ori erau aprinse și împrăștiau o lumină vișinie pe cearșafuri, îmi venea să scot portofelul înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și statuete ajunse prin casă nu știu când și cum și cobor repede să le las lângă gunoieră. Orice lucru aruncat mi se pare o mică victorie în fața destinului, sâc-sâc! Mi s-a întâmplat să vin cu sacoșa încărcată de la socru-meu și s-o las primului cerșetor întâlnit în cale, mi-era și lene s-o car, nici nu mă osteneam să mă uit înăuntru. Nu mă supăr dacă lumea nu-mi mai restituie cărțile, oricum rafturile se-ndoaie, praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
minunat îi încadra fața ca o flacără. Carmina și-o reaminti în cămașă lungă de noapte din finet alb, maimuțărindu-se în fața oglinzii, cu tălpile goale pe covorul de iută... Și atunci era la fel de firească, de minunată. Acolo în curtea socrilor, printre mesele întinse sub forma de U, Elena dansa, râdea, vorbea, își ridica puțin poalele rochiei atunci când ridica treptele ca să se ducă în casă după cine știe ce obiect, era plină de vervă, se știa în centrul atenției. Doar tatăl, livid, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dansa, râdea, vorbea, își ridica puțin poalele rochiei atunci când ridica treptele ca să se ducă în casă după cine știe ce obiect, era plină de vervă, se știa în centrul atenției. Doar tatăl, livid, cu nodul cravatei înțepenit sub bărbie, cu floarea de socru mic prinsă de reverul hainei, drept, împietrit într-o postură ce se credea plină de demnitate, făcea o figură disonantă printre ceilalți nuntași veniți fie să se distreze, fie ca să-și achite unele obligații de familie, dar hotărâți, oricare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răspunse el gutural și ieși cu un nod în grumaz. O veni ea ziua când tovarășii șefi o să fie trași la răspundere. Un hipertensiv pe teren, auzi! Chestia asta cu hipertensiunea era jucată de el de când medicul cardiolog, prieten cu socrul lui, din alt oraș, i-a atras atenția asupra acestei probleme, să tot fi fost o săptămână de atunci, nu mai mult, că vezi, cu sănătatea, cu inima nu te joci, cu inima nu-i de glumit, de altfel el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-aș fi vrut să ajung aici în apartament și să fiu singur. Ar fi fost o tortură. Până la urmă am întâlnit un fost coleg de școală, agricultor, cică, venise cu ARO-ul lui în piață, cu pepeni. Îi vindea socrul său. Mi-a ales și mie un pepene, m-a tras în margine, sub o tarabă ponosită, cu mișcări iuți aproape de neobservat a despicat pepenele în felii. Mănâncă, mi-a zis, calitatea întâia, garantat, băiatul nu se înșală. Am șovăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toate necazurile, răsfățată, avea timp să se bucure de un apus de soare, să observe lucirea bobițelor de rouă pe frunze, să privească în jur și să rămână pe gânduri, copleșită de peisajul idilic, de câte o senzație aparte. Cu socrul meu mă înțeleg excelent, e un bărbat încă viguros. Deseori ieșim în cerdac și jucăm câte o partidă de șah. A fost un pasionat al șahului, aici în sat nu prea are cu cine să-și măsoare forțele, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am tocit neîncrederea. Îmi trimite acasă plăcinte sau cozonac, unt, brânzeturi, prin vreo femeie care are drum spre gară, dar niciodată nu am văzut-o degajată la chip în prezența mea, ea își arogă dreptul de a fi reticentă. Cu socrul meu și cu Ela ies uneori la plimbare prin împrejurimi, el se îmbracă într-un costum de inișor de culoarea untului, își așază pălăria de pai pe cap, într-o zi mi-a arătat la o cotitură a râului, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spune către suratele sale, nu-mi e frică nici de soare apune, da, da, da, da, îi răspund în cor gâștele, da, da, da, da, răspund și bobocii, nu ne temem nici de soare apune, da, da, da, da. Tata socru zâmbește, plimbarea îi face foarte bine, îi arată Elei o lăcustă pitită între două fire de iarbă, abdomenul i se mișcă repede deși pare calmă, se crede bine camuflată, Ela se apleacă spre ea, o studiază cu atenție, nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lăcusta sare la jumătate de metru depărtare de noi, își încordează picioarele lungi, dindărăt, mai execută un salt acrobatic, încă unul și este înghițită de iarbă, a dispărut fără urmă, încearcă s-o mai găsești dacă poți! Ela pare dezamăgită, socrul meu scormonește iarba cu bastonul în căutarea ei. S-a ascuns bine, nu mai dăm de ea, spune și pășește mai departe pe iarbă. Astăzi, când am fost pe la bătrâni s-o las pe Ela, nu i-am găsit nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Minunea s-a Întâmplat În anul de grație 1946. A fost o nuntă mică: ceva rude, câțiva supraviețuitori ai războiului și primarul, un vechi client al Amaliei. Călătoria de nuntă a durat trei zile. O excursie la Vinț, la mormântul socrilor pe care nu-i cunoscuse, spunea Marta cu tristețe. O tristețe care nu o va părăsi niciodată și pe care el a luat-o ani În șir drept tandrețe, În timp ce ea nu era decât resemnare. În imobilitatea sa concentrată, Coriolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rapid fără B. A. O. Toate marile corporații de astăzi au fost ridicate din bani împrumutați. Să-l luăm ca exemplu pe Sam Walton. La început, el a cumpărat un mic magazin dintr-un orășel american cu bani împrumutați de la socrul său. El a fost cel care a introdus pentru prima dată în comerț noțiunea de "reduceri". Sam Walton dădea următoarea asigurare clienților săi: " Dacă tu găsești undeva produse mai ieftine decît la noi, îți dăm banii înapoi." În mod normal
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
tentați să creadă că i s-a întâmplat ceva rău. Când vine vremea să se căsătorească, tânărul își alege ca parteneră o femeie care are o vilă prevăzută cu două WC-uri, mari și confortabile. Iar când se satură de socrii săi, care nu-l lasă să citească liniștit în încăperea lui predilectă, își găsește o amantă mai tolerantă; după consumarea actului sexual, în timp ce ea rămâne în pat cuprinsă de extaz, el se poate duce cu o carte în mână la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]