707 matches
-
catifea închis roșie, contrastau într-un mod mirabile cu pilastrii alți și ornați cu aur ce-i despărțeau. În mijlocul camerei sta o masă, și un joc de șac și-avea locul între două luminări mari de ceară. Șezurăm pe-o sofa, și Caldero părea cufundat în gândiri. În fine, începu: " Domnule conte, veți afla poate neînțeles de ce sunteți așa de scump spaniolului Caldero; el crede că trebuie să v-o esplice aceasta; și, spre a o putea, trebuie să vă dau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ghica : „își făcea cheful cu ciubuc și cu cafea, după obiceiul oriental”. Sau la Vasile Alecsandri : Acum Stambulul râde, și bea și clocotește De-un chef, ce până-n ziuă, crescând, se prelungește. Dar cheful cel mai mare îl gustă pe sofa Doi gemeni de beție : Murad și Mustafa. Câteva fragmente din notele de călătorie în Maroc, scrise în 1853 de Vasile Alecsandri, ne pot da mai multe informații privind înțelesul în limba română (și turcă) a termenului chief la mijlocul secolului al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mereu „într-un nor de fum ca un zeu olimpic”. Eugen Lovinescu a descris portretul făcut de tânărul Iacob tatălui său, boierul Costache Negruzzi : Când ochii ți se deprindeau [de atâta fum], zăreai în fund, șezând grecește [= turcește] pe o sofa, un om bine închegat, stând de vorbă cu Kogălniceanu. Alături, feciorul [ciubucciu] aștepta în picioare. Când boierul [C. Negruzzi] bătea din palme, feciorul umplea un nou ciubuc, îl punea în gură trăgând câteva fumuri de încercare, apoi îl trecea stăpânului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
străini prin Țările Române. Este simptomatică reacția de stinghereală manifestată de un diplomat danez, Clausewitz, care în 1824, trecând prin București spre Istanbul, i-a făcut o vizită de curtoazie domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. Domnitorul stătea „așezat pe sofa cu picioarele încrucișate”, fiind înconjurat de boierii dregători și de nevestele lor. „Vodă Ghica primi pe străini cu multă amabilitate, îi pofti pe italienește să șadă și dădu ordine să li se aducă dulcețuri, cafele și lulele [= ciubuce]. Danezului îi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de-a conversa lucruri indiferente cu persoana regelui, curiozitate pe care nu oricine o poate prețui după valoarea ce i-ar da-o curtezanii și camarila sau eroii de la 11 fevruarie și prezidenții republicei ploieștene, cari se răsfață azi pe sofalele statului ce împodobesc palatul. Dar nu, audiențe particulare, nu satisfacerea vanității sau curiozității de-a sta față în față cu M[aiestatea ] Sa i-a făcut pe proprietarii din Moldova să solicite audiența, ci nevoile lor, păsurile țării, cărora pururea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
deosebit de relevant, pentru că o cameră și mobilierul acesteia sînt plasate în punctul central al narațiunii. Schimbările pe care le-au făcut noul episcop și soția sa în camera de primire a reședinței episcopului atrag imediat atenția vizitatorilor. Aceștia descoperă noua sofa o bizarerie oribilă de creton deosebit de grosolană. Nu e rostit, totuși, nici un cuvînt despre locul acestui articol de mobilier. Cititorului i se oferă un inventar destul de cuprinzător al mobilierului din cameră, însă nu apare nici o referire la modul în care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
încît Dora a încetat să-și mai scuture buclele și, punînd mînuța-i tremurîndă pe umărul meu, mai întîi s-a uitat la mine speriată și neliniștită, și apoi a izbucnit în plîns. A fost îngrozitor. Am căzut în genunchi în fața sofalei, mîngîind-o și implorînd-o să nu-mi frîngă inima; dar o bună bucată de vreme Dora n-a fost în stare să facă altceva decît să exclame: "Vai, Doamne! Vai, Doamne!". Și vai, ce speriată era! Și unde-i Julia Mills
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Becky! făcu el, Îmbrățișîndu-mă strîns. Hai să stai jos. Suze e aici, cu copiii... — A venit deja! exclam Încîntată. N-am mai văzut-o pe Suze de secole. Îmi urmez părinții În sufragerie, unde o găsesc pe Suze așezată pe sofa, lîngă Janice, vecina de alături a alor mei. Are părul blond prins Într-un coc și-l alăptează pe unul dintre gemeni. Janice se foiește cu un aer jenat, făcînd eforturi evidente să nu se uite. — Bex! Chipul lui Suze
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke grav. — Ce părere ai, Becky? stăruiește Jess. — Parcă n-aș prea... Îmi dreg glasul ușor stresată. Nu sînt sigură că... — N-ai de ce să te jenezi! se ridică Jess de pe divan și veni să se așeze lîngă mine, pe sofa. SÎnt foarte mîndră de tine, Becky. Și ar trebui să fii și tu la fel de mîndră... Expresia i se schimbă și o văd cum se foiește pe canapea. — Pe ce stau? Ce-i asta? Întinde mîna sub spătar și scoate două
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
despre Janice, pare că nu-și mai Încape În piele de Încîntare. — Oricum, spune Tom ridicînd din umeri, cred c-ar trebui să plec... Janice intră imediat În acțiune, ca un vîrtej. — Jess, scumpa mea! exclamă, sărind În picioare de pe sofa. Nu prea am apucat să ne cunoaștem, nu-i așa? Ce-ar fi să te invităm la noi un ceai, ca să vă puteți continua discuția În voie? — A. Jess pare luată prin surprindere. — Păi... venisem să văd pe toată lumea... Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nu știau ce voiam să spun. În seara respectivă, cînd ajung acasă, apartamentul e Întunecat, gol și fără Luke. E cu ea. Nu. Nu-i cu ea. Termină. Îmi fac un sandviș, Îmi arunc Încălțările și mă fac covrig pe sofa cu telecomanda În mînă. Tocmai zapez, căutînd Povești despre naștere, de care sînt total dependentă (doar că, atunci cînd vine momentul crucial, mă uit printre degete), cînd sună telefonul. — Salut. E Luke, cu un ton grăbit. — Becky, am uitat să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
aproape de mormântul generalului Allard, aflat Într-o grădină alăturată, care Îi aparținuse. M-am Încumetat să-l operez și am făcut aceasta apelând la forță, căci băiatul s-a opus cu Încăpățânare În momentul În care l-am așezat pe sofa. În timp ce generalul Allard Îl ținea de mâini, iar generalul Ventura de picioare, am efectuat o incizie de-a lungul zonei fistuloase, ceea ce-l făcu pe pacient să-și piardă cunoștința pentru următoarele treizeci și șase de ore, fiind cuprins de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa și Valentin Sămânță, 1996) -, însemnările despre „anii din urmă” sau despre „strada depozitului”, anatomia „Valahiei de mucava”, ca și studiile privind epoca veche a literaturii române, prezente în cartea Între hanger și sofa (1998), cele de imagologie despre perioada interbelică din Tentația Orientului ș.a. sunt tot atâtea capitole ale unui fals tratat de patologie culturală zonală, în redactarea căruia prozatorul s-a implicat de la debut. SCRIERI: Povestiri cu strada depozitului, București, 1985; Însemnare
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa), București, 1994; Deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa și Valentin Sămânță), Timișoara, 1996; Valahia de mucava, Timișoara, 1996; Decembrie, ora 10, București, 1997; Între hanger și sofa. Literatura în epoca veche românească, Timișoara, 1998; Tentația Orientului, Pitești, 1998; Apocalipsa 9, Pitești, 1999; Insula de vară, Iași, 1999; Personajul istoric în literatura pașoptistă, Brașov, 2000; Sorin Titel, Brașov, 2000; Prelegeri de literatură română. Epoca veche și modernă, Timișoara
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
mare, ALA, 1997, 327; Ioan Stanomir, Infernul cotidian, LCF, 1997, 39; Ruxandra Ivăncescu, Două fețe ale realului, două fețe ale textului, VTRA, 1997, 11; Gheorghe Perian, Un roman despre arșiță și moarte, VTRA, 1997, 11; Ruxandra Cesereanu, „Între hanger și sofa”, ST, 1998, 11-12; Nicolae Breban, Cămila lui Nietzsche, CNT, 1999, 15; Mircea Cau, Între anonimat și identitate, CC, 1999, 6-7; Florentina Costache, Ficțiuni, RL, 1999, 32; Monica Spiridon, Mic tratat de patologie zonală, R, 1999, 7-8; Ștefana Totorcea, Critica și
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
propria lor spălare, se primenesc din cap pînă-n picioare și, în cele din urmă, ies pe puntea imaculată, strălucind ei înșiși de curățenie. Cu pași veseli, se plimbă în grupuri de cîte doi sau cîte trei și trăncănesc despre saloane, sofale, covoare și stofe fine, propun în glumă să acopere puntea cu scoarțe și să pună perdele pe gabie, adăugînd că n-ar avea nimic împotrivă să ia ceaiul pe veranda teugii, luminată de razele lunii. Cine s-ar încumeta să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
papagalilor și În aroma specială a bunicilor mei, un amestec de naftalină și hașiș. Și-a croit drum pe lângă biroul ticsit cu cărți al bunicului și pe lângă colecția lui de discuri cu rebetika. În cele din urmă, ciocnindu-se de sofaua de piele și de măsuța circulară de alamă, a dat de patul bunicilor și, sub el, de cutia pentru viermi de mătase. Cioplită din lemn de măslin, puțin mai mare decât o cutie de pantofi, aceasta avea un capac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
săptămână de săptămână Milton Stephanides se scuza ca să se ducă În dormitor și să cânte la clarinet În fața geamului. Acum, cu Desdemona mânându-l de la spate, veni jos s-o vadă pe Gaia Vasilakis. Tânăra stătea Între părinții ei, pe sofaua durdulie de culoare verde marin, ea Însăși o fată grăsuță, Îmbrăcată cu o rochie albă cu crinolină, tivită cu volane și cu mâneci bufante. Șosetele albe, scurte, aveau și ele volane. Îi aminteau lui Milton de mileul care acoperea coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Când Capitolul Unsprezece era plecat, nu așteptau să mai urce În dormitor, ci foloseau camera În care se nimereau să fie atunci. Au Încercat canapeaua roșie de piele din bibliotecă. S-au Întins pe păsărelele albastre și bobițele roșii de pe sofaua din camera de zi și de câteva ori s-au așezat chiar pe linoleumul gros din bucătărie, care avea un imprimeu cu cărămizi. Singurul loc În care n-au ajuns a fost subsolul, pentru că acolo n-aveau telefon. Ședințele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
El, veghea mea sfântă, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, Să pot recunoaște trăsurile-ți pale - Căci tu - tu ești el. {EminescuOpI 42} NOAPTEA... Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofa roșă eu în fața lui privesc, Pîn-ce mintea îmi adoarme, pîn-ce genele-mi clipesc; Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă, Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară; Pe genunchi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ascensorul se opri la etajul al treilea. Înconjurat de garda sa exclusiv feminină, Craig era mânat pieziș către o ușă situată pe partea cealaltă a coridorului strălucitor. Camera era mare și plăcută, mobilată luxos. La capătul ei opus, pe o sofa verde, cu spatele la o fereastră enormă, ședea un om cărunt, cu înfățișare plăcută. În dreapta lui, la un birou, stătea o tânără. Craig nici nu o băgă în seamă. Cu ochii mari, el privi cum tânăra conducătoare a gărzii sale se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
adunați în salon, la amiază. Anrella privi la el și spuse: - Arăți obosit, dragă. Du-te în salon să te întinzi. Îmi pare rău că ai avut necazuri cu mașina. Trebuie să discut serios cu Gregory. El o privi de pe sofa cu ochi admirativi. Și fu șocat să-și dea seama că ea arată perfect capabilă să discute serios cu Gregory, sau cu oricine altcineva, de fapt. Era plăcută ochilor, nevasta asta a lui; și nu arăta crudă. Arăta doar matură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
zdreanță de purtat. Zăcând În pădure zile multe. Iar acum, aproape treizeci de ani mai târziu, În zile de aprilie, soare, primăvară, un alt anotimp, fervoarea și intensitatea orașului New York pe cale de a fi desemnate drept primăvară; sprijinit de o sofa portocalie moale, ca pielea; cu picioarele pe un covor finlandez ruginiu cu miez sau nucleu galben - cu fusuri mitotice; privind În jos la o stradă; pe acea stradă, o fereastră de croitorie pe care spiritul timpului prin acțiunea inconștientă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-l pe Croze, decoratorul. Timp de șase luni Wallace se sculase punctual ca orice navetist și se dusese la birou. Dar la birou se aflase că nu lucra la nimic În afară de rebusuri, Încuind ușa, luând telefonul din furcă, Întins pe sofaua din piele. Atâta tot. Nu, și Încă ceva: descheia bluza stenografei și-i examina sânii. Această informație provenea de la Angela, care o avea de la fată direct. De ce Îi permitea fata? Probabil credea că va duce la mariaj. Să-ți pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe dată. Sammler aduse un sul de șervete de hârtie din bucătărie, stabilind În trecere prin casă că nepoata lui ieșise. Absorbind apa vărsată cu șervetul, privind hârtia absorbantă cum se Întunecă, ridică apoi telefonul pe brațul de arțar al sofalei, se așeză pe cuvertura de eșarfe, și formă numărul Shulei. Nici un răspuns. Poate că-și Închisese telefonul. Sammler n-o mai văzuse de câteva zile. Hoață acum, foarte probabil că se ascundea. Dacă Eisen chiar era În New York, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]