636 matches
-
căruia îi refuză până și dreptul de a fi așa ceva. Pe scena socratică se joacă o piesă la fel de serioasă ca în tratate, disertații, expuneri și alte forme recunoscute în cadrul profesiei... -5Proxenet al înțelepciunii? Banii, iată primul casus belli! Pentru că, asemenea sofiștilor, contemporanii săi, Aristip lua bani pentru lecțiile sale... Ceea ce un platonician n-ar fi putut suporta, întrucât Socrate, figura lor emblematică, reprezentantul lor fără voia sa, își împărțea gratis înțelepciunea. Mai mult: refuza banii care i se dădeau - astfel, el
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pun întrebări: el mărturisește că-și învață astfel discipolii că e mai bine să-și utilizeze banii în scopuri terapeutice - filosofia practicată ca artă de a-ți face viața fericită - decât în scopuri mai josnice. Ca tovarăș al lui Antiphon sofistul, precursorul psihanalizei, el inventează prețul curei - în fața căruia nimeni nu protestează astăzi, cu condiția ca tranzacția să se efectueze nu departe de un divan... Ca om liber, el caută calea de mijloc - ca mai toți filosofii Antichității. Afectarea mizeriei este
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de box asupra cărora se năpustește fără menajamente, nu au decât foarte puține legături cu filosofii hedoniști demni de acest nume... Avertizați asupra acestor precauții de rigoare, am avea de câștigat dacă i-am privi pe Gorgias, Protagoras și alți sofiști cu alți ochi; la fel și pe Alcibiade și, bineînțeles, pe Socrate, confiscat complet de Platon. Prăpastia dintre figura istorică reală și ceea ce, după Deleuze, voi numi personajul conceptual este de o adâncime insondabilă. Absența detaliilor asupra unuia sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sa va suferi de aceleași lipsuri. Dar procedeul își arată limitele! Socrate evoluează într-un decor în care celorlalți le revine un rol egal cu cel al unei mese ori al unui scaun. Curios, el poartă straiele dușmanilor lui Platon: sofiștii. Psihologia nu a dat un nume acestui straniu și recurent complex care constă în a reproșa semenului ceea ce refuzi să-ți reproșezi ție însuți. Păcat, pentru că această patologie saturează cotidianul delincvenților relaționali, care sunt numeroși. Platon suferă de acest uimitor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
conceptual ascunde un compus acoperind o sinteză a pozițiilor hedoniste care preocupă spiritele în Atena momentului... Cel mai nostim e că Eudoxiu trece drept un prieten, un discipol al lui Platon. Dar să precizăm... Eudoxiu îi întâlnește mai întâi pe sofiști, căci nimeni nu-i poate ocoli în Grecia, unde ei deplasează mulțimile și nu trec neobservați. Sărac, originar din Cnidos îAsia Mică), Eudoxiu pleacă în Grecia pentru a întâlni filosofi. Prea lipsit de resurse pentru a locui în oraș, el
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un proces care necesită rafinări și precizii. Prodicos din Keos oferă unul din cele mai celebre exerciții de acest gen... -2- Sub piei de animale. Prodicos din Keos - secolul al V-lea î.Hr. -figurează în mod obișnuit în nebuloasa filosofilor sofiști alături de Protagoras - căruia i-a fost elev -, Gorgias și alte nume mai puțin celebre. Cu terapia sa verbală, cu inventarea psihanalizei, cu talentul și metodele lui pentru evitarea neplăcerii, Antiphon din Atena aparține incontestabil arhipelagului hedonist. Dar Prodicos? Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
celebre. Cu terapia sa verbală, cu inventarea psihanalizei, cu talentul și metodele lui pentru evitarea neplăcerii, Antiphon din Atena aparține incontestabil arhipelagului hedonist. Dar Prodicos? Nimeni nu l-a situat vreodată în tabăra filosofilor plăcerii și ai jubilării. Lucrările consacrate sofiștilor îl prezintă ca pe un gânditor auster, ascet, iar cea mai mare parte a glosatorilor reproduc aceste locuri comune. Și totuși... Totuși, comentatorii nu acordă decât puțin interes unei cantități - infime, desigur, dar reale - de informații prin raportare la care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
serie de mărturii prezintă felul lui de a preda. în primul rând, reținem vocea lui gravă, surdă, zbârnâitoare, debitul său specific, toate acestea făcându-i spusele aproape de neauzit - greu de făcut, în aceste condiții, o carieră de retor abil, de sofist înzestrat sau de vorbitor emerit! Apoi, o imagine: într-o chichineață servind ca debara, pusă la dispoziție de Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și Agathon - scuzați modestia, vom găsi toată această lume bună și în dialogurile lui Platon -, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a culcușului în care lâncezește, Prodicos nu aduce câtuși de puțin cu ascetul celebrat de modelul elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze... Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze... Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor verbale. Trata cu mare atenție tot ce avea legătură cu coincidențele între ceea ce modernitatea numește semnificanți și semnificați. Posteritatea păstrează unul dintre obiectele reflecției sale, și este
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de abandon în fața facilității plăcerilor contra unei vieți închinate făuririi unui destin. Prodicos nu-și exprimă preferința, nu se arată partizanul unei teze sau al celeilalte. El expune, opune, povestește. Reținem însă, în ce-l privește, o postură prescriptivă, ca și cum sofiștii ar excela în morala moralizatoare! Ca și cum s-ar fi făcut cunoscuți, ca Platon, propunând niște catehisme, niște evanghelii, niște corpusuri de înțelepciune practică! Ce să credem despre mențiunea din Souda, la rubrica Prodicos, despre moartea lui la Atena, condamnat să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unei gândiri organizate ca o mașină simplistă, chiar puțin naivă, și să vedem mecanismele fine dispărând în operația sintetică? De fapt, acest Tetrapharmakon este expus clar la Philodemos din Gadara, în secolele II-I î.Hr., în textul său intitulat Contra sofiștilor, iar apoi gravat de Diogene pe faimosul zid din Oenanda, în Asia Mică, trei sute de ani mai târziu. Cicero însuși reia în contul său formula mnemotehnică în De finibus. Cvadruplul remediu pare deci mai mult epicurian decât al lui Epicur
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
exemplu, la pagina 333, că Döring, Ueberweg și C. Bailey îl clasează pe Democrit alături de filosofii hedoniști, fară a preciza care este opinia sa, fără a examina tezele și chiar fără a preciza în ce lucrări pot fi găsite... * * * Bieții sofiști! Multă vreme, ei au fost pur și simplu maltratați. Textele lor apar adesea în antologii care nu permit aprecierea meritelor, și nici a specificității fiecăruia în parte. O introducere accesibilă este făcută de Jacqueline de Romilly în Les Grands Sophistes
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
295 - pasaje consacrate hedonismului lui Antiphon. Asupra aceluiași Antiphon, a se vedea excelenta lucrare, singura consacrată acestui filosof pe nedrept uitat, a Annei Hourcade, Antiphon d'Athènes. Une pensăe de l'individu, „Figures illustres”, ed. Ousia, 2001. Despre hedonismul filosofului sofist, a se vedea capitolul V, primul paragraf: „Le plaisir, signe de la conformită de l’action avec la nature”, pp. 125-132. * ** Așadar, cirenaicii... Sunt cel mai slab ilustrați, nicio altă ediție în limba franceză neprecedând lucrarea pe care însumi am publicat
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
introducere, traducere și note, Vrin, 1946. Aici găsim totul: problemele epocii, contextul ideologic, dezbaterile din Academie, criticile unora și ale altora, tezele hedoniste ale lui Eudoxiu, cele antihedoniste ale lui Speusippos, poziția eudemonistă a lui Aristotel. * ** Filosoful în blănuri. Bibliografia sofiștilor este, evident, potrivită și pentru Prodicos din Keos. Vom găsi textele referitoare la el în volumul Les Prăsocratiques din colecția Plăiade. A se vedea, bineînțeles, și Diogène Laërce et ses Vies, deosebit de utilă. Asupra alegerii lui Heracles ca prozopopee și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
calitate de nobil, și prietenia, primar, și procreația, și pulsiunea morții, rămășițele lui pământești, și realitatea, și redactarea Eseurilor, și regele, și relativismul, revendicarea sa de către libertini, la Roma, și Seneca, și sexualitatea, și simțurile, și sinuciderea, și Socrate, și sofiștii, și solipsismul, stima de sine, stoic, studiile sale, sublimarea, și sufletul, și tatăl său, temperamentul său, și teismul, și timpul, tinerețea sa, tradus, și tragicul, și trupul, trupul care gândește, și Varro violențe de care s-au făcut vinovați creștinii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
activelor Și datoriilor, precum Și bazelor de evaluare utilizate în teoria intenției; invocarea de fiecare dată a observației, analogiei, deducției, inducției Și generalizării pentru rezolvarea problemelor propuse; discursul pe urmele valorii economice, respectiv începând cu Aristotel Și continuând cu economiștii scolastici, sofiștii, mercantiliștii, liberalismul economic, fiziocrații, Ricardo, Smith, Marx Și lista rămâne deschisă; prezentarea reflecțiilor critice pentru a tensiona problemele abordate; dialogul modern Și comparat al bazelor de evaluare Și opțiunilor contabile privind menținerea capitalului Și construirea de performanță; dialogul abordărilor privind
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
Marx), care durează de la începuturi până la mijlocul secolului al XVII-lea Și gândirea economică din perioada Științifică, începând cu mijlocul secolului al XVII-lea Și până în zilele noastre” (Sută-Selejan, 1994). Aceste periodizări sunt importante pentru a putea fi „contemporani” cu sofiștii Și socraticii, cu mercantiliștii, fiziocrații, liberalii Și neoliberalii; am abuzat intenționat de ultimele două curente, în încercarea de a evidenția că, pe cât sunt de actuale unele „învățături ale primelor”, pe atât pot fi de depărtate adevărurile astăzi acceptate în raport
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
că, pe cât sunt de actuale unele „învățături ale primelor”, pe atât pot fi de depărtate adevărurile astăzi acceptate în raport de năzuințele umane. Progresul este alimentat istoric, este condiționat de prezent, dar este produs de vizionari Și certificat de viitor. Sofiștii erau individualiști Și cosmopoliți, atacau sclavia Și statul, militau pentru emanciparea individului Și dezvoltarea comerțului cu alte popoare. Socraticii erau tradiționaliști, conservatori Și adepți ai intervenției statului în reglementarea unor probleme controversate Și puneau accentul pe latura universală a problemelor
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
Și cosmopoliți, atacau sclavia Și statul, militau pentru emanciparea individului Și dezvoltarea comerțului cu alte popoare. Socraticii erau tradiționaliști, conservatori Și adepți ai intervenției statului în reglementarea unor probleme controversate Și puneau accentul pe latura universală a problemelor economice abordate. Sofiștii Și Socrate au pus bazele teoriei noțiunilor, deducției Și inducției, iar Platon (427-347 î.H.), un socratic, a dus lucrurile ceva mai departe în teoria deducției Și demonstrației, dar nu atât de departe precum un alt mare socratic, Aristotel (384-322
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
acest lucru și de aceea el nu se plasează nici într-o tabără, nici în alta. Este egal de hulit, urît, batjocorit, persecutat de unii ca și de alții, însă sigur de tradiționaliștii care îl înglobează în aceeași gloată a sofiștilor, ba chiar îl socotesc mai periculos decît aceștia, întrucît exercită o putere de fascinație asupra tineretului, prin personalitatea sa puternică, prin profunzimea și religiozitatea convingerilor sale, care nu au nimic corespunzător la sofiști. Și aci zace marea tragedie din viața
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care îl înglobează în aceeași gloată a sofiștilor, ba chiar îl socotesc mai periculos decît aceștia, întrucît exercită o putere de fascinație asupra tineretului, prin personalitatea sa puternică, prin profunzimea și religiozitatea convingerilor sale, care nu au nimic corespunzător la sofiști. Și aci zace marea tragedie din viața lui Socrate”. Acesta ar fi cadrul general. I se asociază un alt aspect, care îl privește direct și sigur numai pe Socrate: bătălia pentru adevăr. Frenkian mai adaugă o frază lămuritoare, succint, dar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu este recunoscută. Impresia produsă de o imagine pictată sau sculptată depinde de ceea ce figurează ea, nu de modul în care figurează" (J.-P. Vernant). Profesioniștii a ceea ce noi numim arte frumoase se plasează fără îndoială, în ierarhia platoniciană, înaintea sofiștilor și a tiranilor, dar cu mult în urma filosofilor, a conducătorilor militari și a economiștilor. E drept că, detestându-și contemporanii și compatrioții, Platon nu vedea salvarea decât în întoarcerea la imuabilitatea canoanelor egiptene. Până atunci, cu cât un lucru e
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
limbajul. În această cultură și această limbă, în care graphein înseamnă și a scrie și a picta, punerea în cuvinte a imaginilor conferă mai mult prestigiu decât punerea în imagini a cuvintelor. "Un critic de artă al Antichității"* ca Filostrat, sofistul grec din secolul al III-lea roman, excelează în ekphrasis, descrierea frescelor. A descrie înseamnă pentru el a spune poveștile evocate de tablouri, a interpreta, a da glas personajelor ca în Homer. "Să nu iubești pictura, spune el, înseamnă să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
iubești pictura, spune el, înseamnă să disprețuiești adevărul însuși". Dar adevărul ține de domeniul retoricii, iar paralelismul post-clasic al artelor, un poncif, aliniază vizualul după verbal, nu invers. Ut poesis pictura... Nu e lipsit de importanță faptul că tocmai în Sofistul se apropie Platon cel mai mult de o teorie generală a imaginilor, botezată mimetică, termen ce include și devastează în același timp "câmpul artistic" așa cum îl înțelegem noi. Chiar și în lumea elenistică, estetizantă la maxim, imaginea este înghițită de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]