305 matches
-
cum idiosincraziile lui contrariante nu se opresc aici, G. Călinescu nu-l iartă și pune tulburarea de raționament pe seama unor obscure devieri de ordin etnic: "Cu nume grecesc, ginere al lui Gherea, Zarifopol simbolizează spiritul de negație a două rase sofistice." Lui Călinescu nu-i scapă ironia omniprezentă a "burghezului" cu silă de burghezi, nici persiflarea continuă și sistematică, "pînă la agasare". Drept pentru care Istoria literaturii române de la origini va înregistra o "grimasă" de proporții. Și de referință. Mai tîrziu
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
literatură e o rușine: condamnarea ei e definitivă; criticul declară că nu va mai citi niciodată un rând din asemenea volume, oricâte s-ar acumula în rafturile librăriilor". Scriitorul se simte lovit în plin văzând lipsa de bunăcredință și argumentația sofistică a criticului-biolog. I-a răspuns ("era răspunsul unui om mânios") și mai târziu a regretat c-o făcuse, deși tabloul sinoptic" al lui H. Sanielevici era de un simplism izbitor "în care puteau fi încadrați toți scriitorii tuturor literaturilor". Sadoveanu
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
mirat, de aceea, cele câteva „lecturi indispuse” de care s-a întâmplat să mă lovesc. Era cumva de așteptat ca și C. Rogozanu, și Ovidiu Șimonca să se situeze de cealaltă parte a baricadei. Ce m-a surprins era caracterul sofistic al demonstrațiilor lor. Repet, mă lasă rece înverșunarea politică a ultimelor luni. Sunt cu totul lipsit de ceea ce se numește bosă ideologică și mi se pare cel puțin indecent pentru un critic literar să împartă verdicte în funcție de eventuale afilieri. Nu
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
greu să accepți că de fapt Kierkegaard, printr-o iscusită paradă de geniu, simulează o experiență pe care nu o are. "Căsătoria maturizează sufletul, dîndu-i deopotrivă sentimentul importanței, dar și greutatea unei responsabilități ce nu poate fi înlăturată prin argumente sofistice, din cauză că iubești. Căsătoria înnobilează omul prin roșeața sfielnică a femeii, care educă deopotrivă bărbatul, pentru că femeia e conștiința bărbatului. Căsătoria melodizează emoția excentrică a bărbatului, dîndu-i tăcutei vieți a femeii putere și însemnătate, dar numai în măsura în care caută toate acestea în
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
am altă credință decât această speranță nebună.” Formula prin care încearcă să sintetizeze negarea disperării pe care este evident că n-o poate evita dar pe care buna lui creștere nu-i permit s-o divulge este superbă. Superbă, dar sofistică: „Dacă aș crede în ceva, ar fi mai curând în Dumnezeu - dacă există. Există? Habar n-am. Aș vrea să cred că da. Adesea, mă îndoiesc. Mă îndoiesc de Dumnezeu pentru că cred că da. Cred în Dumnezeu pentru că mă îndoiesc
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
of Education according to Christian Writers of the Latter Part of the Fourth Century, AClass, 8, 1965, 86- 101; R. Kaster, Guardians of Language: The Grammarian and Society in Late Antiquity, Berkeley, 1988. footnote>, a influenței celei de-a doua sofistici<footnote G. Anderson, The Second Sophistic: A Cultural Phenomenon in the Roman Empire, London-New York, 1993; T. Whitmarsh, The Second Sophistic, Oxford, 2005. footnote> asupra stilului oratoric al Părinților greci ai Bisericii (de pildă, Vasile de Caesarea Cappadociae<footnote J.
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
a dus la căderea Bastiliei... E, fără îndoială, un text periculos. Și în același timp, unul dificil, chiar dacă Filozofia în budoar e opera cea mai puțin crudă a lui Sade - am spune, cea mai puțin sadică. Discursul acesta, logic și sofistic, poate fi privit nu numai ca o descriere exactă a Republicii (franceze) perfecte, ci și ca o încercare a lui Sade de a legitima lumea celorlalte opere ale sale. Adică, de a crea, sub forma republicii, un "cadru legal" care
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
controversatul Om recent a lui H-R. Patapievici. Aparent cele două cărți fac front comun în lupta împotriva „sindromului" postmodern, ambele recurgând la argumente filosofice, sociologice, istorice. Turnirul khazar ia forma soluționării unei probleme de logică constând în a demonstra „inaintatea sofistică a parohialismului contemporan, fără a introduce din afară sau de sus criterii de autoritate ori metafizice spre a compara și ierarhiza sistemele culturale." Așadar, spre deosebire de H-R. Patapievici, care se situează pe poziția adevărurilor „tari," fundamentate metafizic, Andrei Cornea optează pentru
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
să confirme ideea de „parohializare" a cunoașterii avansată de relativiști. Metoda comparației intrinseci, deși ideală în obiectivitatea ei logică, este greu aplicabilă unor situații concrete, în care de cele mai multe ori nu raționalitatea primează, ci reacțiile emoționale, justificate ulterior prin raționamente sofistice. În pofida obiecțiilor ce se pot aduce în legătură cu unele argumente invocate, cartea lui Andrei Cornea rămâne totuși o scriere necesară timpurilor noastre. Demersul este unul umanist, lipsit de stridențele părerilor radicale, cu iz apocaliptic. Este demersul unui om care nu și-
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
1996) păstrează definiția din ediția anterioară (1975): "parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice". Partea pur informativă a enunțului e permanent însoțită de mărci ale evaluării negative: disciplina doar "încearcă", normele etice sînt "abstracte", subtilitățile și abilitatea implică intenții de înșelare; acuzațiile
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
1975): "parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice". Partea pur informativă a enunțului e permanent însoțită de mărci ale evaluării negative: disciplina doar "încearcă", normele etice sînt "abstracte", subtilitățile și abilitatea implică intenții de înșelare; acuzațiile cele mai dure privesc conținuturile, în
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
casuistique apare cu sensul teologic normal și cu o extindere semantică ușor peiorativă, ca tendință spre exces de subtilitate; același lucru apare la casuiste; în engleză, casuistry și casuist sînt poate mai des folosite cu valoare peiorativă, prin apropierea de sofistică. Revenind la dicționarele noastre, trebuie spus că excesul negativ e agravat de lipsa de actualizare. în momentul de față, cazuistică e un termen foarte mult folosit, în diferite discipline, cu sensurile noi și specializate de "listă de exemple sau cazuri
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
viziune, pe care preotul o domolește prin despicarea unghiului de vedere. Sub unghiul cogniției, lumea e manifestarea de sine a lui Dumnezeu, dar sub unghi moral lumea nu putea fi izbăvită decît prin coborîrea mielului. Soluția e oblică prin răsucirea sofistică, dar așa se netezesc aporiile... Keith Ward e savuros cînd își arată reticențele față de darwinism, afirmînd că „materialismul e îngrijorător de contra-intuitiv” (p. 37), de vreme ce conștiința și sentimentele nu pot fi derivate din fiziologia creierului, unde mai pui că, admițînd
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
ai gîndirii speculative se zbat aiurea într-un plan orizontal, mînați doar de amorul propriu și de dorința de a stîrni admirația semenilor. Mai mult, neavînd putința de a sesiza esențele lumii, ei fac figura unor eretici care, cu facondă sofistică, vor să-i uzurpe pe profeți. Niște agitatori conceptuali a căror larmă discursivă acoperă Calea, Adevărul și Viața, adică niște acrobați execrabili al căror exemplu rătăcește turma. Aceasta e starea de spirit cu care Stăniloae se apleacă asupra filozofiei lui
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
s-ar putea descoperi cauzalități necesare, atunci istoria omenirii ar putea fi prevăzută, caz în care istoricii ar putea anticipa viitorul formulînd preziceri de tip profetic. Călinescu respinge distincția xenopoliană pe motiv că ieșeanul se pretează la o facilă jonglerie sofistică. În optica criticului, faptele de repetiție sunt deopotrivă fapte de succesiune, căci dacă repetiția cere necesitate universală, iar succesiunea cere apariția ineditului individual, atunci înțelegerea trecutului cere cuplarea universalului cu particularul. Altminteri, dacă totul în istorie ar fi variabil, trecutul
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
ea s-a încheiat, legile își pierd valabilitatea. Scuza pe care i-o putem aduce lui Călinescu este că, atunci cînd spune istorie, subînțelege istorie literară, altminteri, criticul cade chiar în greșeala pe care i-o impută lui Xenopol: gîndirea sofistică. O „lege inefabilă“ e un oximoron încîntător care, pe cît place la lectură, pe atît n-are acoperire în realitate, Călinescu avînd arta de a crea paradoxuri fără avea aerul că le caută îndeosebi, cînd de fapt tactica lui stă
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
și altele din această carte, își au cota lor de adevăr". De pildă o remarcă asupra scriitorilor noștri de seamă contaminați de "morbul comunismului", începînd cu Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi: "Cel care îi depășește pe toți, (...) maestrul absolut al sofisticii, al acrobației intelectuale și morale, într-un cuvînt, al tuturor combinațiilor, genialul Ostap Bender al anilor noștri '50, este George Călinescu. Bărbatul care a reușit sinteza între un hedonism cînd neoclasic, cînd baroc, și poncifele marxiste". E adevărat că exegetul
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
la bătaie? Discutarea unei cărți serioase presupune ori competență (măcar atâta cât lectura să nu se rezume la o sumă de mirări în fața noului) ori o eficace orientare logică (măcar atâta cât să separe la timp raționamentele curate de acelea sofistice). La cazul fericit al întâlnirii celor două, nici nu îndrăznesc să mă gândesc. Nu spun că asemenea latențe nu există în presa de la noi. Ci numai că, sub presiunea clișeelor populiste de ultimă oră, ele nu se prea manifestă. Cunosc
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
zece ani înainte de eseurile care îi urmează, toate scrise în 2000-2001. Stilul doctoral se simte, dar, mult mai important din punct de vedere editorial, dă o anumită greutate celor ce se citesc după. în acest prim capitol se discută despre sofistica lui Eugen Ionescu așa cum apare în Nu și în articolele publicistice din tinerețe, dar și în textele dramatice. Autorul se înscrie de bunăvoie și de la început în linia manieristă a culturii europene, în făcut, în artificial, și mai cu seamă
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
atunci, ori viziunea juridică a creștinismului e infantilă, ori există temeiuri ascunse pentru care Dumnezeu își aruncă răsplata răului chiar și asupra celor care sunt imaculați moral. Acestor temeiuri ascunse li se spune în limbaj religios "păcatul originar", o piruetă sofistică prin care teologii speră să justifice suferința aparent gratuită a inocenților. Inocenții suferă pentru că în realitate nu sînt deloc inocenți, ci păcătoși de moarte, atîta doar că păcatul lor nu a fost săvîrșit de ei, ci de prima pereche omenească
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
cumva un dogmatic, relația lui Mureșan cu lumea e intermediată de o întreagă gamă de armonii culturale având ca fundal spiritul Greciei Antice. Nu e vorba numaidecât de o școală: epicureismul și stoicismul stau, aici, cu lejeritate alături, pe când arta sofisticii îi este întotdeauna la îndemână. Abil disimulate, acestea predispun, însă, la o lectură înjumătățită. Despre ce e vorba exact, ne poate da o idee un scurt poem din această Carte de iarnă e edificator: „La granițele memoriei e atâta de
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
Morbidă sau nu). Din comunitate rămân, se pare, numai vecinii, adică numai adiacențele. Centrul, nucleul cu alte cuvinte, martorul e absent. Dar toate acestea numai la finalul unui joc cu două niveluri: cel intertextual, ușor recognoscibil și cel așa-zicând sofistic, mai greu de detectat, instituind ceea ce Eliot numea într-un eseu ceață a limbajului. În Cartea de iarnă, critica s-a mărginit îndeobște să investigheze primul strat, cu rezultate foarte interesante. (Semnalez numai, în trecere, două studii din „top”: unul
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
intelectual rafinat, complex și complexat, supus și deci învins de diferite "constructe" exegetice: refulare, defulare, mascare, sublimare și câte altele. Sau, dimpotrivă, este revendicat și atras în jos, biologic, de frenezii și aberații venerice. Luciditate și orgie. Fie că deviază sofistic în freudism, fie că se degradează în sexolatrie, Don Juan se marginalizează și se diminuează. Că și Faust, Don Juan este centrifug și entropic. Ambele personaje se deplasează spre extreme: Faust spre supratehnică și consumism, Don Juan spre un ciudat
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
lume de a cărei natură rațională nu te îndoiești, se află lucruri ce contrazic această natură. În fața unei asemenea stări de lucruri, reacția firească ar fi resemnarea sau cel mult suplinirea acestei neputințe prin surogate consolatorii, de pildă prin încercarea sofistică de a vîrî în concept pînă și realitățile ce nu pot fi concepute, ajungînd astfel să vorbești cu seninătate de conceptul inconceptibilului. Dar nu aceasta este reacția lui Vianu, așa cum reiese dintr-un fragment din prefața la Arta prozatorilor români
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
produs al autoreflexivității. Firește că Nicolae Stan se ambiționează să-și situeze eroii într-un punct zero al existenței, de unde filosofia istoriei are șanse de salvare prin estetica unui nou umanism. Însă tezismul unui autor ajunge în capcana celuilalt: fundătura sofistică. Chiar dacă se plusează cu o problematică a corporalității, de la un moment dat. La un nivel al lecturii, citim Ceață pe Tamisa ca o poveste a confruntării autorilor. Hans vrea să salveze, rescriind, secvențe pe care cenzura interioară a înaintașului le-
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]