338 matches
-
aer decât îmbrăcat în trențele alea cu care umbla pe străzi, prin localuri și piețe, ca să uite, să scuture de pe el foamea și cheful de harță, să se elibereze și să fugă cât mai departe, ascunzându-se în blugii negri soioși și hărtăniți și-n cămașa cărămizie antijeg, care flutura pe el ca pe o sperietoare de ciori. Statura lui atletică, întrucâtva, emana o duhoare irespirabilă, de ocnă, și căpățâna rasă, colțuroasă, și obrazul supt, cenușiu, ciugulit de vărsat, îl fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și protecția tuturor persoanelor cărora le-ar putea prezenta această scrisoare“. Acum purtătorul scrisorii o Împături și o băgă În buzunar. Refugiatul deja cumpăra pâine de la brutăria de pe chei. Unde acum, când Își Întoarce fața, ascunzând franzela caldă sub costumul soios, razele soarelui, reflectate din apă, Îi luminează chipul și identitatea lui Începe să ia formă: nasul acvilin, expresia de șoim, blândețea răzbătând din ochii căprui. Pentru prima oară de când ajunsese În Smirna, Lefty Stephanides zâmbea. Din incursiunile sale precedente venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bărbații insistară că nu putea să plece fără să le dea ocazia să-și recupereze o parte din bani. Se aplecă să se scarpine pe picior, insistând: ― Pot să ies când vreau eu. Unul dintre bărbați Îl apucă de gulerul soios și Lefty adăugă: ― Dar Încă nu vreau. Se așeză, scărpinându-se la celălalt picior, și apoi Începu să piardă, iar și iar. Când rămase fără bani, Lefty se ridică În picioare și spuse cu furie și dezgust: ― Acum pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era pictat cu alb, În caractere citețe, pragmatice, SOCIETATEA WRIGHT ȘI KAY . . . . . J.H. BLACK ȘI FII . . . . . FABRICA DE CUPTOARE DETROIT. Mai Încolo, pe apă, pluteau barje joase, negre ca smoala, și pe străzi Începeau să răsară oameni, muncitori În salopete soioase, vânzători ținându-se de bretele, iar apoi apărură firme de bodegi și pensiuni: Servim Bere Stroh’s Temperance . . Simțiți-vă ca acasă... 15 cenți masa . . . . . . Aceste imagini noi invadau creierul bunicilor mei, luptându-se cu imaginile din ziua precedentă. Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
inhalat și am ținut fumul În piept. L-am lăsat să-mi ardă plămânii, pentru că voiam să-mi distragă atenția de la durerea din suflet. Rex și Obiectul se sărutau În continuare. M-am uitat În altă parte prin geamul Întunecat, soios. ― Totul pare foarte albastru, am spus. Ai observat? ― Hm, da, a spus Jerome. Tot felul de epifenomene stranii. Oracolul din Delfi fusese o fată cam de vârsta mea. Toată ziulica stătea peste o gaură din pământ, omphalos, buricul pământului, respirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și Desert Rose. Era un avion mic, murdar, un fel de autobuz Greyhound zburător, plin de pasageri Înfășurați În pături uzate. Kitty se uită În jur și se gândi: „Dacă au atât de mulți clienți și dacă sunt atât de soioase și de uzate, de ce au companiile aeriene atâtea datorii? Probabil din cauza salariilor sau a conducerii sau a altor cheltuieli, sigur nu din cauza minunatelor servicii oferite“. Însă, când avionul se Înălță deasupra coastei Pacificului, scârțâind și huruind din toate Încheieturile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
legat în coadă de cal creață, fluturătoare. Cercei sofisticați, disproporționat de mari, inele cu piatră roșie ca vinul, coliere de perle false îi împodobeau silueta funambulescă. În schimb, jucării nu avea și simțea chiar o vagă repulsie față de urșii noștri soioși sau de păpușile din care curgeau câlții. Oricât o rugam, nu vroia niciodată să ne lase să ne împodobim și noi cu juvaerurile ei. În mișcări era glacială și fantastă, gesturile și posturile ei erau codificate ca în baletul clasic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Șiria sau Ineu. Pe ele le-a înfruntat unchiul Tonăs cu vaporul, cu puțin înaintea primului război. Dintr-odată altfel m-am uitat la unchiul cel de nebăgat în seamă, altfel mi s-a părut înfățișarea lui părăginită, nădragii cei soioși de nonagenar, mâinile cele uscate, cu vene încordate, vinete la culoare din cauza trecerii timpului, bastonul său și pantofii dumisale cei legați cu sfoară altfel mi s-au arătat. Moșulică soarbe încetișor din paharul cel mititel puținea răchie și eu mult
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
știa dacă pentru el. Amețit de descoperire, Felix uitase pentru ce venise aici și că bătrânul e bolnav și se gândea să facă scandal. Contul scris cu felurite cerneluri nu era terminat. Alături, Felix dădu de un pachețel de hârtii soioase, pe care erau însemnate cu creion chimic felurite cifre cu o dată și o justificare. De pildă: 10 mai, masă cu prăjituri 12 lei; 11 mai, bani de cinematograf 10 lei; 12 mai, cuie mari 20 lei. Erau note ce urmau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu geamul de-o palmă, cu curți noroioase prin care mișunau purcei, câini, găini și copii mucoși, îmbrăcați ca vai de lume și la care striga acrită câte o femeie ofilită de treabă, cu părul adunat neglijent într-un conci soios, fluturându-și fustele în jurul pirostriilor pe care fierbea bulionul sau săpunul - chiar și această vulgară priveliște stârnea o duioșie adâncă în sufletul meu. Bietele de ele, rămase singure cu droaia de copii, așteptându-și bărbații, poate mobilizați de cine știe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Asta să crezi dumneata, că d-aia stă pe întuneric și n-aprinde lumina ! Stă ca să n-o vază nimenea cum arată neboită... Da io am văzut-o pân casă cu niște pantofi scâlciați și c-o treanță de cămașă soioasă, de nu-ți vine nici să ștergi pe jos cu ea. Haidi, madam Cristide ! fac io la ea. Haidi, vin și-mi desfă mașina de cusut ! Haidi și-mi dă toate alea ! Da ea dase puțină lumină la ea-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cotorul crăpat. Cercetă paginile uzate: conțineau liste de tipografii. O legătură, probabil Întîmplătoare: victima Susan Lefferts era născută În San Berdoo. Ochii lui Bud fotografiau: clic-clic-clic. Baia și bucătăria erau imaculate. În comodă cămăși Îngrijit Împăturite. Covorul curat, puțin cam soios pe la colțuri. Un ultim clic mental: cotețul fusese cercetat, curățat și aranjat, probabil de un profesionist. Cercetă șifonierul: haine și pantaloni care stăteau să cadă de pe umerașe. Cathcart avea o garderobă elegantă - fie cineva Îi probase hainele, fie ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e de priceput În mînuirea cifrelor, iar Davey Goldman, aflat la mititica Împreună cu șeful lui, Îl plimbă pe Mickey Cohen jr. prin curtea de la McNeil Island. Abe Teitlebaum, gorila lui Cohen, deține un magazin de delicatese În care vinde sandvișuri soioase, numite după comicii din Borscht Belt, iar Lee Vachss, domnul „Piolet În Ureche“, vinde medicamente brevetate. Mizantropul nostru preferat din suita lui Mickey, Johnny Stompanato (zis uneori și „Oscar“, pentru că e dotat de la Mama Natură cu un organ cît statueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Bobby, care desigur că avea să-i Împrumute, să nu uiți să mi-i dai Înapoi, mamă, dar nu erau destui, Bobby please, te rog mai dă-mi că se apropie Juan Lucas și Arminda Îi Întindea o hîrtie soioasă, În sfîrșit erau cu toții fericiți, fiindcă se apropia Juan Lucas și fiecare putea să-i dea ceva; el, În schimb, cu o figură de Înmormîntare fiindcă era silit să poarte coșulețul, ce-i toată mascarada asta!, uite În ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trei ridicînd trei degete, el nu bănuia nimic și nu-și dăduse seama că de trei duminici ea era moartă după el și Înainta mai departe pînă pătrunse cu totul În sectorul unde primea numai monede mărunte și pe deasupra și soioase, sector pe care-l străbătu cît putu mai repede, pentru a se Întoarce iarăși În apele lui teritoriale, pe partea cealaltă a rîndului de bănci, gata, treaba se terminase, era din nou În fața altarului. Aici rămase Încremenit cu coșulețul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nemaipomenite și cu glumele fine și pătrunzătoare datorită cărora de-a lungul anilor de hoinăreli prin barurile orașului Își făcuse o faimă foarte prețuită În cercul lui de prieteni și era acceptat cu plăcere printre ei, deși era o pocitanie soioasă. „De ce?“ se Întreba Susan, văzînd că pînă și Juan Lucas se Îndreptase spre grupul În care trona urîțenia acestui omuleț și acum, cu paharul de coniac În mînă și cu trabucul În gură, asculta comentariile lui Gargajo, ironiile tăioase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aibă grijă de mașină. Ăsta era cît pe-aci s-o facă să moară de spaimă, biata suedeză vru să strige după ajutor. Dar nu mai avu curaj nici să strige și tipul stătea nemișcat lîngă mașină, cu bereta lui soioasă de marinar și cu hainele Îngrozitor de murdare. Răsărise ca din pămînt În Întunericul nopții; firma luminoasă de la Freddy Solo’s Bar, care se aprindea și se stingea mereu, Îi dădea o culoare verzuie și se apropia din ce În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîteva monede și-i lăsau În grijă automobilele. „O să-l Întreb pe Juan Lucas“, Își spuse suedeza, care Încă nu-și revenise complet de pe urma spaimei. Uită să-l Întrebe. Uită să-l Întrebe, uită de tipul cu bereta de marinar soioasă și uită și de spaimă. Uită de toate cînd văzu că În dreapta ei, În locul lăsat liber tocmai atunci de un Cadillac, apăru botul aerodinamic al puternicului Jaguar. Juan Lucas parcă, scotea cheia de contact, aplecîndu-se ușor și suedeza profita de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Solo’s? — Da. — Deschide, Îi porunci Santiago lui Abraham, care În clipa aceea ieșea din palat și trecea pe lîngă Volvo, privindu-i cu coada ochiului. Au coborît toți trei, fără să vadă că un bărbat murdar, cu o șapcă soioasă, se oferea să le curețe mașina, să aibă grijă de ea cel puțin. Bărbatul Îi saluta, dar ei se făcură că nu-l bagă În seamă și străbătură alea largă pînă ajunseră la ușa de la intrare la Freddy Solo’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ora nouă, aproape beat. Deși prințul nu era prea receptiv în ultima vreme, îi sărise totuși în ochi faptul că, de când generalul Ivolghin se mutase de la ei, deci de trei zile, Lebedev începuse să se comporte foarte rău. Subit, devenise soios și pătat, cravata îi ședea strâmb, gulerul redingotei era rupt. Acasă făcea chiar tărăboi, de se auzea din celălalt capăt al curții; Vera venise odată plânsă și îi povestise. De îndată ce-și făcu acum apariția, începu să vorbească foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de fiecare dată cînd venea, Îi arăta cîte un obiect nou: o ceașcă spartă, o cutie din email ciobită, o pernă din catifea roasă. Ea nu se putea abține să nu se gîndească la gurile care atinseseră porțelanul, la mîinile soioase și la capetele transpirate care frecaseră catifeaua pînă la țesătură. Chiar și casa domnului Mundy Îi dădea fiori: era casa unui bătrîn, cu camere mici În care erau Înghesuite mobile Întunecate și masive, cu pereți năpădiți de tablouri. Pe polița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de trei ori, ea Își săltă capul și privi Îngrijorată În jur. Și, În acest timp, Își aminti de alte dăți, cu mulți ani În urmă, cînd el era În armată. Erau nevoiți să se Întîlnească În camere de hotel - soioase, dar mizeria nu conta. Era important că sînt Împreună. Că-și Împing trupurile unul În celălalt, În pielea, mușchii și respirația celuilalt. Asta Însemna cu adevărat să simți că explodezi de dorul cuiva. Nu așa. Pe vremea aceea nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se Întinse din nou. Se uită la ceas, apoi aruncă o privire În jur, căutînd să facă un anume lucru, dorind să se țină trează și să nu se mai gîndească la așteptare. Găsi un pachet de cărți de joc soioase, le luă și le amestecă o dată. Cărțile erau pentru oamenii de serviciu și aveau poze cu fete trăznet pe ele. În decursul anilor, cei de la ambulanță le desenaseră fetelor bărbi, mustăți, ochelari și dinți lipsă. Strigă la Hughes, un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care, după ce declanșase totul, după ce-i stîrnise pe cei de la masă, stătea acum sprijinit de scaun, cu mîinile la ceafă și se uita Încîntat. Uniforma, se gîndi Duncan, i se potrivea la fel de rău ca celorlalți; cenușiul hainei, cu steaua roșie soioasă, Îi sleia culoarea din obraji; gulerul cămășii era negru de murdar ce era, și, cu toate astea, reușea să arate Încă frumos - suplu, să zicem, cînd toți ceilalți arătau jigărîți și malnutriți. Era la Wormwood Scrubs de trei luni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu cărbune... Tati, ea este prietena mea, domnișoara Helen Giniver. Nu da mîna cu ea! Și-așa crede că sîntem o familie de vagabonzi. Domnul Standing zîmbea. Era Îmbrăcat Într-un costum albastru de cazangiu, murdar, cu panglici de medalie soioase pe piept. Își scosese o șapcă mototolită și-și aranja părul pe care Julia i-l răvășise. — Mă bucur să vă cunosc, domnișoară Giniver, zise el. Mi-e teamă că Julia are dreptate În ce privește mîna mea. V-ați uitat pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]