542 matches
-
din comunitate) aduce a eroism (un eroism cotidian, domestic), căci, după moartea soțului, statutul femeii (indiferent de vârstă) în societate (o femeie mereu nedreptățită de dreptul medieval, mereu în luptă cu rudele soțului - „grupul restrâns” ce găsea un motiv pentru solidarizare - atunci când voia să devină stăpână pe averea care-i aparținea) „cunoștea o schimbare radicală. Dintr-o persoană care era subordonată în familie, care în acțiunile ei publice era reprezentată de soț, deodată devenea cap de familie. Ca urmare a acestui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Inițiativa aparține studenților români de la Universitatea din Pesta (Budapesta), pe care societatea îi va reprezenta până în 1918, ulterior membrii fiind studenți români de la Universitatea din Cluj (1919-1934, 1938-1946, din 1991). Este o asociație cu caracter cultural-științific, urmărind, în prima fază, solidarizarea prin limbă și cultură națională, promovarea cercetării folclorului și a obiceiurilor populare, susținerea literaturii și a culturii proprii prin editarea de almanahuri, reviste și prin tipărirea unor scrieri de seamă ale culturii naționale, prin întâlniri și reuniuni muzical-literar-artistice (serate literare
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
La constituire societatea număra douăzeci și unu de membri, iar țelul urmărit e astfel formulat: „deprinderea în limba maternă prin prelucrarea diferitelor opuri originale, imitațiuni, traduceri și declamări, excluzând dezbaterile politice”. Curând membrii vor deveni mai numeroși, vor spori și acțiunile țintind solidarizarea tinerilor prin cultură: citirea și discutarea unor scrieri literare originale, disertații, declamări, seri de teatru și poezie, concerte, coruri, dansuri sau baluri. Cele mai așteptate erau serile literare și cele „de cunoștință”, când studenții luau contact cu colegi de alte
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
matematică”, se întâlnesc mai în fiecare pagină. La fel, siluete liliale, fete cu picioare lungi, fragile nimfete evoluând ingenuu către carnalități lirico-livrești, cu o pudoare etanșă, dar și cazuri maladive (o tuberculoză, o surzenie temporară ș.a.) iute recuperate pedagogic, prin solidarizarea spontană a forțelor binelui, în redimensionări moralizante, cu prietenii trădate, copii din flori, adultere, bunici înțelepți și ultracomprehensivi, orfani, pațachine pe post de mamă vitregă, virginități pierdute mai mult sau mai puțin fericit, delațiuni absurde (acuzații de spionaj) dar nu
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
eminescieni” (Romulus Dianu), contemporan și afin cu Panait Cerna sau cu D. Nanu, comparabil sub anumite raporturi cu mai vârstnicul Al. Vlahuță, T. a scris versuri de factură mai degrabă neoclasică, însuflețite de un patetism suscitat de elanuri generoase, de solidarizarea cu șansele de emancipare (nu numai socială) a omului și ritmate de accente vitaliste și mesianice. E o poezie cu o retorică riguroasă - fără mari excese de grandilocvență -, o poezie conservatoare, deja desuetă prin raportare chiar la relativ puțin îndrăznețele
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
începutul deceniului următor ca o voce distinctă în concertul unui „prim val de poezie nouă” (Marin Bucur), care redescoperă teritoriile lirismului, ale confesiunii: A. E. Baconsky, Ion Horea, Alexandru Andrițoiu, Aurel Rău, Petre Stoica ș.a. Noutatea acestei voci constă în solidarizarea gestului hieratic cu cel grațios și suav, a concreteței materiale cu inefabilul, a obișnuitului existenței cu partea ei, ascunsă, de miracol. Pe măsură ce se maturizează, lirismul lui U. câștigă în substanță și se decantează. Acest fenomen se produce chiar și în
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
naționalism mai mult ideal ori prin apologia „jertfei”. Notabile sunt câteva intervenții, în ianuarie 1938, ale lui Mircea Eliade (Noua aristocrație legionară, Provincia și legionarismul), urmare - va spune autorul lor mai târziu - a fascinației exercitate de Nae Ionescu, a unei solidarizări cu colegii de generație, precum și a revoltei față de represiunea violentă la care recursese puterea. În cursul anului 1938 revista arată simpatie mișcării legionare în forme mai mult indirecte, aluzive, atitudine impusă de cenzura din timpul dictaturii regale. În intervalul septembrie
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
și ea campaniei: în 2008, în câteva orașe a fost întrerupt iluminatul public stradal și al unor clădiri importante. Opera Națională din București a fost primul edificiu public care și-a stins luminile, timp de o oră, pentru a marca solidarizarea cu "Ora Pământului". Începutul a fost, așadar, timid, dar promițător. În anul următor, 2009, România a participat la campanie în mod oficial, iar amploarea manisfetărilor a fost mult mai mare: conform datelor furnizate de Dispeceratul Energetic Național, pe data de
Eforturi eco internaţionale. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Viorica Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1198]
-
potențial economic și uman, În caz de război Împotriva Imperiului rus, care, la un anumit moment, părea a fi inevitabil datorită atitudinii intransigente a guvernului francez față de reprimarea sângeroasă de către armatele rusești a marii răscoale poloneze și dorința acestuia de solidarizare hotărâtă cu aspirația nestrămutată a poporului polonez de a-și redobândi independența națională și integritatea teritorială a statului polonez. Participarea României la acest război, alături de Franța și poporul polonez, urmărea un singur scop - recuperarea restului teritoriului Basarabiei care continua să
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
în comunicare, analiști sociali sau jurnaliști. Psihologii înțeleg prin identitate unitatea persoanei, sentimentul continuității temporale, coerența internă a individului, articularea sinelui cu lumea. Dimpotrivă, sociologii consideră că identitatea este un produs social, rezultat al asimilării valorilor oferite de comunitate, rezultând solidarizarea cu idealurile grupului de apartenență, care-l impregnează pe individ, presându-l să se alinieze. Psihosociologii au o perspectivă ceva mai nuanțată: identitatea nu este nici numai personală, nici numai socială - ea regrupează subiectivitatea cu obiectivitatea, individualul cu socialul. Ca
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ei, coada ca simbol sexual, etalând o tensiune orgasmică și sentimente ca satisfacția împlinirii, frustrație sau frigiditate). Orice coadă dezvoltă calitățile umane ale indivizilor (o psihologie de învingător, un gust al parvenirii, replierea fără speranță, agresiunea directă și cea diplomatică, solidarizarea unor grupuri ca „bande de agresori”). Sicoe identifică chiar și specificul comportamental în funcție de tipul de temperament: colericii devin lideri, organizatori și tribuni; melancolicii sunt victime prin excelență etc. Coada este o „mică societate” ce reproduce trăsăturile contextului social larg, un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și mijloace de apărare. Cu timpul însă, se identifică cu modelul încurajat. Identitatea sa psihosocială (conceptul a fost propus în 1973 de Marisa Zavalloni) reprezintă o sinteză între formația sa individuală și caracteristicile culturii comune, sinteza dintre eu și context, solidarizarea sa cu grupul de apartenență. Interacțiunea prelungită cu idei și practici culturale specifice fac ca socialul să „pătrundă” în substanța personalității, să transfere în portofoliul propriu idei, atitudini și practici, până la construirea rolului social corespunzător și implicarea ca actor social
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
-și manifeste admirația față de protestul brașovenilor: „Măi, băieți, măi, ce-ați făcut voi, noi nu am fi avut curajul niciodată!” (Filichi, 1994, p. 37). Ecouri studențești La câteva zile după revolta muncitorilor brașoveni au apărut și foarte puținele, dar vehementele solidarizări ale studenților cu protestatarii. Cel dintâi este Cătălin Bia, student la Horticultură, care se așază în fața cantinei cu o pancartă pe care scrie: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară”. Studentului protestatar i se alătură încă doi colegi (Lucian Silaghi și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scrie: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară”. Studentului protestatar i se alătură încă doi colegi (Lucian Silaghi și Horia șerban), dar Securitatea este alertată imediat și cei trei sunt arestați în fața colegilor lor. Securitatea devenise, de altfel, prudentă dinainte de această solidarizare concretă și din pricina unor grafitti de pe clădirile căminelor, clamând ideea de sprijin al protestatarilor. Alți câțiva studenți împart, în aceeași perioadă, manifeste în sprijinul muncitorilor. Se vor mai face câteva arestări (în total au fost 7), apoi studenții respectivi sunt
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în apropierea întreprinderii. Intrarea în oraș era și ea păzită. Mai multe unități militare au fost în stare de alarmă; în uzină fuseseră plasate detașamente pregătite să intervină în caz că s-ar fi declanșat o altă revoltă, de pildă, sau o solidarizare. Sentința a fost explicată ca fiind o expresie a „generozității” și „umanismului” lui Nicolae Ceaușescu (care îi lăsase în viață pe protestatari, deși în ședințele din întreprindere se ceruse încă de la început pedeapsa capitală). Chiar și astfel, deși, în esență
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ales să despartă familiile. S-a renunțat la pedeapsa cu moartea sau la vreun tip de pedeapsă privativă de libertate pentru a se evita victimizarea și eroizarea protestatarilor la nivel național și internațional; pentru a se evita, de asemenea, o solidarizare a muncitorilor între ei, dar și a intelighenției cu muncitorii (deși doar o mână de studenți inițiaseră proteste și solidarizări, din pricina cărora fuseseră exmatriculați, gestul lor fusese emblematic). În 1987, fenomenul disidenței în România luase oarecare amploare, iar figura lui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru a se evita victimizarea și eroizarea protestatarilor la nivel național și internațional; pentru a se evita, de asemenea, o solidarizare a muncitorilor între ei, dar și a intelighenției cu muncitorii (deși doar o mână de studenți inițiaseră proteste și solidarizări, din pricina cărora fuseseră exmatriculați, gestul lor fusese emblematic). În 1987, fenomenul disidenței în România luase oarecare amploare, iar figura lui Ceaușescu decăzuse deja din ipostaza liderului reformator, așa cum fusese ea vehiculată până prin 1980, prin diferite strategii de manipulare. De aceea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu delatori și securiști. Secțiile din IABv de unde izbucnise revolta erau supravegheate zi și noapte de activiști. La Universitatea brașoveană, după acțiunea studenților de la Horticultură, a fost declarată starea excepțională; căminele erau pichetate în permanență, pentru a se evita alte solidarizări ale studenților cu muncitorii. La nivel propagandistic, orașului Brașov (cu regim de asediere belică și ideologică, la propriu) i s-a impus să fie zelos în adularea figurii lui Ceaușescu, printr-o propagandă la scară uriașă, glorificare în presă etc.
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rezultată din „jocurile de cuvinte” era singura hrană spirituală a intelectualilor, constituind și o formă de protest. și, nu la urma urmei, era valorizat curajul asumării riscului de a-ți pierde libertatea sau viața, o atitudine morală care obliga la solidarizare. L.A.: Este „frica” explicația pentru absența manifestării unei opoziții vizibile la noi? De ce ea a fost numai la noi resimțită așa de profund, că ne-a paralizat? D.G.: Se crede, de regulă, că banii conduc lumea - eu cred că frica
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a se aprecia coerența unei relatări ca fiind mai adevărată decât realitatea și ne-au bombardat permanent cu „scenarii” aranjate plauzibil. Am văzut recent filmul Filantropica și mesajul lui vizează exact acest fenomen: „povestea” determină credibilitatea și reacția empatică de solidarizare cu cel lovit de soartă. Metoda folosită e identică cu ceea ce spuneam mai înainte despre șperaclul care se potrivește și deschide ușa, deși nu este exact. Conspirologii iau evenimentele neclare ale „accidentului” și afirmă categoric: „Aceasta nu se poate întâmpla
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de pe lângă Facultatea de Filosofie și Litere. Director: Al. Procopovici. La mai puțin de un an de la înființarea Cercului de Studii Filologice (13 mai 1926), membrii acestuia hotărăsc și editarea unei reviste care să reprezinte „un instrument de cooperare și de solidarizare intelectuală în domeniul filologiei” cu centrele românești din țară și din străinătate. În centrul preocupărilor aflându-se limba română, publicația își propune - angajament pe care îl va respecta - să acorde „atenția cuvenită și studiilor de romanistică și lingvistică generală și
REVISTA FILOLOGICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289211_a_290540]
-
organizeze o școală agronomică, contribuie la înființarea societății brașovene Reuniunea femeilor române, lucrează eficient în Astra. Este ales în 1877 membru onorific al Societății Academice Române. Ca ziarist interesat în tot ceea ce scrie de propășirea românilor din Transilvania și de solidarizarea acestora cu românii din Principate, M. recomandă cititorilor scrieri istorice, literare și folclorice, îndeamnă la culegerea și publicarea documentelor, a tradițiilor populare, solicită sprijin pentru editarea de cărți și periodice în limba română. Versurile lui, ca și traducerile din poezia
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
realizată de Romulus Boilă, cu sprijinul constant al lui Theodor Cazaban, apoi de Constantin Amăriuței. Apariție bilunara inițial, lunară din 1954 până în aprilie 1961, ulterior are o periodicitate neregulata. Editorialul din numărul inaugural, La Lutte pour la liberté, nesemnat, solicită solidarizarea lumii libere cu cei care luptă pentru binele României, idee accentuată și de Mihail Fărcășanu în articolul de fond Continuité et permanence de l’État roumain. Jurnalul a fost - consideră după o jumătate de secol Theodor Cazaban - „principalul nostru glas
NATION ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288358_a_289687]
-
, George A. (23.IV.1900, Măldăeni, j. Teleorman - 31.I.1958, București), poet, publicist și traducător. Este fiul lui Alexandru Petre, ceferist închis șase luni pentru solidarizare cu răsculații din 1907. Urmează școala primară în satul natal, apoi cursul secundar la Liceul „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele. De aici, în ultimul an, datorită, se pare, atitudinii profesorilor față de debutul său liric în ziarul local „Cuvântul” (1919), se
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
fiind de mai multe ori arestat și întemnițat, ca fost deputat liberal. Urmează Liceul „Domnița Ileana” (1948-1955) și la absolvire se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, dar în 1956 este exmatriculată și arestată sub acuzația de solidarizare cu susținătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta. În 1962, reabilitată după un an petrecut ca muncitoare într-o fabrică de medicamente, intră din nou, la Iași, la Facultatea de Științe Juridice, pe care o va absolvi în 1967 la Universitatea
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]