343 matches
-
prin fibrele făpturii , până la desfacerea într-un fascicul de vibrații, trezind o nouă sensibilitate-n sufletul atins de percuțiile sale. Secvența prestației muzicale a undei sonore e redată printr-o orchestră de sonorități urzite pe fundalul poemului, în care rolul solistic îi revine vibrantei consoane ,,z ,, ,susținându-și, precum o primadonă, proba de virtuozitate pe scena sufletului, devenit acum, regatul ei de rezonanță:” Vibrează, e o undă/ Pe tâmplă mă masează/ Se face corzi de aur/ În suflet se așează”. Profesor
DE COSTINA SAVA de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347161_a_348490]
-
unui rol. Și e bine de studiat aici, pentru exemplificare, nu doar cunoscuta creație herliană din “Bărbierul din Sevilla” (Figaro), ci și amprentele vocale unice din ”Rigoletto”-ul verdian (bufonul Rigoletto), din “Tosca” pucciniană (baronul Scarpia) ori din neuitatele constructe solistice Silvio (partitură care se confundă, practic, cu debutul artistic al lui Nicolae Herlea din data de 14 aprilie a anului 1950) și Tonio din “Paiațe”, emblematica operă a compozitorului italian Ruggiero Leoncavallo. Prin sonoritățile antagonice ale cântului său, ce îmbină
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
mioritic... După ceremonialul din biserică a urmat în liniște întregul tipic al retragerii , undeva pe locurile rezervate părinților miresei, în banca din apropierea scenei, lângă podiumul coriștilor și lângă pianul la care s-au perindat “angajați” ai mirilor, nuntași cu veleități solistice sau componistice, unii dintre ei profesioniști în adevăratul înțeles al cuvântului - iar pentru mine, luarea în primire a facilei (și nu prea) ipostaze de băgător de seamă , în orice caz asistent la tot ce mai urma de aici înainte și
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (14) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359480_a_360809]
-
educare a sensibilității auditive, afective, de formare a capacității de selectare a valorilor muzicale; locul și rolul audiției muzicale în formarea și dezvoltarea gustului estetic; analiza comparată a aceleiași lucrări muzicale (concert instrumental, muzică de camera, simfonie, operă, alte lucrări solistice etc.) în interpretări diferite - procedeu în munca de autoperfecționare a interpretului; recomandări și restricții în folosirea acestui procedeu. ... 8. Lecția de educație muzicală specializată: corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline/ abordări interdisciplinare (literatură, istorie, geografie, educație plastică, dramaturgie
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
asemenea lunii, ești atât de schimbătoare) este începutul textului la partida corului dar și ultima strofa (a XXIV-a ). Baritonul român are contract cu „Studioul de operă la Düsseldorf". pe o perioadă de doi ani (2011-2013), făcând parte din ansamblul solistic a operei - incluzând și Filarmonica. Deoarece în orașul apropiat Duisburg, s-a desființat teatrul de operă, instituția similară din Düsseldorf are obligația să susțină spectacole și în acest oraș. Astfel că, Bogdan Baciu este prezent deseori pe ambele scene. Doctor
DOI ROMÂNI PE SCENA FILARMONICII DIN DÜSSELDORF – BOGDAN BACIU ŞI CORINA UNGUREANU- KISS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345811_a_347140]
-
această Missă - „Credo“, unde tema începe la unison pentru cor și orchestră. O temă tesionată care se desfășoară în întrega parte și unde apare la soliști cu textul „et in spiritum sanctum“ ( și duhului Sfânt). Ce a însemnat această „zonă“ solistică pentru dumneavoastră? Lucian KRASZNEK: Trebuie sa vă mărturisesc că pentru mine acestă parte a treia „Credo“ a avut următoarele consecințe: după încheierea ultimului concert mult timp chiar această temă mi-a sunat în cap. Am murmurat-o și am cântat
INTERVIU CU TENORUL ROMÂN LUCIAN KRASZNEC LA DÜSSELDORF de CORINA KISS în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346982_a_348311]
-
fost încredințat actorilor Constantin Popa Mihai, Ada Gârțoman-Suhar Maria, Emil Coșeru Val, Ruxandra Bucescu Irina. Un statut deosebit, pendulînd între revoltă și neputință, este cel al personajului Alex Adi Carauleanu. Cvartetul "familial" amintit evoluează expresiv și convingător, prilejuind, alternativ, momente solistice fiecăruia dintre interpreți, cu un ușor plus de frecvență pentru Ada Gârțoman-Suhar. Constantin Paiu ("Opinia", nr. 451, 1991) Regulamentul de bloc În această seară, la ora 19, Teatrul Nașțional "Vasile Alecsandri" inaugurează stagiunea '91-'92 cu o premieră absolută: "Regulamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
structurare progresivă a psalteriumului în forme tot mai diversificate și mai atrăgătoare. 1.1 Psalmodia Studiile modale asupra repertoriului vechi schematizează mai multe forme fundamentale: forma directă (in directum), directă colectivă, alternantă și intercalară. Forma in directum, cea mai veche, solistică și fără niciun refren, a fost prima formă de psalmodie atestată în celebrările liturgice. De aici, a început virtuozismul solistic, dezvoltat ulterior în perioada cântului gregorian în forma de Tractus, Graduale și Versus din Alleluia. Această formă muzicală inițială se
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
schematizează mai multe forme fundamentale: forma directă (in directum), directă colectivă, alternantă și intercalară. Forma in directum, cea mai veche, solistică și fără niciun refren, a fost prima formă de psalmodie atestată în celebrările liturgice. De aici, a început virtuozismul solistic, dezvoltat ulterior în perioada cântului gregorian în forma de Tractus, Graduale și Versus din Alleluia. Această formă muzicală inițială se bazează pe cantilație, adică intonarea unui text pe aceeași treaptă melodică sub forma unui recitativ, care în mod gradual suferă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
care a intervenit a fost reglementarea punctuației în cezuri minime, medii și mari. Această formă rudimentară era practicată în secolele II și III, atunci când lectorul cânta textele biblice iar ceilalți ascultau în tăcere. Cu timpul, forma directă, fiind un cântec solistic, va dobândi ornamentații tot mai bogate, va deveni tot mai complex și va putea fi intonat practic doar de cântăreții profesioniști din Schola cantorum. O altă formă a fost cea directă colectivă: execuția continuată era încredințată unui cor. Este atestată
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în cor, de vocile soliste și de grupurile instrumentale, trăsături ce caracterizează așa-zisul stile concertato; - tendința prezenței mai multor coruri (policoralitate), obținându-se astfel o polifonie de tip coral, scriitura, în general, fiind de tip omofonic; - evidențierea vocilor umane solistice, căutându-se în special efecte vocale care să fie în sintonie cu textul și cu sentimentele exprimate de acesta sau cu sentimentele care se doreau a fi exprimate (afectele); - influența considerabilă a stilului teatral și a celui melodramatic; - dezvoltarea autonomă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
celui melodramatic; - dezvoltarea autonomă a instrumentelor, fie a orgii, fie a instrumentelor de coarde și de suflat, care încep să se grupeze în complexe (consertus, concentus, ensemble ...); - invenția și aplicarea constantă a tehnicii basului continuu, în paralel cu afirmarea cântecului solistic. Prin convergența acestor elemente se realiza o muzică solemnă, grandioasă, foarte expresivă, colorată și ornamentată, spectaculară și fastuoasă. Multor oameni ai bisericii această muzică li se părea, deseori, departe de motivațiile religioase, de exigențele autentice ale rugăciunii și ale celebrării
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
conturează începând cu anul 1630, sub formă dramatică, dar fără reprezentare scenică: argumentul era biblic sau hagiografic. De obicei, un historicus cântă sub forma unui recitativ evenimentele și succesiunea faptelor, asemenea unui povestitor. Personajele, în schimb, intervin cântând sub formă solistică, în toate acele părți în care discursul este direct; corul intervine în acțiunile corale sau le comentează; instrumentele realizează acompaniamentul și, uneori, execută scurte refrene instrumentale. În mod normal, este structurat în două părți. În intervalul dintre cele două părți
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a principiului eterogenității: stil vechi și stil galant, belcanto și soliști vocali, cor și orchestră, contrapunct, fugă și imitație (îndeosebi în „Cum sancto Spiritu” sau „Et vitam venturi saeculi” sau „Amen”), toate elementele confluând în aceeași compoziție. Lipsește doar recitativul solistic sec, element ce va rămâne caracteristic formelor oratoriale și operei; acesta este însă înlocuit cu o declamare corală repentină (un fel de recitativ coral) atunci când se dorește - precum în cazul unor mise mozartiene - un tempo mai accelerat. Subliniem faptul că
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sensul că cele cinci părți din Ordinarium, cu subîmpărțirile sale, erau grupate în părțile caracteristice simfoniei, adică Adagio-Allegro-Andante-Allegro (sau altele asemănătoare), și elaborate după logica dualismului tematic contrastant. Elementele stilistice și structurale ale precedentei misse-cantata (omofonia, contrapunctul imitat, fuga, momentele solistice, intervențiile corale, instrumentale, concertante etc.) erau prezente în continuare, dar fuzionate în evoluata dimensiune simfonică. Au rezultat astfel compoziții splendide, viguroase și compacte, de o mare sugestie tematică și instrumentală. Amintim în acest sens misele lui Haydn, în special ultimele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o casă Îngrijită, mergeau - a aflat Thomas - la liturghii, duminica, se rugau pentru odrasla lor, nu comiteau jafuri, nu se prostituau, erau chiar respectate, pentru arta lor: cîntau Într-o orchestră simfonică, violoniste. Admirate, cînd una, cînd cealaltă: aveau momente solistice mult aplaudate. Publicul nu era interesat, atunci, de preferințele lor sexuale. Unii spectatori, dacă ar fi știut, le-ar fi ascultat cu și mai mult interes, pentru a desluși, cît de cît, diferența - dacă ar fi fost vreuna - dintre măiestria
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
stabilă, o slujbă respectabilă, jurnalist nu era oricine, Maricrisa Își dădea seama ce Însemna presa, datorită acesteia fusese doborît de la Casa Albă chiar un președinte al Americii! Ea cînta la vioară Într-o orchestră renumită, avea uneori cîte un moment solistic: era nemaipomenit cînd Într-o notiță dintr-un ziar două-trei rînduri se refereau la măiestria ei, criticul care scria era om de presă, avea putere, ridica sau distrugea un artist după cum credea, cu motiv sau fără; femeia-tată socotea că Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
melodii Ca roua nasc în ierburile mele. Eu curg întreg în acest cântec sfânt: Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sânt. După o uvertură magistrală ca aceasta, orchestrată impecabil (cu analogii într-un acompaniament de orgă), recitativul solistic lâncezește, tema se ramifică; în rest, limbajul sociologizant, retoric, se subordonează finalităților ideologice curente, în spiritul momentului 1955. Începând cu al treilea segment, eșafodajul anecdotic, discursiv, al acestui Labiș al cetății nu mai are percutanța textelor lui cu miez, esențializate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și adeziune la miracolele naturii, de reflexivitate subtilă, tonică, la nivelul unei feminități conștiente de sine. Sute de voci ale altor poeți se constituie, cu timpul, într-un fundal coral. Autoarea Sonetelor imperfecte e poetă de prim-plan. Recitativul său solistic e dintre acelea care nu se uită. DRAGOSTE LA PREZENTUL ETERN. Nimeni nu cunoaște momentul în care se vor fi ivit scriptic cele dintâi chemări erotice din perspectivă feminină. Se citează numele ardentei Sappho (din Lesbos), care dădea curs fervorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fost încredințat actorilor Constantin Popa Mihai, Ada Gârțoman-Suhar Maria, Emil Coșeru Val, Ruxandra Bucescu Irina. Un statut deosebit, pendulînd între revoltă și neputință, este cel al personajului Alex Adi Carauleanu. Cvartetul "familial" amintit evoluează expresiv și convingător, prilejuind, alternativ, momente solistice fiecăruia dintre interpreți, cu un ușor plus de frecvență pentru Ada Gârțoman-Suhar. Constantin Paiu ("Opinia", nr. 451, 1991) Regulamentul de bloc În această seară, la ora 19, Teatrul Nașțional "Vasile Alecsandri" inaugurează stagiunea '91-'92 cu o premieră absolută: "Regulamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
capului: unul dintre actori vine în vizită la celălalt, aducînd dosarele de securitate și propune să le deschidă. Spaima se instalează în ființa celuilalt și sub imperiul ei se produc dezvăluirile. Este, în fapt, un duet dramatic în care momentele solistice se colorează alternativ cu culorile lașității, ale fricii, ale acuzațiilor și justificărilor. Dosarele de securitate n-au fost însă decît un truc folosit de Gheorghe Popescu 2 pentru a-l determina pe celălalt să se mărturisească, spre a se curăța
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și europeană vor fi preluate și în muzica Renașterii (religioasă și laică deopotrivă). Dacă supremația interpretării vocale s-a menținut până în secolul al XVI-lea, instrumentele vor completa din ce în ce mai mult universul sonor, la început cu rol de acompaniament și apoi solistic. Evoluția limbajului muzical a pornit de la cântarea la unison, apoi la 2 - 3 voci polifonice (în Ars Antiqua), aceasta multiplicându-se în secolele următoare. Stilul armonic subliniază vocea principală însoțită de acompaniamentul acordic, vertical, ce caracterizează mai ales creația clasică
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
timbrală, cvintetul corzilor, și celelelte instrumente. Trianglu, tambu- rina piccolo, tam-tam, piatti, gran cassa, xilofon sunt instrumentele de percuție care completează și accentuează caracterul epic al versurilor creând efecte sonore variate, originale. Partitura pianului are multiple valențe, când evidențiindu-se solistic, când susținând armonic, adesea apropiindu-se prin intervențiile sale ritmate compartimentului percuției, permițând o multitudine de efecte sonore. Dar, vocea de baritone este cheia descifrării partiturii, timbrul ales purtând semnificația maturizării rapide a băiatului, care în vâltoarea evenimentelor dramatice, se
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
în perioada imediat postbelică; observația se referă, bine înțeles, la dimensiuni temporale care însumează decenii, fiind vorba de istorie. Atunci când afișele Atheneului anunțau Concertul pentru vioară și orchestră op. 61 de Beethoven am constatat că, într-adevăr, această olimpiană lucrare solistică nu mai fusese cântată de ceva vreme, nici chiar la Festivalul George Enescu din 2013. În același timp este la fel de posibil ca o anumită execuție să treacă neobservată, în absența în re minor de J.S.Bach. Orchestra, sub bagheta talentului
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
au imprimat partiturii. De asemenea, se poate întreprinde reconstituirea avatarurilor semiografice ale tuturor parametrilor sonori: bunăoară, rigoarea notației în Renaștere (mai puțin a reprezentării timbrului) și Baroc (exceptând dinamica), ori fortuitele libertăți formale, redevabile solistului, din concertul instrumental clasico-romantic, cadența solistică fiind lăsată îndeobște la latitudinea protagonistului. Odată cu impresionismul și apoi cu expresionismul (în special serialismul integral), notația muzicală suportă o recrudescență a rigorii concretizată prin explozia detaliului, cu alte cuvinte, printr-o semiografie suprasaturată. A urmat o reacție firească de
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]