295 matches
-
așa, simplu ca bună-ziua, fără să aibă nevoie de oameni cu cuțite, șurubelnițe sau toporiști. Oricare din variante ar fi cea corectă, unde mai pui că ar putea exista și o a treia, de compromis, în care omul, de preferință somnambul, a fost doar unealta unor duhuri neștiute, e clar că nu doar strălucirea vrăjitorească (ca de cer cu soarele pe ducă), ci însăși prezența ei pe un copac plicticos de Drumul Taberei era de ajuns să ne încremenească, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cei mai fini curenți de aer, licărind în lumina palidă care se scurgea prin dreptunghiul ușii stacojii. Am simțit brusc singurătatea ca pe o sârmă strânsă în jurul beregatei, pe care cineva ar suci-o cu încetul. Am înaintat ca un somnambul, lipit de pereții de aramă cafeniu-uleioasă, zgîriindu-mă de florile coclite, ferindu-mă de pîn-zele străvezii, rupând totuși unele cu umărul, altele prinzîndu-mi-se-n păr, acoperindu-mi ochii și atingîndu-mi obrajii ca niște mânuțe de copil. Pe podeaua care troznea la fiecare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
își făceau coronițe din margarete, adunau fragi din iarba însorită. Noaptea, noi, băieții, ne adunam pe pervazul interior, neobișnuit de lat, al ferestrelor și acolo, pe placa de marmură, după draperii, începeam să ne spunem niște povești înfricoșătoare. Vorbeam despre somnambuli, care merg, noaptea prin casă cu ochii închiși, iar dacă îi trezești mor de tot și tu poți înnebuni. Printre noi era un băiat cu înfățișare izbitor mai matură decât a noastră, cu un vocabular de om mare, care, la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe pat și m-am apucat să citesc din Comandantul Cetății-de-zăpadă. Aerul se înroșise bine în cameră când, ridicîndu-mi ochii de pe cartea cu file roze, am izbucnit într-un urlet: tânărul alungit deschisese încetișor ușa și-acum înainta ca un somnambul înspre mine. Creștetul îi atingea tavanul, iar pe fața ușor asimetrică, spălăcită, cutată, să lățea un fel de râs, ca o tăietură de operație. Ochii îi avea largi și incolori, mărginiți cu negru de parcă ar fi fost rimelați. Când m-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
e acela care-i face fericiți pe alții, satisfacție care chiar dacă nu o împărtășesc întru totul, am adoptat-o. Poporul român în sărăcie și suferință, răbdător cu alții și cu sine, poate fi fericit când își vede aleșii, aceiași ipochimeni somnambuli, mulțumiți că sunt cocoțați la vârful puterii. Cei care s-au uzat la putere ar trebui schimbați asemenea pneurilor de la mașinile de curse din „Formula 1”, după un număr de ture la guvernare, pe circuitul „închis” care se numește „România
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
devii alesul acestui complex de împrejurări; în care nu mai faci tu în mod hotărât ceea ce faci, nu faci ceea ce vrei tu să faci, ci ești pus și condus să faci, surprins, numai acele mișcări, ca de fantomă și de somnambul, pe care le execuți în interesul vieții, așa cum se petrece, în povestea indiană, între un zeu și un erou: zeul cere eroului său, yoghin îndemânatic, capabil de actele cele mai extreme, să facă ocolul pieței, purtând pe cap un vas
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
-i Încheia cămașa la gît. „Grăbește-te, tinere“. Îi spuse Juan Lucas, trezîndu-l. Julius se spălase pe ochi, se dezmeticise greu și cîteva clipe nu știuse dacă era ieri sau azi, apoi Își pusese haina și Îi urmase ca un somnambul pînă la vestitul restaurant. N-avea nici un chef să meargă, ar fi preferat de o mie de ori să mănînce cîțiva biscuiți În dormitorul lui și să se vîre Îndată În pat. Dar uite-i că se află acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
diatribele lirice atingând, nu de puține ori, prin limbaj și imagine, virulenta pamfletului arghezian ,,Trăim, murim, ne pierdem cu firea;/ Ochii ne curg că un putred canal./ Puț și se văd la un blitz boreal/ Câinii marxiști fecundând omenirea” (,,Pământul somnambul”). E un alt tip de poezie ocazionala, dezarmanta prin sinceritatea emoției și tragismul mesajului, distilate liric de norme morale intransigente, ca În două versuri memorabile pentru Înțelegerea corectă a timpului istoric: ,,Tăcerea obeza devora metodic” (,,Omul interzis”) și ,,Doamne, dă-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
întemeiem o dinastie, glumește Marcia, trăgându-și bărbatul după ea. Bătrânul se urnește din loc cu mișcări rigide, ca o mașinărie. Tiberius Nero este nevoit să-l rețină cu o mână de fier pe Paterculus, care a pornit precum un somnambul pe urma lor. Augustus îl împinge și el pe flamin de la spate, în direcția treptelor. Ușurel însă, nu cumva să se prăvale. Se întoarce din capul scării și-i adresează pentru prima dată un semn lui Tiberius. Îl invită să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca acesta să intre. Scâncetele trădătorului și loviturile pe care le încasează în timp ce este alergat în jurul sălii de pregătire, răzbat sus până la el, urmate de pași greoi care urcă. Evident, Fender Greene este beat. Dă buzna în cameră ca un somnambul, cu cămașa scoasă din pantaloni, atârnând într-o parte, ca o draperie albă, crâmpoțită. — Johnny? Aici erai! — Ce doriți? — Johnny, ce bine că te găsesc! Fără resentimente, Johnny, băiatule. Nu între noi doi. Jonathan nu-i răspunde. — Fără resentimente, Johnny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
caietele împrăștiate pe covor, unde este scrisoarea aceea blestemată. O aud suspinând, se întoarce pe partea cealaltă, fața ei frumoasă este acum îndreptată spre mine, împăcată, ochii ei minunați sunt acum închiși, buzele ei sunt înghețate într-un zâmbet de somnambul, figura unui inocent. Nu știe deocamdată că mâine-dimineață viața ei va fi făcută țăndări, iar lucrul acesta, faptul că eu cunosc întreg adevărul îngrozitor despre viața ei, în vreme ce ea nu, mă face să tremur atât de tare, încât am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu mă încăpățânasem să simt totul, să pășesc pe drumul acesta plat cu picioarele goale, fără a sări peste nici o capcană, frecându-mă de rădăcina sentimentelor, mă întreb ce anume ar spune Udi despre asta, despre viața aceasta nouă de somnambul pe care o duc, o revoltă îndrăzneață îndreptată împotriva regimului tiranic al sentimentelor, mă gândesc la tot ceea ce i-aș fi putut spune, acum totul stă în puterea mea, la copilul care fusese dat spre adopție din pricina mea, la ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spărgîndu-se. Motorul s-a oprit și am stins luminile. Nu mai rămăseseră decît tăciunii aprinși, Împrăștiați ici-colo În locul unde se aflase cazanul. Unii zăceau nemișcați la pămînt, așa cum căzuseră, alții se tîrau de colo-colo sau se plimbau clătinîndu-se ca niște somnambuli la marginea albiei - poate de prea multă băutură sau poate din cauza rănilor de care sufereau. Oricum, datorită microbuzului răsturnat, drumul se deblocase. Ce noroc! Mașinuța mea nu era nici pe jumătate cît un microbuz, dar dacă făceam vreo greșeală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar uite că au trecut zece ani și încă nu ne-am oprit din chef. Iar în vremea asta servitorii fură, neamurile se încaieră, gardul se rupe, podul e gol, în bătătură cresc bălării, iar noi continuăm să umblăm ca somnambulii, copleșiți cu totul de fericirea ce ni s-a dat. O să ne trezim cu casa pustie și o să ne moară pruncul de foame, nespălat, nealăptat, pentru că nimeni nu și-a venit în fire și de bucurie își dau cămașa de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu oglinzi și n-a mai vrut să iasă de-acolo. Nu mai vroia să vadă, ar fi spus, niște epave care se târau trăind oricum. Treptat, ar fi început chiar să neglijeze treburile azilului. Dominic a povestit că un somnambul se trezise într-o noapte în pumnii lui Francisc. "Și are namila un pumn, că bietul om a fugit până la poartă. Parcă îi luase foc reumatismul în oase", râse el. "Lasă asta", interveni Călugărul, fiindcă își adusese aminte o întîmplare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe loc. "Domnule Vecu, i-am zis, n-ai vrea să scrii un epitaf pentru această piatră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o figură lamentabilă. Nu mai țin minte decât că într-o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-am făcut patul, minuțios, mecanic, ca un somnambul, golit cu totul de gânduri, îndobitocit. Apoi m-am ras, m-am spălat îndelung, mi-am pus o cămașă curată și când n-am mai avut ce face m-am înfipt în scaun și cu ochii fixați pe peretele din fața
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trandafiriu aprins, cu mult violet și verde grețos, erau plasate într-o clădire asemănătoare unui hangar subdivizat, cu intrările fiecăruia marcate de ornamente din neon. Iar Club Zombie crea impresia unei moschei maure, din mijlocul fațadei ridicându-se macheta unui somnambul înalt cât două etaje - un personaj întunecat, cu ochi de jăratic, surprins în momentul în care pășește prin noapte. Parcări imense uneau toate cluburile. Oamenii de ordine, niște negri solizi, stăteau în dreptul intrărilor, promițând câte o friptură de pui gratuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îndesa instrumentul pe gât și ieși rapid din club pe una din ușile laterale. Răcoarea aerului îi îngheță transpirația și-l face să tremure. Neoanele pulsatorii îi rănesc privirea. Mici frânturi de muzică se sudau într-un zgomot uriaș, iar somnambulul din vârful clubului Zombie arăta ca Apocalipsa. Danny știa că era speriat și s-a îndreptat direct spre vedenie. Gorila de la ușă se dădu la o parte în fața legitimației lui, lăsându-l să intre între patru pereți de fum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
căprioare. — Ne cerem scuze pentru deranj, fiul nostru e în suferință. — Cum adică e în suferință? — Suferă de nebunie. Cum adică suferă? Urlă? — Nu. — Amenință cu pumnii? — Nu. — Își smulge părul? — Nu. — Îi mușcă pe vecini? Se mușcă singur? E somnambul? Scoate limba și dă ochii peste cap? E necuviincios cu străinii? — Nu. Mănâncă și doarme și are mare grijă de părul lui. Nu urlă și nu se mușcă singur. N-a fost niciodată necuviincios cu străinii. — Atunci nu prezintă nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fiecare din ele odihnind câte o carte Întoarsă și deschisă, și Își Îngropă mai Întâi obrazul, apoi tot capul În cămașa de noapte a Yaelei. Își reveni imediat și fugi să-și caute paltonul. Cercetă fiecare cameră cu atenția unui somnambul, dar nu-l găsi nici pe Ted, nici paltonul, cu toate că verificase fiecare loc luminat. În cele din urmă se așeză pe un taburet din bucătărie și căută din ochi cuțitele cărora nu le găsise locul Înainte. Ted Tobias se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spre propria-i uimire, Îi Îmbrățișă deodată genunchii, Îi trase cu putere trupul din fotoliu pe podea și amețit de dorință, fără să se mai oprească să-i scoată hainele, ci căutându-și drumul orbește, dar cu ceva din siguranța somnambulului, o pătrunse aproape În aceeași clipă și simți că nu falusul său, ci Întreaga sa ființă se scufunda și se topea În pântecul ei. Ejaculă instantaneu cu un strigăt. Când ieși din nou la suprafață, simțindu-se gol și ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai buni scriitori să se distreze cu percepții. Când ieșea pe stradă, viața nu era goală. În acest timp oamenii chitiți, agresivi, puși pe treabă, volitivi făceau cum făcea omenirea În mod normal. Dacă mai toți umblau ca sub vrajă, somnambuli, circumscriși de, Înhățați de scopuri nevrotice minore, fleacuri, indivizi precum Sammler erau doar cu un stadiu mai avansați, stârniți nu de scopuri, ci de consum estetic al mediului Înconjurător. Chiar de erau insultați, Îndurerați, undeva sângerând, neexprimând pe larg nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pas greoi - înaintam prin nisipul plajei între Glettkau și Zoppot, iar copiii, Leon harnic înaintea tuturor, Lucas visător în urmă, Rosanna ca întotdeauna călcând cu sârg pe picioare de barză, Luisa mai întâi ezitant, iar Ronja cu privirea sigură de somnambul, au găsit chihlimbare cât firimiturile în iarba de mare, noi doi am apreciat expierea în public a ultimului papă, cel polonez, ca pe o exhibare lipsită de orice rușine. Eu am spus „dezgustător“, ea, „lipsit de bună cuviință“. Mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se desfășura seninul acelei dimineți!... Halucinația pierise. Mi-era acum frig puțin și puțină frică de realitatea mea și a orașului sacru. . . Mini tăcu timp de o secundă sau cine știe cât tăcu, la altă măsură a timpului. Vorbise cu un glas somnambul, ca și cum ar fi citit. Reluă tonul conversației. 44 - ... N-am mai revăzut nici la serviciul de ziuă, nici la cel de seară, acel mistic exaltat, membru poate al vreuneia din acele congregații care călăuzesc spiritele slabe către deviații religioase. De ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]