290 matches
-
poate“, a spus doamna Gerda, „nu dohmeai, te-ai lovit de peheți, am auzit eu“. „Se poate, doamnă Gerda, să mă fi lovit de pereți, în somn; vă rog să nu mă spuneți la nimeni pentru că mai sunt, pe deasupra, și somnambul, mai am și insomnii...“ „Eu știu să păsthez un sec-het“, m-a asigurat doamna Gerda, „și eu am insomnii, deși nu sunt somnambulă, dah, dacă mai pățești ca azi noapte, bate-mi în pehete, ieșim pe cohidoh, stăm de vohbă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
avea urechi pentru poezie, dar Shams îl făcea să audă cu inima. Era lucru curios și de necrezut că bărbatul care se îngrijea de clienți în restaurantul „Ulduz“, seara devenea filosof lipsit de simbrie. Spre deosebire de Yazd, Tabrizul era un oraș somnambul, iar cei doi prieteni îi serbau insomniile. Doar că după nopțile lor de plimbare și de discuții, Omar umbla toată ziua mahmur, ca o bufniță care nu îndură lumina. Se roteau toată seara pe lângă Liceul Parvin și pe la Mausoleul Poeților
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
despre femei nu mai rămânea în picioare. O posedase înainte să știe ce gândea despre ea, ceea ce nu i se mai întâmplase. Corpul ei satinat semăna cu o vioară de mare preț. Își mângâiase arcușul pe corzile ei, ca un somnambul, fără să recunoască vreo notă. Tot ce mai păstra din acel cântec năuc al primei lor nopți erau atingeri și șoapte, o electricitate a trupurilor, care răspândise scântei când se apropiaseră. Nu se îndrăgostise. Era mai mult de atât - o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu oglinzi și n-a mai vrut să iasă de-acolo. Nu mai vroia să vadă, ar fi spus, niște epave care se târau trăind oricum. Treptat, ar fi început chiar să neglijeze treburile azilului. Dominic a povestit că un somnambul se trezise într-o noapte în pumnii lui Francisc. "Și are namila un pumn, că bietul om a fugit până la poartă. Parcă îi luase foc reumatismul în oase", râse el. "Lasă asta", interveni Călugărul, fiindcă își adusese aminte o întîmplare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe loc. "Domnule Vecu, i-am zis, n-ai vrea să scrii un epitaf pentru această piatră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o figură lamentabilă. Nu mai țin minte decât că într-o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-am făcut patul, minuțios, mecanic, ca un somnambul, golit cu totul de gânduri, îndobitocit. Apoi m-am ras, m-am spălat îndelung, mi-am pus o cămașă curată și când n-am mai avut ce face m-am înfipt în scaun și cu ochii fixați pe peretele din fața
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
închise. Dar la unele, afișul "închis din cauza ciumei" atestă că nu se vor mai deschide împreună cu celelalte. Vânzători de ziare încă somnoroși nu mai anunță știrile, ci, rezemați la colțuri de stradă, își oferă parcă mâna felinarelor cu gesturi de somnambuli. Curând, treziți de primele tramvaie, se vor răspândi în tot orașul, întinzând foile în care sare în ochi cuvântul "ciumă". Va fi o toamnă cu ciumă ? Profesorul B... răspunde: Nu." "O sută douăzeci și patru de morți, acesta este bilanțul celei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în somnul ei și să se trezească gândind : "Să mi se umfle ganglionii și să se termine o dată !" Dar în realitate ei dormeau de mult și toată această perioadă nu a fost decât un somn lung. Orașul era populat de somnambuli treji care nu scăpau într-adevăr destinului lor decât rareori, când noaptea, rana lor, aparent închisă, se redeschidea fără veste. Și, treziți brusc, ei își pipăiau atunci, cu un fel de plăcere, marginile zgândărite ale rănii, regăsind într-o străfulgerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a oferit au fost de ajuns ca să-l facă să uite tristețea de a fi fost pe nedrept abandonat. Acum trebuie să-l urmăm însă pe Cipriano Algor, doar să-l urmăm, să mergem după el, să-i însoțim pașii somnambuli. În ce privește posibilitatea de a se alătura într-o singură persoană sentimente atât de opuse precum, în cazul de față, cea mai profundă bucurie și cea mai sfâșietoare durere, pentru ca apoi să descopere sau să creeze acel unic nume cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sunt major și vaccinat, Marçal nu poate fi făcut responsabil de actele mele, Poate că patronii lui vor fi de altă părere, N-o să mă vadă nimeni, și, dacă apare cineva și mă trimite înapoi, o să-i spun că sunt somnambul, Glumele dumitale sunt complet deplasate în acest moment, Atunci voi vorbi serios, Sper c-o vei face, Acolo jos se înâmplă ceva și eu am nevoie să știu ce e, Orice ar fi nu va putea rămâne secret o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu oglinzi și n-a mai vrut să iasă de-acolo. Nu mai vroia să vadă, ar fi spus, niște epave care se târau trăind oricum. Treptat, ar fi început chiar să neglijeze treburile azilului. Dominic a povestit că un somnambul se trezise într-o noapte în pumnii lui Francisc. „Și are namila un pumn, că bietul om a fugit până la poartă. Parcă îi luase foc reumatismul în oase”, râse el. „Lasă asta”, interveni Călugărul, fiindcă își adusese aminte o întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe loc. „Domnule Vecu, i-am zis, n-ai vrea să scrii un epitaf pentru această piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o figură lamentabilă. Nu mai țin minte decât că într-o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-am făcut patul, minuțios, mecanic, ca un somnambul, golit cu totul de gânduri, îndobitocit. Apoi m-am ras, m-am spălat îndelung, mi-am pus o cămașă curată și când n-am mai avut ce face m-am înfipt în scaun și cu ochii fixați pe peretele din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care o duseseră departe de dolmen. - Ești predispusă la astfel de „absențe“? Întrebă el fără să se Întoarcă. Scriitorul făcea aluzie la faptul că zăcuse inconștientă mai mult de o oră, cel puțin așa socotise ea. - Vrei să spui: ca somnambulii? Dădu din cap, apoi, fără să știe prea bine de ce - poate pentru că instinctul Îi spunea că putea să aibă Încredere În el - evocă violentul coșmar pe care-l avea de cînd se reîntorsese la Lands’en și care o lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ravelstein nu credea În posibilitatea de educare a adulților. Era mult prea târziu pentru mine ca să mai platonizez. Și ceea ce oamenii numesc cultură nu‑i altceva decât un termen mai fantezist pentru ignoranța lor. Ravelstein mă caracteriza uneori ca un somnambul deliberat, dar asta nu Însemna că nu mai puteam Învăța, doar că depindea de mine să hotărăsc când voi fi gata pentru prima mișcare. Dacă mi se spune ceva de mare importanță, fiți convinși că am să Înțeleg pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
congestionate. — Hugo, e cineva care țipă în grădină. M-a lăsat jos. Abia dacă mă puteam ține pe picioare; șovăind, am luat-o jumătate de pas în spate, sprijinindu-mă de grilajul foișorului și am inspirat adânc. Încet, ca niște somnambuli, ne-am aranjat și ne-am încheiat toate cele. Hugo mi-a scos câteva frunze din păr. Eu i-am recuperat haina de pe bancă. Nu eram în stare să scoatem o vorbă. Afară, în grădină, auzeam oameni alergând, țipete din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Te iubesc, Lucia! Nu am iubit pe nimeni așa cum te iubesc pe tine! O mașină îl ocoli în ultima clipă, dar el nu se sinchisi. Ținea mâinile întinse în față, iar Lucia își spuse în gând că semăna cu un somnambul. Femeia o luă la fugă, încercând să nu privească în urmă. * - Hai să alergăm prin ploaie, domnule Scriitor! Vrei? Să nu-mi spui că nu vrei, fiindcă dacă faci asta te voi tăia de la porție! Lucia își dădu părul pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Bernheim, din contră, vede în aceasta o condiție a exercitării și reușitei hipnozei. În scrierea lui clasică pe această temă, el se laudă c-a știut să creeze, în clinica sa, "o adevărată atmosferă sugestivă" avînd drept efect "proporția de somnambuli care e mult mai mare" decît oriunde altundeva 124. "Mulțimea hipnotică" putea așadar să apară ca un fel de model redus, în spațiu închis, al unei mulțimi la scară mare, acționînd liber sub cerul liber. Fenomenele observate în microcosmosul spitalului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
degajate de masă ori dintr-o altă cauză încă decunoscută într-o stare particulară ce seamănă foarte mult cu starea hipnotizatului, aflat la bunul plac al hipnotizatorului"135. Așadar, sub efectul acestui magnetism, indivizii își pierd conștiința și voința. Devin somnambuli sau automate astăzi i-am numi roboți! Se pliază după sugestiile unui conducător ce le ordonă tuturor să gîndească, să privească și să acționeze în unul și același sens. Doar dacă nu cumva se copie mecanic între ei, prin contagiune
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dirijează contactul fizic, se folosește de privire și pronunță formule alese anume pentru a favoriza atașamentul de persoana sa, căpătînd în schimb voința și conștiința pacientului. Din clipa în care acest farmec începe să acționeze, individul suferind se transformă în somnambul. Vindecarea, dacă are loc, trece prin acest atașament, prin acest abandon, prin iluzia amoroasă pe care nu de puține ori o produc. Ca și hipnotizatorul, conducătorul face din rearanjarea aparențelor o metodă, în așa fel încît să substitue verosimilul, adevăratului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
scaldă în atmosfera iluziilor pe care istoria le-a întipărit în memoria sa. Starea socială, afirmă Tarde rezumîndu-și concepția, este, ca și starea hipnotică, o formă a visului, un vis de comandă și un vis de acțiune. Atît iluzia unui somnambul, cît și aceea a individului social este următoarea: a nu avea decît idei sugerate și a le crede cu toată tăria spontane"238. Prin această sclipitoare sesizare, Tarde ne aduce aminte că omul este, fără nici o îndoială, un animal social
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe care conștiința în stare de veghe îl ignoră cu totul. Natura și organizarea societății favorizează acest conformism. El reunește indivizii și îi cufundă într-o obscură lume a viselor. Iar ei imită ca niște automate, se supun ca niște somnambuli, și împreună plămădesc temeiul imensei maree umane. Toate cîte sînt se cuprind în cîteva vorbe: "Societatea înseamnă imitație, iar imitația este un fel de somnambulism"239. Știu cît e de dificil să acceptăm aceste idei. Dar nu mă pot lansa
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la cea mai neagră depresie. Iar alteori, megalomane, intolerante, își imaginează că tot ceea ce nu le este interzis, le este permis". La drept vorbind, extraordinară este încrîncenarea cu care Tarde se încăpățînează să ne prezinte masele drept un conglomerat de somnambuli, comoționați și lipsiți de rațiune, de acel simț al responsabilităților specific omului alb, adult și civilizat. Prins în capcana lanțului asociațiilor stereotipe, alunecă ușor de la analogia mulțime-nebunie, la analogia mulțime-femeie: "Pe scurt, prin capriciile ei cotidiene, salturile bruște de la fervoare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un fenomen elementar și nu există decît o diferență de grad dintre acesta și relația dintre sugestionat și individul care sugestionează. Prin pasivitatea, docilitatea sa, pe cît de incorigibile pe atît de inconștiente, mulțimea de imitatori este o specie de somnambuli, în timp ce prin stranietatea, monomania sa, credința lui imperturbabilă în sine și în propria-i idee credință pe care scepticismul din jur nu o diminuează cu nimic, căci ea are cauze sociale inventatorul, inițiatorul din orice domeniu este, în conformitate cu cele spuse
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sine și în propria-i idee credință pe care scepticismul din jur nu o diminuează cu nimic, căci ea are cauze sociale inventatorul, inițiatorul din orice domeniu este, în conformitate cu cele spuse mai sus, un soi de nebun. Nebuni care conduc somnambulii: vă veți întreba ce logică mai poate răsări de aici. Și totuși, și unii, și ceilalți concură la realizarea unui ideal logic; și, după cum se vede, par a-și fi împărțit sarcinile, spiritul de turmă al unora slujind la conservarea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]