375 matches
-
gânduri îi tulburaseră și-i încâlciseră mintea. Nu uitase de glumele lui George în legătură cu Hattie. Acum nu știa ce să mai creadă. Nu mai punea aproape pic de hrană în gură, în schimb bea de stingea, își controla sticluța cu somnifere ca să vadă dacă are destule pilule pentru a adormi pe veci și aștepta. Singurul lucru care o mai înveselise puțin a fost faptul că articolul se referise la ea spunându-i „Madame Diane a noastră“. George îi citise cândva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
măcar să-i telefonăm, te rog. Brian formase numărul de telefon al lui George, dar nu primise nici un răspuns. Și atunci Gabriel îl implorase să se ducă până la George, să vadă dacă nu cumva înghițise, voit, o doză prea mare de somnifere și dacă nu zăcea, aproape neînsuflețit, pe canapeaua din Druidsdale. Era atât de neliniștită din cauza visului ei, și atât de gata să se repeadă ea până la George, dacă nu se ducea Brian, încât acesta din urmă îi făcuse pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Spre seară, am văzut doi îmblînzitori trecând pe stradă și cercetând îndelung fereastra unde mă aflam. Unul i-a șoptit celuilalt ceva la ureche. M-am hotărât, uitând vechea mea aversiune față de ideea asta, să iau o doză mare de somnifere capabilă să ucidă un bou. Și cum stăteam cu somniferele în palmă, mi-a trecut prin minte un gând stupid: Aceasta va fi singura mea sentință. Una, într-adevăr, definitivă, fără recurs". Dar, se pare că soarta nu admite la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cercetând îndelung fereastra unde mă aflam. Unul i-a șoptit celuilalt ceva la ureche. M-am hotărât, uitând vechea mea aversiune față de ideea asta, să iau o doză mare de somnifere capabilă să ucidă un bou. Și cum stăteam cu somniferele în palmă, mi-a trecut prin minte un gând stupid: Aceasta va fi singura mea sentință. Una, într-adevăr, definitivă, fără recurs". Dar, se pare că soarta nu admite la mine excepții. Pentru că în clipa când m-am dus la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și un cuvânt. "Lașule!" țipa ea și țipătul ei s-a sfărâmat iar în o mie de cioburi, care au zornăit parcă pe cimentul de la bucătărie. Îmi scăpase paharul din mână și se sfărâmase întocmai ca țipătul femeii. Am aruncat somniferele în lada de gunoi și am ieșit afară. Ore întregi am mers în neștire. M-am pomenit la un moment dat în gară, am luat primul tren și am mers așa, până când, zărind un controlor, mi-am adus aminte că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
noi. Despre orice, cu excepția vieții lui. După vreo jumătate de oră, zicea invariabil: "Te las. Pe mîine." într-o zi n-a mai sunat. În noaptea aceea mi-a venit greu să adorm. Și în următoarea. Am început să iau somnifere. Mă îndrăgostisem cumva de o voce? Ar fi fost absurd. Explicația era probabil că mă obișnuisem cu acele convorbiri, iar acum îmi lipseau. Eram prea singură ca să mă debarasez ușor de unicul meu "punct fix". Cum se apropia ora cinci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
noaptea, mi-am zis. În plus, nu-mi dădea pace visul groaznic pe care-l avusesem. Vroiam să mai sun, să mă conving, să aflu ce se întîmplase. Nu mai ieșeam aproape deloc din casă. Seara am început să înghit somniferele fără să le mai număr. Și totuși nu puteam dormi decât pe apucate, o oră, două. În rest, stam cu ochii la telefon și așteptam, când nu sunam eu. Uneori, mă exaspera chiar tăcerea. Parcă vroiam să aud mârâitul acela
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Așternuse pe hârtie tot ce avea pe suflet, într-o grabă febrilă de parcă s-ar fi temut să n-o surprindă moartea înainte de a isprăvi. N-a fost chip să citesc scrisoarea decât după ce am dormit o oră cu ajutorul unui somnifer. Iat-o mai jos, reprodusă întocmai: II Poate ai aflat până acum că nu mai sânt Înainte de a pleca în necunoscut voiam să-ți vorbesc, să-mi deschid pentru ultima dată inima înaintea ta, dar mi-a fost greu, foarte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce fotografii ale sale existau în filmotecă. Și-a exprimat și preferințele. Abia după aceea s-a dus la un hotel din Torino, a închiriat o cameră, și-a scos pantofii, ca să nu murdărească așternutul, a înghițit un pumn de somnifere și s-a întins pe pat. Lumina întunecă ușor nisipul de pe plajă. Trupul îmi e moleșit de căldură. Aud marea foșnind în spatele meu și, din când în când, câte un vânzător ambulant care-și laudă produsele. Dacă nu m-aș
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să piardă din lumina pe care o avea înainte. Am și aici un somn agitat, dovadă că dimineața găsesc, cu regularitate, cearceaful mototolit, strâns sul, dar, de când am venit la mare, doar într-o noapte a trebuit să înghit un somnifer. Încolo, am căzut buștean. Probabil, contează și oboseala fizică. În București, nu am ocazia "să fac mișcare". Lacurile din jurul Bu-cureștiului sunt prea murdare, ca să înot în ele fără să mă tem de boli. Pentru piscine n-am bani, iar ca să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să cheltuim câte doi dolari pentru o halbă. Dar, firește, noi avem problemele noastre, obsesiile noastre, așa că destul de repede discuția ne demonstrează că am rămas "bucureșteni". 14 noiembrie Aseară, de teamă că voi adormi greu din cauza surescitării, am înghițit un somnifer. Rezultatul? Am adormit cu ochelarii pe nas, citind. Și am uitat să trag perdelele la ferestre. M-am trezit, cu o lumină tulbure în ochi, pe la șase. La micul dejun e o atmosferă de mic Turn Babel. Fiecare grup discută
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Preda, pe mare, cum m-am înțeles cu unchiul său, "pe uscat". Îmi desfac bagajele și-mi aranjez lucrurile în dulap. Îmi pun la îndemînă trusa de bărbierit și rezerva strategică de medicamente. Pastile contra răului de mare, Valium și somnifere. Mă simt ușor stresat de noutatea experienței și, mai ales, de proastele previziuni meteorologice. "Lumea Renașterii" pare, însă, un vapor destul de solid, capabil să înfrunte chiar valuri mai mari. Și pe urmă, cum zicea Gab. D., duminecă seara, pentru a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lista, aștepți să vină chelnerul și comanzi. Cinăm fără chef, tăcuți, preocupați. Unii nici n-au venit la masă. Sper că voi reuși să dorm la noapte. Prima noapte petrecută pe mare. Bine că n-am uitat să-mi aduc somnifere. Îmi atrage atenția un tip bizar, efeminat și cu un aer absent, ușor somnambulic. Se interesează când începe "seara de dans". Individul e îmbrăcat într-o salopetă albă, elegantă, ceea ce îl distinge imediat de ceilalți. Are toate datele unui dandy
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Mă duc la cină, după aceea mă întorc în cabina mea "oarbă". Astă seară, cum ne îndreptăm spre Odesa, e prevăzută o seară de poezie ucraineană în "marele salon". Dar prefer să dorm, să nu mai simt legănările vasului. Iau somniferul împreună cu un tranchilizant și, așteptând să-și facă efectul, citesc dintr-o cărțulie a lui Jean Cocteau, Lettre aux americains. 16 noiembrie Trezindu-mă, aprind veioza și mă uit la ceas. E șase. Așadar, noaptea cea mai dificilă a trecut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
totuși, un vapor de mărime medie), dar aproape. Dintr-o "corabie Babei", am devenit, ca la Rimbaud, o "corabie beată". Și măcar de-ar fi ziuă! Mă încăpățînez, totuși, să nu mă ridic din pa așteptând să-și facă efectul somniferul. 20 noiembrie (dimineața) A fost tangaj puternic până spre patru dimineața. El dormeam, tun, însă. În unele cabine, au căzut lucrurile pe masă. La noi, nu. Avantajul de a fi sub nivelul mării! Marea e agitată și acum. Cerul, închis
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
totdeauna, pentru mine, un calvar. Nu știu ce să-mi iau, la ce să renunț și, cu regularitate, mi se întîmplă să car după mine lucruri de care n-am nevoie. Abia pe la ora două am fost gata. Atunci, am înghițit un somnifer ca să pot adormi. La șapte trebuia să pornesc spre aeroport, pentru că așa e la noi, ți se cere să te prezinți cu două ceasuri înainte de ora zborului, ca să ai vreme să te plictisești. Ca să treacă timpul, deschid o carte (Căderea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cum avansează pe o hartă săgeata care indică unde am ajuns, precum și toate datele zborului: viteza, înălțimea, temperatura de-afară. Blandiana și Băcanu au locurile mai în față. N-am cu cine discuta. Și cum nu vreau să înghit alt somnifer, după cel de azi noapte (voi face asta, dacă nu voi reuși să ațipesc, după ce vom depăși Europa), mă uit, ba afară, ba pe ecranele unde văd că zburăm cu peste nouă sute de kilometri pe oră spre "Lumea Nouă". Îmi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu un bărbat care suferise un accident ce-i paralizase tot corpul de la umeri în jos. Își pleda dreptul de a dispune de viața sa în acele condiții. Am stins televizorul, dar n-am reușit să readorm, cu toate că luasem un somnifer. Mi-am amintit cum a înghițit Pavese un pumn de somnifere, într-o cameră de hotel, după ce și-a scos pantofii, ca să nu murdărească din greșeală cearceaful. Pe urmă, mi-am zis, rușinat, că am obsesii morbide. Adevărul e că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
corpul de la umeri în jos. Își pleda dreptul de a dispune de viața sa în acele condiții. Am stins televizorul, dar n-am reușit să readorm, cu toate că luasem un somnifer. Mi-am amintit cum a înghițit Pavese un pumn de somnifere, într-o cameră de hotel, după ce și-a scos pantofii, ca să nu murdărească din greșeală cearceaful. Pe urmă, mi-am zis, rușinat, că am obsesii morbide. Adevărul e că nu găsesc în mine nici nepăsarea, nici puterea de a privi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fiecare dimineață de Monseniorul, împotriva a cincizeci de pendule pe care ar vrea să le oblige să bată în aceeași fracțiune de secundă? Uneori, când mă trezesc noaptea și trebuie să aleg între uitatul pe pereți și un al doilea somnifer, mi se întîmplă, chiar, să mă surprind că încep să fac diverse supoziții în privința motivelor care-l împing pe doctorul Luca să-și caute, în Julius, un confident, după ce cutreieră tavernele, sau în privința originii prafului adus de "vîntul din sud
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
coclită, mai scundă. Jenat, încurcat, căutam o explicație care să nu-l rănească, să nu scurme prin leziuni vechi, când m-am trezit. Am aprins lumina și, amețit de somn, m-am uitat la ceas. Era abia trei. Cu ajutorul unui somnifer, am readormit și, de data aceasta, am visat ceva foarte încîlcit. Locuiam, încă, pe Bulevardul Eroilor și mă dusesem să beau un ceai la barul din stația de metrou. Când a venit ospătarul să ia comanda, s-a revărsat de pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
noi. Sfârșitul creației sale ar fi și sfârșitul său. 5. Cineva care s-ar uita în sertarele mele cu medicamente n-ar avea, probabil, nici o ezitare să mă considere ipohondru. Și, poate, chiar sunt. Bineînțeles, am o provizie importantă de somnifere. Aproape nu mai pot adormi fără, iar după două, trei ore mă trezesc. Omul care doarme e un om diminuat, zicea Rivarol. Eu cred că lucrurile stau exact pe dos. În somn, suntem mai adevărați decât în stare de veghe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mimat. Se poate mima orice, pentru a părea ce vrei sau ai interesul să pari, dar nu-mi pot imagina că există cineva care se aruncă în gol de la etaj, își pune ștreangul de gât sau înghite un pumn de somnifere pentru a mima disperarea ori neputința de a mai trăi. Probabil, și sinuciderile impulsive au deliberări chinuitoare în urma lor. În clipa în care cineva începe să nu mai fie sigur că viața are un sens, el a făcut, deja, un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la cinci după-amiaza, din spatele unei ferestre acoperită cu hârtie vânătă, sânii unei necunoscute ce ieșea, în casa de vizavi, pe balcon. 18. Canicula îmi accentuează durerile de cap și mi-a ruinat de tot somnul. Nu mai pot adormi fără somnifere. Mă pregătesc să plec la o clinică de la Milano, dar nu mă pot vedea întors la viața normală. Simt că am trecut un prag dincolo de care mai există doar amintiri. 19. Ea mergea la Sibiu, unde era elevă la o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fuioarele de cânepă din care țesea, tot iarna, pânza pentru cămășile noastre. Toate problemele mele provin, probabil, din înstrăinarea de această mentalitate. Ce misiune mi-am atribuit eu? 14. Am avut o noapte aproape albă. Așteptând să-și producă efectul somniferul, am luat o carte și am adormit cu lumina aprinsă. Pe la unu noaptea, m-am trezit și n-a mai fost chip să readorm. M-am gândit la tot felul de grozăvii până dimineața. 15. Unde am citit, oare, că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]