28,122 matches
-
Luvru, și încă mi se pare că totul nu a fost decât o vâjâială... Textul, prima frază a predicii adresată de sfântul italian al păsărilor pe care, la începutul acestui serial, am promis că o voi înfățișa cititorilor, iat-o: Surori ale mele, păsări, Dumnezeu vă susține (vous sustante s.n.), fără ca voi să semănați și să secerați; El vă dă izvoare și gârle ca să beți din ele când sunteți însetate, coline și munți ca să vă găsiți adăpost în ele arbori, înalți
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
și fiindcă nu știți nici să coaseți nici să toarceți, tot El vă procură vestmintele trebuincioase atât vouă cât și odraslelor voastre. Creatorul v-o fi iubind pe voi mult de tot, dacă vă face atâtea favoruri! Astfel, dragele mele surori, nu fiți ingrate, ci sărbătoriți neîncetat, aduceți laude Celui ce vă copleșește cu atâtea faceri de bine... (27 0ct. 2003, Paris) Unul din cele mai simple, mai sincere, mai frumoase texte citite de mine în viața mea și pe care
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
dovedește utilitatea și în lumea luptelor livrești. Atunci cînd cu dreapta cari paltonul și cu stînga sacoșa de proaspete achiziții, ca să mai ai cu ce să răsfoiești cărțile expuse, îți trebuie altă alcătuire anatomică. Opt brațe cu ventuze, ca la surorile noastre întru cerneluri, ar fi de un real folos. De altfel, unele persoane s-au descurcat bine sub palton, întrucît, am aflat de la Neculai Constantin Munteanu la o emisiune a postului Europa liberă, la ieșirea de la Gaudeamus, în sonoritățile latinești
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
Fericit, de-ai presimți-n zadar! Dar cu-orice prezență și privire Vis și presimțire tot ne-apar. Ce-o să ne rezerve Soarta! spune. Să ne lege strîns, cum se făcu? Ah, în vremi ce le-am trăit, mai bune, Soră sau soție mi-ai fost tu? Mă știai pînă-n străfundul firii, Nervul cel mai pur vibrînd ușor, Mă citeai cu fuglerul privirii, Altfel greu pătruns de-un muritor; Și-mi calmai tu sîngele fierbinte, Ca din rătăcire să mă-ndrept
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
coleg cu Quintus, fratele mai mic și cam pisălog al lui Cicero. Plictisiți de lecții și, mai ales, în cazul lui Caesar, de bătăliile navale "de încercare", pe care le dă cu ce are la îndemînă, spre "intimidarea" mătușii Aurelia, sora cea mare din familia Iuliilor, mai pleacă la scăldat în Tibru, conversînd cu verva obișnuită a elevilor scăpați de învățătură: " Gaius, vrei să mergem la Tibru? La Tibru? Tragem o baie. Pe urmă luăm o plăcintă. Fac eu cinste. Cunosc
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
și, prin urmare, acreditat în pictura de marine -, Eugen Voinescu. După doar doi ani, plictisit dar și în dificultate financiară, tînărul student părăsește Bucureștiul și pleacă la Iași unde, între timp, i se mutase și familia, mai exact mama și surorile, din pricina strîmtorării materiale survenite după moartea tatălui. Dacă la București școala era formalizată excesiv după normele academismului oficial, la Iași lucrurile sînt de-a dreptul dramatice. Din punct de vedere artistic, capitala Moldovei este aproape un deșert. Un oarecare Teodor
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
de diferite, încît... Dintr-o mare curiozitate asupra citirii piesei lui John Pielmeier, am văzut, după spectacol, și filmul din 1985 al lui Norman Jewison, cu Jane Fonda în rolul doctoriței Marta Livingstone, cu Anne Bancroft - Stareța și Meg Tilly, sora Agnes. Ultimele două nominalizate la Oscar și toate trei excepționale. Acolo, lectura regizorului, ca și fabulosul efectelor, conduce spre exploatarea zonei miracolului, care există și care se poate produce chiar și la vedere (scena cu sîngerarea palmelor). Spre acest tip
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
în forme stranii, cu încărcături speciale, de scenografa Roxana Ionescu. Nu o cunosc și nu-mi dau seama dacă am mai văzut ceva făcut de ea. Are minuție în a completa vizual, în a defini universul fiecărui personaj: Mama, Tata, Sora, Mătușa, Arta Popescu și Popescu însuși. O lume la limită, parcă, tăcută, vulgară sau exuberantă, o lume ce pare să sfîrșească în stereotipie, în șabloane, o lume care pare că se comportă și arată la fel. Și totuși, solo-uri
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
Mihai Șora a evocat o confidență pe care i-o făcuse Barbu cu decenii în urmă, pe cînd Petru Dumitriu se afla încă în țară: - Pe ăsta vreau eu să-l distrug". Putem adăuga aci o amintire personală. Lila Dumitriu, sora scriitorului exilat, medic de profesie, care, în Amarul Tîrg unde locuia, se împrietenise cu mama mea, ne povestea înveselită cum Barbu o curta, în anii '50, făcîndu-i vizite stăruitoare și invitînd-o "să iasă în oraș" împreună, negreșit cu gîndul la
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
Dintr-o frază care se pierde cu totul în țesătura narațiunii ( la prima lectură eu una nici n-am remarcat-o) aflăm că prima soție a lui Fiodor Vasilievici se numește Iulia. A fost însurat adică cu pro- pria-i soră? Dacă da, găsesc că este extraordinar ca truc romanesc, fiindcă dă impresia că povestea poate fi citită din nou, altfel.. O.L. La amintirile vagi și fluctuante ale bătrânului Fiodor se opune precizia de bisturiu a oamenilor administrației de unde aflăm
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
vrea să părăsească orășelul și să vadă lumea, dar nu face nimic până când Owen nu o trezește din letargia ei visătoare. Relațiile cu celelalte femei sunt conflictuale sau insignifiante: mama ei o urăște și o distruge, iar Alva își abandonează sora mai mică fără prea multe scrupule. Măcar există o motivație pentru care "camera e un bărbat": ea ilustrează faptul că toți vor să se folosească de ea, inclusiv Owen care refuză să o înțeleagă și o vrea doar ca să dea
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
să stăruiesc și asupra Suplimentului de Cultur|, săptămânalul realizat de editura Polirom și Ziarul de Iași și ajuns la numărul 4, o revistă proaspătă unde au rubrici permanente sau colaborează mulți dintre tinerii critici și scriitori ai noului val (Simona Sora, Luminița Marcu, Lucian Dan Teodorovici, Constantin Vică, Radu Pavel Gheo, Răzvan }upa, Florin Lăzărescu, Sorin Stoica), dar și câțiva dintre "clasici" (Adriana Babeți, Emil Brumaru). Un interviu cu Stelian Tănase ("Sînt la fel de mobilizat ca în '90, dar pe alte fronturi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
comparativ Miorița și balada populară finlandeză Piispa Henrikin Surmavirsi / Balada lui Henric Vlădica. Dincolo de deosebirile firești cauzate de specificitatea etnică și experiența spirituală diferită ale popoarelor român și finlandez, eseistul descoperă o viziune foarte apropiată, rod al existenței unor mitologii surori. Explică autorul: "Dar ceea ce se cere subliniat este faptul că, dincolo de textura amănuntului, firul invizibil legînd între ele două poezii populare provine din incidența unor mitologii surori, implicînd ceea ce am putea numi o anume idee despre întemeiere: cele două nuclee
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
și finlandez, eseistul descoperă o viziune foarte apropiată, rod al existenței unor mitologii surori. Explică autorul: "Dar ceea ce se cere subliniat este faptul că, dincolo de textura amănuntului, firul invizibil legînd între ele două poezii populare provine din incidența unor mitologii surori, implicînd ceea ce am putea numi o anume idee despre întemeiere: cele două nuclee - moartea știută, pe de o parte, și seninătatea acceptării ei, pe de altă parte - conferă, într-adevăr, celor două balade un sens mai adînc, oportun de pus
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
ale anului 2004. În cazul lui Cehov, căruia oricum nu-i plăceau prea mult festivitățile oficiale, nu e neapărat nevoie de un asemenea prilej pentru ca opera să-i fie readusă în actualitate. Pescărușul, Unchiul Vania, Livada cu vișini sau Trei surori nu lipsesc niciodată de pe scenele teatrelor, constituind aproape întotdeauna pietre de încercare pentru actori și regizori, iar personaje din schițele și nuvelele sale întîlnim la tot pasul pentru că, într-adevăr, se numără printre cele care ,fac concurență stării civile". Rămîne
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
va scrie el în Viața mea, casele miroseau a ciorbă de varză, iar în zilele de post a pește prăjit. Lumea mînca prost și bea apă infestată. În tot orașul nu cunoșteam nici un om cinstit." Sau, într-o scrisoare adresată surorii lui, datată 7 aprilie 1887: "Mă aflu la Taganrog... Orașul îmi face aceeași impresie ca Herculanum sau Pompei... Toate casele sînt scunde, nu au mai fost văruite de mult, nici acoperișurile nu au mai fost vopsite, iar obloanele sînt închise
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
portal.edu.ro). Ceva mai rară (circa 50 de atestări) și mai clar depreciativă e forma ministresa: "Ministresa e o femeie neputincioasă în fața unui sistem în care se regăsesc toate slăbiciunile societății" (EZ 3353, 2003, 1); "Ministresa Andronescu își împinge sora către șefia CJAS Mehedinți" (gds.ro); "Ministresa Daniela Bartoș nu vrea să apară cu cască de protecție la Cârcotași" (curierul.ro). Doar de vreo 10 ori apare varianta ministreasa: "Iată răspunsul magistral, rostit de ministreasa MEC" (ziua.ro, 1.07
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
pe care Wilson a impus-o universului său! O apropiere încă și mai explicită se va impune în viitor? Există în teatrul lui Zholdak și o altă cale, despre care, din păcate, nu știu mai nimic. E aceea din Trei surori, unde strigătele disperate: "La Moscova! La Moscova!" ale surorilor aflate în Gulag răsună aidoma apelurilor rămase fără răspuns ale acelor deținuți politici al căror cimitir a fost Siberia stalinistă. Ea se continuă, recent, cu O zi din viața lui Ivan
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
apropiere încă și mai explicită se va impune în viitor? Există în teatrul lui Zholdak și o altă cale, despre care, din păcate, nu știu mai nimic. E aceea din Trei surori, unde strigătele disperate: "La Moscova! La Moscova!" ale surorilor aflate în Gulag răsună aidoma apelurilor rămase fără răspuns ale acelor deținuți politici al căror cimitir a fost Siberia stalinistă. Ea se continuă, recent, cu O zi din viața lui Ivan Denisovici, unde regăsim experiența concentraționară cu tot ceea ce aceasta
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
din întîia jumătate a secolului XX. După cum în poezia lui Vinea o regăsim pe aceea interbelică, în Lunatecii se strevăd Holban, Sebastian, Gib Mihăiescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu și alții. Romanul are finețuri artiste de tip proustian, în portretistică. Două surori sînt zugrăvite ca Ana și Maria din tabloul lui Da Vinci. Obsesia erotică este, ca în toată proza lui Vinea, stăpînitoare. întreagă existența omului de prisos se petrece între amoruri diverse și ciudate: un bărbat fermecător și slab este devorat
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
Marius Chivu Frumoasa postfață semnată de Simona Sora, care însoțește această a treia carte de poezie a Adelei Greceanu, surprinde chiar și fără a insista o trăsătură esențială a scriiturii tinerei poete. Aparținând biologic generației foarte vizibile de poeți lansați în ultimii ani, discursul poetic al Adelei Greceanu
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
Nu urmărește să epateze, idolii nu-i dictează sensibilitatea de scriitor, precum la o bună parte din colegii ei de generație, e sinceră cu sine până la capăt, prin urmare, izolarea de trend face și mai vizibilă uniformizarea poeziei celorlalți. Simona Sora vorbește despre o "uniformizare voluntară", mă tem însă aici de un exces de credit. Volumul se deschide cu Albedo, un poem cvasisuprarealist, care oferă cheia traseului inițiatic presupus de aventura scrierii cărții, precum și cea a trăirii dragostei absolute ("Pe drum
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
că fiul lor a fost unul dintre cei mai viteji, că a luptat pătimaș și chiar a iubit cu foc, pe ici, pe colo, pe unde s-a putut. În final, poveștile se topesc într-o crudă realitate, mărturisită doar surorii. Adevărul este greu de spus. Iar New York Times, unde s-a relatat cazul, nu ajunge în Oklahoma. Jim nu a fost ucis. A făcut parte din grupul celor douăzecișiunu de tineri, sensibili și vulnerabili, care s-au sinucis� Spectacolul pus
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
reclamă răspunsuri proprii și nu grefe rapide. Nu semnele exterioare, ci experiența modernității contează. De aceea, mai degrabă decît în Woyzzeck, în Disco pigs, piesă de Enda Walsh, Ostermeier face din teatru o aventură actuală. Aici doi tineri, frate și soră incestuoși, se consumă într-un adevărat delir de alcool și dezmăț cotidian pentru a-și ascunde pudic sentimentele. Afectivitatea se camuflează în contextul unui exces vital fără protecție, nici siguranță. Ca și în Chipul de foc de Mayenburg, pus în
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
Canariei? - Da, majestatea sa, Juan Carlos m-a onorat cu acest titlu, dar mărturisesc că am fost onorat și de municipalitatea Lugojului cu același titlu. De Lugoj mă leagă multe amintiri din copilărie, mai am și acum trei prietene acolo, surorile Dobrin. - După cum știu, tu ai colaborat cu baletul Operei Naționale. - Desigur. Reîntâlnirea cu baletul Operei București și colaborarea cu balerinii români din 1997 m-a impresionat adânc. Colega mea Ileana Iliescu, pe atunci directoarea baletului, m-a invitat de două
Viață de balerin - interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12684_a_14009]