328 matches
-
falsă apocatastază, viziunea clasică despre lupta dintre bine și rău. Ceea ce pare să conteze nu e decât salvarea, fără efort, a tuturor aparențelor de cordialitate. Adept sau nu al vărsăturii New Age, „ultimul om” pare gata să rumege orice Ersatz soteriologic. În piața de idei soporifice, el celebrează dreptul la moțăială. Pacifismul fricii declină somptuos scleroza lașității. Din ce s-a născut această dezafectare generalizată? Cum se explică extazul colectiv produs de efectele de scenă ale acestor simulacre? Care este soluția
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și incursiunea unei amintiri în care reprezentările personale și cele colective se întâlnesc. Figura povestitorului sintetizează mărcile experienței enumerate până acum într-o formulă istoric-inaugurală: „Der Erzähler ist die Gestalt, in welcher der Gerechte sich selbst begegnet.“ Menirea sa este soteriologică, și anume de a eli bera omul de intransigența și, în mod esențial, de cruzimea mitului. Prin contrast, flaneurul se află la sfârșitul istoriei. Lumea sa este una a ruinelor pe care doar privirea alegorică le poate recupera. După război
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
111 IX.8. Statutul social al femeii în islam ..................................................... ..... 112 IX.9. Căsătoria, divorțul și educația copiilor în islam ................................... 113 Capitolul X. Hinduismul ..................................................... ..................................... 117 X.1. Hinduismul. Aspecte generale ..................................................... ......... 117 X.2. Cosmogoniile indiene ..................................................... ...................... 118 X.3. Asceză și căi soteriologice în hinduism ............................................... 119 X.4. Texte de bază ale hinduismului ..................................................... ....... 120 X.5. Zeii religiei hinduse ..................................................... ......................... 121 X.6. Castele în societatea hindusă ..................................................... .......... 124 X.7. Practici religioase în familia hindusă ................................................... 126 X.8. Avortul ..................................................... ............................................. 127 Capitolul XI. Budismul ..................................................... ....................................... 129
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
slujește drept model unor acțiuni atât de deosebite cum sunt zidirea unei case, ori un duel oratoric.” Plecând de la aceste scenarii cosmogonice vechi hinduse, putem înțelege mult mai bine soteriologia și ritualurile sociale din hinduism. X.3. Asceză și căi soteriologice în hinduism Tapas este termenul folosit de hinduși pentru a desemna „căldura mistică”, „asceza”. Rădăcina tap se traduce prin „a se încălzi” sau „a fierbe”. Fenomenul este universal. Încălzirea practicată prin diverse tehnici psihofiziologice și printr-o alimentație foarte condimentată
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în evidență limitele clare ale sacrificiului. Credinciosul înțelege atunci că prin sacrificiu nu se obține eliberarea de condiționarea karmică a acestei lumi ci, dimpotrivă, renașterea într-o lume inferioară. Cum se mai poate obține eliberarea? Ṛși-i au propus o cale soteriologică diferită de calea străveche a sacrificiului vedic. Este vorba despre cunoașterea ezoterică. Ea era deja exaltată în Vede și Brăhmana. Necunoașterea marilor mistere echivala cu o a doua moarte. Gnoza, sau cunoașterea tainică și salvatoare, va învinge de acum înainte
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
nishad = „pus”). În traducere liberă, Upanișadele sunt texte ce se ascultă stând așezat lângă un maestru. Ele cuprind elemente de mistică și filosofie. Sacrificiul vedic a căzut în desuetudine, însă literatura upanișadică a rămas încă vie. Ea conține teme metafizice, soteriologice și religioase legate de „sacrificiul interior”, de natura Sinelui (ătman); de misterul ființei divine impersonale și universale (Brahman). Învățăturile din Upanișade au drept scop pregătirea spirituală a neofitului în vederea eliberării Sinelui (ătman) de captivitatea trupului și a materiei (Prakriti). * Dharma
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
doar de regele victorios, care devenea Suveran Universal. Sacrificiul avea efecte asupra întregii comunități; d) ritualul sacrificării bărbatului (Purușamedha). Acesta Îl reprezenta pe Purușa-Prajăpati, Omul-cosmic, care s-a autosacrificat. În India, susține Eliade, sacrificiul uman „ilustra o metafizică de tip soteriologic”. X.8. Avortul asemenea marilor religii ale lumii contemporane, hinduismul nu acceptă avortul. De ce? Motivația este una specifică. Este vorba despre faptul că viața este sacră și, prin urmare, întinarea ei ar fi un sacrificiu. În al doilea rând, în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
filozofi, ci și din experiența a nouă sute de mii de militanți."285 Mircea Eliade afirmă că marxismul a preluat mituri eshatologice asiatico-mediteraneene, ca rolul izbăvitor al celui Drept (proletariatul), plus o ideologie mesianică de sorginte biblică, cu rol profetic și soteriologic al proletariatului, lupta finală Bine-Rău, urmată de victoria inevitabilă a Binelui, care consfințește ieșirea din Istorie și astfel Vârsta de Aur, milenarismul.286 Lucian Boia consideră comunismul "cel mai mare proiect milenarist din toate timpurile", expresia cea mai frapantă, de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
înrădăcinată în sufletul colectiv, realizată de către Eroul exemplar sub una din noile sale forme: Reformatorul, Revoluționarul, Mucenicul (libertății populare), Șeful partidului, rolul și misiunea fondatorilor și a șefilor de mișcări totalitare moderne conținând un număr considerabil de elemente escatologice și soteriologice 452, într-un complex cristic (în matrice biblică și greco-romană Hercule, Prometeu) în care eroul se identifică cu comunitatea pe care o reprezintă.453 Dacă mitul este "dorința colectivă personificată", cea mai laconică și mai puternică expresie a acestei dorințe
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
modelele filozofice păgâne (mai ales cel platonician), cu cel iudeo‑creștin. Credința într‑un adevăr unic și salvator este definitorie pentru cele două atitudini spirituale. În consecință, Iustin, convertindu‑se la creștinism, nu a făcut decât să‑și convertească ambiția soteriologică de tip platonic - filozofie a revelației finale, epoptice - la creștinism - religie a revelației inițiale. Această conversație este marcată de renunțarea la Satan, adică la „principele acestei lumi” și, în același timp, zeul suprem al cultelor păgâne. Dumnezeu (ΔΔ0ϑ≅Η, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cazul persecuțiilor de la Lyon, rolul esențial l‑au jucat tocmai aceste populații locale, și nu puterea centrală, care și‑a păstrat o neutralitate pacifică până la un anumit punct. În al doilea rând, pentru teologul Irineu, persecuțiile au o valoare pozitivă, soteriologică, în sensul că ele pot ajuta sufletele să atingă maturitatea spirituală: „Chinurile sunt necesare credincioșilor, pentru ca ei, fiind oarecum măcinați, apoi frământați prin răbdare împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu, în sfârșit, copți în cuptor (quodammodo contriti et attenuati et conspersi per
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poem. Pe de o parte, păgânii atrași de iudaism sunt avertizați împotriva riscurilor unei atare „mezalianțe”. În același timp, ei sunt somați să părăsească neîntârziat religia lor idolatră. Cititorul are în față trei opțiuni: păgânismul idolatru, iudaismul înșelător și creștinismul soteriologic. Primele două sunt opțiunile anticristologice exprimate simbolic prin două personaje malefice: Nero, „Anticristul” păgân și regele persan, Anticristul oriental, Anticristul în sensul teologic al cuvântului. Nu rămâne decât cea din urmă, singura salvatoare, fiind singura cristologică. Instructiones 41 În acrostihul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
confundat cu Anticristul (așa cum se întâmplă la Hipolit). Dimpotrivă, el este prezentat (cap. 25) ca încarnare providențială a katechonului de la 2Tes. 2,6. În fine, întreaga secvență eshatologică - și, implicit, cea referitoare la Anticrist - își relevă funcția reală în context soteriologic. Lactanțiu se lansează în descrierea evenimentelor de la sfârșitului istoriei pentru a demonstra un anumit lucru, anume că va exista un moment în care oamenii vor primi nemurirea de la Dumnezeu: unii pentru a merge către o viață veșnică, iar alții către
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
concepția polemistului, Cristos închipuit de Marcion, Cristos care nu s‑a născut dintr‑o femeie reală, ci a apărut pe neașteptate, care nu a suferit pe cruce și care nu a înviat în mod real, este lipsit de orice valoare soteriologică, și prin aceasta nu diferă cu nimic de Mesia așteptat de iudei (3, 8): Anticristul Marcion (antichristus Marcion) nu a făcut decât să se grăbească să‑și însușească presupunerea [refuzul întrupării], el care era cu atât mai înclinat să respingă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a fost în chip mincinos: [de la] întâlnirile sale, contactele, relațiile sociale, până la minunile sale. Cristosul‑fantomă al lui Marcion nu există pentru Tertulian. El nu este decât o abstracțiune imposibil de identificat istoric și material, o teorie lipsită de eficacitate soteriologică. În consecință, cristologia eretică se întâlnește cu cea iudaică, și ea în afara planului mântuitor al lui Dumnezeu. Schema dublului Cristos se reduce astfel la simpla prezență a lui Dumnezeu și a omului, unul în fața celuilalt, fără vreo comunicare reală între
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Individul își asumă existențial datele scenariului tradițional, actualizând, la nivelul conștiinței, vechile mituri, al căror conținut semantic rămâne intact. Odată cu Augustin, anticristologia devine practic o cufundare a individului în adâncul propriului său inconștient, o psihanaliză avant la lettre, o introspecție soteriologică, un exercițiu spiritual, o mistagogie cristică. Toți credincioșii pot să devină anticriști - formând marea armată a Anticristului - în măsura în care faptele lor negative contrazic flagrant învățătura Mântuitorului. Din această perspectivă, noțiunea de „schismă” suferă o extindere semantică semnificativă. „Schismatic” (sinonim cu anticrist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și complex, care este mitul eshatologic creștin, construit în jurul celei de‑a doua veniri a lui Cristos. Numai prin raportarea la cea de‑a doua parusie apariția ultimului tiran anti‑mesia poate avea un sens, în același timp opresiv și soteriologic. Nu există mântuire decât prin suferință iar Anticristul este un nume al suferinței. A trece încercarea suferinței înseamnă a se iniția în viața cerească, în bucuria Împărăției veșnice. Părinții Bisericii insistă asupra ideii că etapa cea mai dureroasă și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
religioasă reflectă o asemenea dilemă existențială: „Eu în ASCOR sau ASCOR-ul în mine?”. În primul rând, o mentalitate individualistă. Aici, ASCOR-ul - sau oricare altă asociație despre care ar mai putea fi vorba - pare să joace rolul de agent soteriologic cu răspundere limitată. Precum odinioară Legiunea Arhanghelului Mihail, ASCOR-ul apare ca una dintre acele entități, reale sau virtuale, de care un ego tulburat de o criză religioasă poate dispune în sens terapeutic. În ecuație, primatul subiectivității este tipic modern
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
clădită sau minată mai curând de pulsiuni afective decât prin reci opțiuni intelectuale, interesul față de problematica istoriei universale nu se poate mărgini într-un plan strict cognitiv. Cultul memoriei are o dimensiune patetică. Pentru creștini, memoria secretă câteva inevitabile semnificații soteriologice. Dacă cunoașterea este o foame înrudită cu iubirea, atunci când cunoașterea privește destinul umanității - oricât de precară -, avem deja începutul unei aventuri spirituale. Un destin comuntc " Un destin comun" Printr-un consens spontan, admitem astăzi că prezentul umanității are o pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atât de importantă în experiența spirituală a solidarității cu destinul adamic și eshatologic al lumii. Istorie și universalitatetc "Istorie și universalitate" Mitul este o încercare de totalizare a experienței umane în forma unei narațiuni exemplare, având o valoare etiologică și soteriologică. Mitul explică și expiază. Timpul mitic este responsabil pentru condiția prezentă a omului. Miturile culturilor tradiționale surprind situarea omului în miezul unui conflict între forțele care guvernează cosmosul. Intuiția unității experienței umane a timpului este aici fundamentală. Lumea și umanitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sine. Jocul, de fapt, nu începe și nici nu se termină pe stadion, numărul actorilor care participă la această spontană reducție fenomenologică fiind virtualmente infinit. S-ar putea ca fotbalul să fie jocul total care promite cea mai profundă experiență soteriologică a solidarității. Ca într-o formație de jazz, unde sunetul rezultat din suprapunerea instrumentelor oferă personalitate echipei de muzicieni, în jocul de fotbal individualitățile nu apar decât pe fundalul contractului de fidelitate între membrii unui club. Fiecare jucător joacă un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tind către pierderea sensului. Dar tot ei îi revine misiunea de a-l recupera și reacredita, și prin aceasta de a salva lumea (este ceea ce mărturisește B. răspunzând la întrebarea „De ce scrieți?”). Rostirea poetică restituie sacrul și-l conservă. Finalitatea soteriologică se conjugă în Euridice și umbra (1988) și în Chemarea numelui (1995) cu un aflux biografic (dispariția prematură a soției poetului). Poezia de eteruri nelumești și de metafore ale distanțării și impersonalizării se individualizează în sensul cel mai propriu, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
Ideografii, 69-73; Nițescu, Poeți, 120-139; Simion, Scriitori, I, 211-215, III, 211-224; Iorgulescu, Scriitori, 29-32; Raicu, Practica scrisului, 330-333; Dorcescu, Embleme, 121-127; Grigurcu, Poeți, 320-324; Alboiu, Un poet, 112-113; Ruja, Valori, 140-146; Tomuș, Mișcarea, 134-135; Steinhardt, Critică, 101-102; Carmen-Maria Roșca, Funcția soteriologică a poeziei, RITL, 1986, 1-3; Cristea, Fereastra, 173-178; Ștefănescu, Prim-plan, 270-278; Cistelecan, Poezie, 155-158; Nicolae Manolescu, „Elegie pentru floarea secerată”, RL, 1988, 50; Valeriu Cristea, „Lumea fără tine”, RL, 1989, 16; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 44-50; Tupan, Scenarii, 197-204
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
o putere particulară în ambientul sacramental. Așa cum afirma și Sf. Augustin, „cuvântul se apropie de element și devine sacrament”, purtând în sine un dar sacru. Dacă autocomunicarea lui Dumnezeu este un eveniment care a început odată cu revelația, atunci, subliniind caracterul soteriologic al revelației și stabilind o corelație între evenimentul revelației și evenimentul mântuirii, suntem convinși că, prin acest sacrament al reconcilierii, îi este propusă omului o participare esențială la aceeași realitate mântuitoare a lui Dumnezeu. Această participare la viața divină îl
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
AC. footnote>. Mai întâi de toate, faptul mântuirii prin Cuvântul întrupat pretinde ca El să fie Dumnezeu adevărat și desăvârșit, fiindcă creaturanu poate primi un ajutor de acest fel de la o altă creatură. Astfel,Sfântul Atanasie cel Mare își orientează soteriologic demonstrația teologică a divinității Cuvântului întrupat. „Dacă Fiul este făpturăși dacă făpturile raționale au una și aceeași natură (ca El), atuncifăpturile nu vor avea nici un ajutor de la o făptură, pentru că toateau nevoie de harul lui Dumnezeu”<footnote Contra arienilor, II
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]