340 matches
-
fără să se ridice, ea mi-a făcut un semn să stau liniștit. Era numai învinsă de oboseală și de epuizare. M-am întins și eu pe iarbă ca s-o las să se odihnească. Deasupra mea era un cer spălăcit, fără nici un nor. În jur, spațiu gol și arid. Mi-am amintit de un tablou cu ramă albă pe care-l văzusem undeva. Uitasem unde, în schimb fiecare amănunt al lui îmi era viu în minte. Mai ales copacul. Un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lucru care m-a izbit la necunoscutul din fața mea a fost gura știrbă. Lăbărțate într-un rânjet batjocoritor, buzele cărnoase dezveleau gingiile goale în care mai stăteau înfipți câțiva dinți putrezi. Apoi i-am văzut fața ciuruită de vărsat, sprâncenele spălăcite, ochii reci, de broască, și gușa. O gușă mare pe care o purta sub barba roșie ca pe un medalion. Părea plictisit de prezența mea acolo și mă lumina cu o torță a cărei flacără îi ascundea o parte din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să fie atât de simplu și, în același timp, de un desfrâu luminos. Un pescăruș trece, deasupra, țipând. Plutește elegant, grațios, desenând o hieroglifă deasupra mării, apoi se întoarce. Gata, a dispărut în spatele meu. Cerul e, acum, de un albastru spălăcit. Dacă se poate înțelege mai bine ca oriunde, aici, teoria lui Empedocle despre cele patru elemente fundamentale, apa, focul, aerul și pământul, cu siguranță, plaja n-ar fii un bun amfiteatru pentru prelegeri de metafizică. Aici trupul devine singurul adevăr
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
avea decât pe Lina. Știa că buna Lina nu-i aduce nici un obstacol; mai știa că acele bunuri și fără de ea nu ar fi fost ale lui; in adâncul adâncului va fi fost chiar și conștiința că Rimul deșirat și spălăcit, cu gesturi de manechin și vorba pedantă, prin persoana iu: însăși era un obstacol acelor aspirații. Era mizeria omului cu 145 sine, pe care o cunoaște și n-o recunoaște. Toate celelalte caturi ale conștiinței lucrau însă pentru reabilitarea acelui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în meditație și cerșit. De pe banca din fața haltei se scoală un om cu chipul îmblânzit de hodină ; uneori cere de pomană ; alteori propovăduiește mântuirea sufletelor. Tuleie de păr galben îi frăgezesc obrajii. De sub borul ciupit al pălăriei răsar câteva smocuri spălăcite. Privirile sale sunt atât de șterse încât niciodată nu-ți dai seama încotro se îndreaptă. O improvizație e surtucul peticit și pantalonii cu vipușcă pe care i-a căpătat ieșind din pușcărie. Altminteri Neculai tratează cu nepăsare asemenea nimicuri. Angoasele
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dus la mănăstire, nu credința... Te interesează ce-ți spun? Dar n-a așteptat o încuviințare. ― M-aș fi resemnat, poate, cu hotărârea pe care o luasem, dacă n-ar fi existat acolo un fanatic veninos, o stârpitură, cu părul spălăcit și ochii apoși. Avea umărul stâng mai sus decât cel drept, din care pricină, când mergea, era aplecat într-o parte ca o balanță strâmbă. Mâinile îi tremurau, de aceea și le ținea, de obicei, vârâte în buzunarele sutanei. Infirmitățile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o tavernă unde mușteriii sunt serviți de femei drăguțe și se poate gusta un vin pe cinste". Din centru, au pornit-o spre partea vestică a orașului. Undeva, pe o stradă mai dosnică, doctorul s-a oprit în dreptul unei firme spălăcite pe care abia se mai putea desluși un cuvînt: "Dragonul...", restul numelui nu se mai distingea. "Aici e", zise el. Au coborât câteva trepte, toate tocite, ultima spartă, au trecut de o ușă în spatele căreia era un coridor, au pătruns
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
îți poate fi de ajutor onestitatea într-un deșert când, încotro te întorci, nu mai există decât nisip. Ai nevoie de egoismul care caută o speranță în disperare, atunci. O lumină tăioasă întunecă în clipa aceasta oțetarii sub un cer spălăcit, care se va colora abia spre seară. Sunt bucuros că nu trebuie să înfrunt mirosul de hoit al gunoaielor din București ori să mă feresc de câinii vagabonzi care, probabil, caută acum petice de umbră cu limba scoasă. Dar, din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe care am lămurit-o cine eram și cine îmi dăduse adresa. După examenele de admitere, când m-am prezentat la Universitate să solicit un loc în căminele studențești și cartelă la cantină, un student din ultimul an, un blond spălăcit, mi-a pus în față o "adeziune". Nedumerit, am întrebat ce era. "Te înscrii, întîi, în "Tineretul progresist"", mi-a zis, sec, individul. "Și dacă nu vreau?" "în cazul ăsta, nu primești nici cartelă, nici loc la cămin". Nu aveam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
acest scurt intermezzo uman. Pe aleea lui Mark era parcată altă mașină; intui a cui era. Pulsul lui Weber răbufni, într-o reacție de tip „luptă sau fugi“. Își cercetă fața în oglinda retrovizoare: arăta ca un pitic de grădină spălăcit. Ajunse la ușa din față fără vreun motiv plauzibil, personal sau profesional, dar Mark îi deschise de parcă l-ar fi așteptat. Weber o văzu peste umărul lui Mark, așezată la masa din bucătărie. Îi zâmbea jenată, familiar. Tot nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sufletească îmi este necesară..." El o divinizează, îi pare talentată ca actriță, o aureolează cu calități pe care le-ar dori la ea și iubește aceste nobile trăsături. Portetul fizic creionează, prin relativism, o femeie lascivă; Fred vede o blondă spălăcită, grăsuță și vulgară atât în gesturi, cât și în limbaj. Pentru Ciobănoiu, ea este "o femeie fără suflet, o actriță, fire netrebnică." Ea sete de o gravitate stupidă, mereu încruntată, impozantă, dându-și o importanță specifică celor săraci cu duhul
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ochii celuilalt apăru ceva, fiindcă spuse foarte repede cu un zâmbet lejer: - Bine, bine, nu te supăra, mă înșel, așa ceva este cu neputință pentru un om care poartă aceste haine. Astea-s legămintele. Părea să vorbească singur. Își ridică ochii spălăciți și zise: - Va trebui să am grijă ca printre copiii - copiii ce se vor naște - pe care-i voi avea de la sora mea, fetele să nu fie educate în școli și pe planete pe care principiul dinastic al căsătoriei frate-soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ochii celuilalt apăru ceva, fiindcă spuse foarte repede cu un zâmbet lejer: - Bine, bine, nu te supăra, mă înșel, așa ceva este cu neputință pentru un om care poartă aceste haine. Astea-s legămintele. Părea să vorbească singur. Își ridică ochii spălăciți și zise: - Va trebui să am grijă ca printre copiii - copiii ce se vor naște - pe care-i voi avea de la sora mea, fetele să nu fie educate în școli și pe planete pe care principiul dinastic al căsătoriei frate-soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fata drăgălașă de la recepție care încercă să-l oprească. Razele inelului său descuiară automat cea de a doua ușă. Păși înăuntru și se trezi într-o cameră de proporții impunătoare. Un bărbat mare de statură, cu fața palidă și ochii spălăciți, se ridică dindărătul unui birou monstros de maro, de formă curbată, și se uită lung la el. Hedrock nu-i dădu nici o atenție. Un alt inel pe care și-l pusese în deget îl gîdila iritant. Întoarse încet mîna. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și n-aș putea spune mai nimic despre ei. Când încerc să le reconstitui figurile, abia reușesc să-mi amintesc câte un amănunt: un tic, o privire, o voce. În rest, nu mai văd decât aceleași halate de un vișiniu spălăcit de care mă izbeam în fiecare zi. Am cunoscut mai bine numai un grup de bătrâni care, pe fundalul tăcerii celorlalți, umpleau scena cu bârfelile și curiozitățile lor. Ei constituiau, ca să zic așa, viața vizibilă a acelui mic univers. La
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din nou acum, în țara nimănui, înconjurată de bărbați în stare să comită violențe îngrozitoare. —Ești bine-venită în casa mea. Era o voce de bărbat, care o făcu să tresară. Ridică privirea și văzu un bărbat într-un costum albastru spălăcit, cu o față lunguiață, osoasă și un păr îngrijit, care devenea acum din negru argintiu. Femeia se întoarse și cei doi începură să vorbească în arabă. Îi explica ce s-a întâmplat, arătând din când în când către Maggie. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
știi, dacă e nevoie. —A, chiar? Cel mai de încredere consilier al președintelui atacând un cetățean al Statelor Unite, un înalt diplomat al Statelor Unite - într-un an electoral. Asta o să dea bine în sondaje. —N-o să te creadă nimeni. O târfă spălăcită, care nu își poate ține picioarele strânse și și-o trage mai întâi cu africanii și apoi cu un israelian. Cum crezi că va da asta pe prima pagină din Washington Post? Involuntar, Maggie închise ochii. Se proteja acum, instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
strategiile de marketing. Înainte ca cineva să apuce să facă vreun comentariu vizavi de asta, ușa dormitorului s-a deschis cu un scârțâit și iat-o pășind afară pe Armanoush Tchakhmakhchian un pic timidă, un pic amețită. Purta niște blugi spălăciți și un pulover marinăresc destul de lung și de lălâi ca să-i ascundă formele trupului. În timp ce-și făcea bagajele pentru zborul spre Turcia se gândise Îndelung ce haine să-și ia cu ea și sfârșise prin a le alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
așezi pe el imediat. La capătul patului se afla un paravan, brodat cu pelicani zburând, peste care era aruncat un chimonou de mătase. ă Nu vă sunt pe plac? Pielea ei goală îl stingherea, iar părul ei blond îi părea spălăcit. ă Nu ești rusoaică? ă Sunt finlandeză. Îmi pare rău. ă Nu e nevoie să-ți pară rău. O cunoști pe Lilia? ă Da, desigur. Dar ea nu mai lucrează aici. Fraulein Keller spune că... ă Câți ani ai? -Câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și n-aș putea spune mai nimic despre ei. Când încerc să le reconstitui figurile, abia reușesc să-mi amintesc câte un amănunt: un tic, o privire, o voce. În rest, nu mai văd decât aceleași halate de un vișiniu spălăcit de care mă izbeam în fiecare zi. Am cunoscut mai bine numai un grup de bătrâni care, pe fundalul tăcerii celorlalți, umpleau scena cu bârfelile și curiozitățile lor. Ei constituiau, ca să zic așa, viața vizibilă a acelui mic univers. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să conveargă În același loc și Wakefield s-a simțit bine pînă cînd cutia pe care pusese ochii a fost apucată de o mînă. MÎna era atașată de Anton, un tînăr cu Înfățișare nevinovată, cu niște ochi de un albastru spălăcit și cu păr blond cîrlionțat, semănînd neașteptat dar, avea să se dovedească, semnificativ cu păpușa pe care o voia Mariana. Anton știa ce era cu cutia aceea; văzuse una exact la fel la un spectacol de magie. Tot șpilul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lor sînt luate și duse departe și umbre Înalte și subțiri aduc alți și alți clienți. Wakefield Își ia o cameră la motelul din vecinătatea sălii de joc, un cub mic, Întunecat, fără ferestre, cufundat În fum acru și borîtură spălăcită. Așternutul rudimentar de pe pat miroase a sudoare. Aude prin somn, noaptea Întreagă, clinchetul aparatelor de poker și gîngăveala difuzoarelor. Se complace În mizerie, așteaptă să moară. CÎnd se trezește, se simte mai puțin Încrezător: nu este suficient de puternic ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din partea unui duce cum vei fi tu, ocrotire și nepărtinire în litigiile judecătorești. Rabinul stătea pe o piatră de lângă ușă. Vorbea liniștit cu un băiețaș care îl urmărea cu atenție cum gesticula. Auzindu-ne pașii, a tăcut, și ochii săi spălăciți au încercat să ne recunoască. I-am zis: - Este îngăduit unui elev să-și salute învățătorul? Fața ridată i s-a adumbrit la apropierea noastră și barba cenușie îi tremura, dar, la auzul glasului meu, gura sa știrbă precum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
articulă cu dificultate patriarhul. Au murit amîndoi. - Doi morți, dar și două trupuri care nu există, obiectă specialistul În crime ritualice. Vă las să trageți concluzia care se impune. Lucas Îl privi cu atenție pe Arthus. Privirea de un albastru spălăcit pe care i-o transmisese lui Erwan. Remarcă o infimă străfulgerare. Frica. Frica În fața morții. - Stupoarea lui la vederea sicriului gol nu era simulată, murmură Marie, urmînd din ochi silueta gîrbovită care se Îndepărta. - Răzbunarea lui nu s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
grave totodată, PM Îl recunoscu imediat. Și totuși nu-l auzise - Dumnezeule mare! - de cînd era un puștan. Se Întoarse cu totul. Era acolo, În cameră, În ciuda ușii Încuiate cu cheia. Silueta lui Ryan. Glasul și ochii de un albastru spălăcit ai lui Erwan. PM se gîrbovi sub privirea aceea. Preț de o clipă, chiar crezu În fantome. Apoi mîna Îl apucă de beregată. O mînă cum nu se poate mai reală. PM vru să se zbată, dar se afla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]