932 matches
-
spuse unul dintre ei. Nimeni nu mai spuse nimic ci doar priviră cerul unde părea să se întâmple ceva. Întunericul părea a ajunge în punctul culminant încât cuprinse pământul cât vedeai cu ochii și toți putură vedea stelele licărind prin spărturile norilor. Cornurile romane începură să sune în tot Ierusalimul. Dinspre Marele Templu se auziră sunetele din corn de berbec, apoi sunetele de timpane și tobe. Gaius se ridică de pe piatra pe care șezuse și privi către soarele care se întunecase
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
decât sandwichiul lui cu slănină de două' ș' doi că din aia de optsprezece nu se mai găsește de la un timp. Și atunci... DOAMNA CUCU: Și atunci... CUCU: A venit acasă după conferință iar musafirul și-a luat tălpășița prin spărtura de la ghena de gunoi. DOAMNA CUCU: Ce soartă tristă mai au și cavalerii în ziua de astăzi! Să-și găsească salvarea în ghena de gunoi. Nici nu-ți vine să crezi. Se adunase multă lume? CUCU: Ca la circ, nu
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
bătaie... Nimeni nu mai spuse nimic ci doar priviră cerul unde părea să se întâmple ceva neobișnuit. Întunericul părea a ajunge în punctul culminant încât umbra lunii cuprinse pământul cât vedeai cu ochii și toți putură vedea stelele licărind prin spărturile norilor. Era noapte în plină zi. -Ce mai e și asta? spuseră speriați câțiva care nu mai văzuseră niciodată o eclipsă, și toți care mai stătuseră jos se ridicară privind către cele două astre suprapuse. -Apollon se ascunde sub umbra
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
care nu lipsea nici buna dispozitie. „A venit balaurul”, mă anunța la sosire Iacob cu un umor care îi înflorea munca, făcâmd trimitere la una din glumele mele care îl amuzase. Îl rugasem să nu lase prea mult timp o spărtură mai mare în peretele camerei mele prin care lucra la o remediere la baie, deoarece pe acolo, în timpul nopții, pot ieși balauri. Mi-a plăcut la ei și modul de gândire, ordinea clară în care își așeazau principiile de viață
FRAŢII IACOB ŞI FLORIN OPREA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346885_a_348214]
-
drăcoaică. „O mai fi acolo? Oare ce ispite mi se pregătesc? S-o înfrunt sau să fug?” Dar picioarele continuau să urce încet, pe întuneric, și doar din loc în loc lumina pătrundea firav prin câte o nișă sau printr-o spărtură din zid. „Ce bine mi-ar fi prins o lanternă sau vreo feștilă... Nici măcar chibrituri nu am la mine... Cap sec, să plec în ambele nopți fără sursă de lumină și să mă las pe seama diavolului! Mare tâmpit sunt! Mai
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
și după exil, au protestat, dar protestul lor se numea RUGĂCIUNE. De ce să fim noi altfel decât Părinții Bisericii care stăteau cu picioarele în butuci și-l lăudau pe Dumnezeu? ” Caut un Om !” - un singur OM care să stea în spărtură, să mijlocească pentru popor - cerea Dumnezeu lui Ezechel, dar nu s-a găsit niciunul. Dumnezeu nu caută oameni pe stradă, domnule pastor, sau oameni amestecați printre mulțime. El îi caută în ” odăiță”, stând acolo și mijlocind pentru popor, împlinind cuvintele
DESPRE PROTESTELE CREŞTINE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376579_a_377908]
-
conferă realitate. Sacralitatea unui anumit spațiu este dată de mitul cosmogonic. Spațiul prezintă urme ale întâmplărilor de la origini, acestea sunt hierofaniile („manifestări ale sacrului“). În Sacru și profan, Mircea Eliade afirmă că „spațiul nu este omogen, ci prezintă rupturi și spărturi; unele porțiuni de spațiu sunt calitativ diferite de celelalte [iar] Timpul nu este nici omogen și nici continuu pentru omul religios. Există intervale de Timp sacru, ca de pildă timpul sărbătorilor [...] și pe de altă parte, Timpul profan, durata temporală
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
am ieșit din labirint... Abia după ce va ieși din labirint va înțelege că sfera aceea care părea inaccesibilă și nesfârșită era de fapt spartă în diferite locuri, însă nu-și putea da seama de acest lucru, că prin toate acele spărturi se putea ieși. Această ieșire din labirint echivalează cu o renaștere a lui Ștefan. Mai târziu, Biriș este cel care va realiza că, de fapt, pictura lui Ștefan este reprezentată prin câteva linii, care seaman cu un labirint. Spre finalul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cuceririlor obținute până acum, realizarea de noi succese pe drumul socialismului. Oamenii muncii își dau seama că încălcarea legalității populare lovește în interesele societății. Experiența noastră a arătat adevărul cuvintelor lui Lenin, care arată că încălcarea ordinelor sovietice înseamnă o spărtură pe care o vor folosi dușmanii. Legile sunt perfecționate în măsura intrării noastre pe drumul socialismului. Cerințele îndeplinirii cu succes, fără nici un fel de șovăire a hotărârilor partidului și guvernului, rămân importante principii în activitatea statului și partidului nostru. Articolul
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
se ciocnesc până se nimicesc; între libertate și sclavie sunt întâmplări ajutătoare, și altele dușmane omului... Aceste contrarietăți deșteaptă de la început mirarea și spaima. Misticul, în fața lor, rămâne fără răspuns, sau dă un răspuns superficial"183. Experiența opozițiilor crează o spărtură în sufletul misticului, acesta devenind "om metafizic". Personalitatea amorfă a sufletului mistic pare a fi apropiată de energiile naturii, deși nu este, încă, decât o unitate sufletească în care selecția dispozițiilor energetice nu s-a produs. Dar personalitatea mistică are
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în doliu Doctorul Turistul scoțian Nae Țigani (trei care vor juca și rolurile fantomelor) PARTEA ÎNTÎI (Două treimi din scenă sunt separate de a treia printr-un gard de lemn printre ale cărui șipci se pot vedea, are și o spărtură prin care se va circula -, în treimea de dincoace de gard, un cort, o bancă de felul celor din parcuri; în funcție de desfășurarea jocului, se vor mai aduce în scenă o masă tip camping, un taburet, un scaun de rafie; dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
gard, adică în curtea cimitirului, cîțiva copaci nefructiferi -) Groparul: (poate avea în jur de 50-55 de ani, îmbrăcat... ca un gropar, vorbește singur și poartă cu el o sacoșă, fie că are ceva în ea fie că nu; intră prin spărtura din gard și odată ajuns lîngă cort scoate cîte ceva din sacoșă și mănîncă) Domnule, ai s-ajungi să n-ai ce mînca în cimitir...! Țiganii ăștia-s de groaza lumii! Dacă eu, vorba aia, care-s gropar titular, abia
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
toleranți... iar cînd sînt, sînt numai din frică... sau din neputința de a fi altfel... Și eu sînt tolerant... mai ales cu mine... Și mi-e rușine..." (Octav scos din "dialog" de venirea lui Costache care intră cu anevoie prin spărtura din gard) Marieta: Credeam c-o să intre vreo fantomă... Costache: (e obișnuit cu înțepăturile nevestei și n-o ia în serios) Sărut mîna, Mona. Mona: Bună ziua, domnu' Costache. Costache: Și tu ce stai așa de pleoștit! Marieta: E și el
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
are rost, e inutilă", fă ceva, domnule, că doar n-am să vin o viață cu sufertașul, ca la spital! Eu am plecat. (către Costache) Tu mai stai? Stai, că tot degeaba. (pleacă) (în tăcerea care se instalează, din direcția spărturii din gard se aud glasuri nedeslușite, chicote de rîs pe înfundate) Costache: Mă, cine-i acolo? Vocile: (printre sughițuri de rîs) ... Noi... Costache: Care noi, mă? Vocile: ... Noi... Costache: Da ce căutați voi pe-aici?! Vocile: ... Nimic... Mere... căutăm niște
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
balanței fără să o dărâme. Politicienii, la fel, nu o mai citau. Se lucra serios la destindere și coexistență pașnică. Teoreticienii însă și-au dat seama ce caz plin de învățăminte au la îndemână și au început să studieze ceea ce spărtura momentană permisese să se vadă în subsolurile sistemului internațional. Dar cum să prinzi într-un model teoretic de teoria deciziei faptul că președintele Kennedy fusese impresionat cu puțin timp înainte de criză de lectura cărții Barbarei Tuchman : Tunurile din August, în
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
mongole în ținuturile rusești a constituit-o cucerirea Kievului, eveniment plasat de letopisețele vechi rusești în 6 decembrie 1240. Pentru cucerirea marelui oraș de pe Nipru, mongolii au concentrat numeroase trupe sub comanda personală a lui Batu-han. Intrate în oraș prin spărturile din zidul de incintă, provocate de mașinile de asediu (catapulte), oștile mongole s-au dedat la prădăciuni și distrugeri masive. Acest dezastru militar și politic, distrugerea Kievului, comparabil cu sfârșitul Constantinopolului, a avut un efect paralizant, demoralizant, în cnezatele de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parcă îl ele un semn de recunoaștere. De atunci încolo, mi se întâmpla adesea să-l însoțesc pe Pașka în expedițiile lui de pescar, pe malurile înzăpezite ale Volgăi. Găurea gheața cu ajutorul unui puternic arbore cotit, își arunca undița în spărtură și rămânea nemișcat deasupra copcii rotunde care lăsa să se vadă grosimea verzuie a gheții. Îmi imaginam un pește care, la capătul unui tunel îngust, uneori lung de un metru, se apropia prudent de momeală... Bibani cu spatele dungat, știuci
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că toți copacii se prefac În oșteni și vin din ce În ce mai mulți, din ce În ce mai Îndârjiți. Iată i aproape, nu-i mai desparte decât o lungime de suliță. Dacii aruncă arcurile și se apără cu lăncile, Întăriturile trosnesc din toate părțile și, prin spărturile lor, se-ndeasă năvala morții; brațele se ncleștează-ntr-o luptă oarbă, deznădăjduită. Și peste această urgie Îngrozitoare, deaspra acestui Învălmășag de strigăte și de răbufneli, cerul se Întunecă deodată și o ploaie năprasnică vine să spele valea de sânge... Se povestește că
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Deși-nghețat și palid, dar totuși mai mângâie Inima mea cea moartă... ........... dar cîteodată-nvie Un gând lunatec, palid, nebun, dar de lumină, Ce inima mea stinsă în noaptea-i o-nsenină. Ș-atunci (arunc-]amoru-mi giulgiul ce-l înfășoară Se uita prin spărtura a bolții la steaua care zboară Pe țărmul lumei moarte... Eu auria speranță Ce-n cerul lumii, -n norii-i, lumina-i o balanță Și las-o rază albă candidă, blândă, lină, Pe-iubirea mea trezită din inima-n ruină
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai sus, mai sus plutim noi, Cercuri albe tot lărgim noi, Din adânci de munți spărture Pîn' la vârf de stînce sure Ca un fum. b Tot mai sus, mai sus plutim noi, Cercuri albe tot lărgim noi, Din adânci spărturi de munte Pîn' la vârf de stânci cărunte Crește-un fum. c Tot mai sus, mai sus plutim noi, Cercuri albe tot lărgim noi, Din adâncile ponoare Pîn' la vârfuri cu ninsoare Ca un fum. Tot mai sus plutim, ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
reprezintatori, căci ea e garanția cea mai sigură că actorul ia la serios artea sa și că are în genere voința de-a ni da un întreg și o operă de arte. Până unde poate el să detragă ochilor noștri spărturile și rupturile cari (ni-nseamnă) defig diferitele părți ale operei și lucrul întrunirei acestora într-un singur întreg, aceasta atârnă de la măsura geniului său și ni [dă] abia valoarea absolută a liferărei sale artistice. Cumcă însă numai ridicarea la înțelegerea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cuptorul), cât și casa (camera). „Găoacea” locuinței este „spartă” de câteva elemente de construcție (ușă, fereastră, horn) (12) care permit comunicarea cu exteriorul, dar care - pentru mentalitatea tradițională - constituie „breșe” pe unde pot pătrunde duhurile malefice. Din această cauză, aceste „spărturi” sunt supuse unor practici speciale și specifice de pro tecție magică. în jurul casei este amenajat pridvorul - un spațiu intermediar (în afară/înăuntru), care nu e nici în curte, nici în casă, fiind în același timp și în una, și în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
doi războinici. Purtau armuri dintr-un metal bizar și moale și aveau tatuaje pe tot capul, care era epilat. Până să înțeleagă ce anume se întîmplă, alți cinci războinici muriră încercînd să îl doboare pe călugărul singuratic ce răsărise în spărtura obținută atât de greu. Un zgomot metalic îi atrase atenția lui Rim. Undeva, în stânga, la mai bine de o sută de metri, un tun cu proiectile explozive se pregătea să tragă din nou. Păși dincolo de zid și începu să-și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
le-a trimis. Mai rău a fost atunci când au terminat, fiindcă în Templu era o beznă absolută și flăcările focurilor nu ajungeau pentru ca oamenii să se poată descurca. Fumul devenea repede înecăcios. Shanya avusese însă ideea de a face câteva spărturi în ziduri ca să iasă fumul și să intre lumina. Faptul că altcineva avusese revelația asta te-a pus pe gânduri, dar, în lipsa altui semn, ai ajuns să crezi că așa a voit Dumnezeu și, după zile de meditație, te-ai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aceea ieșea din tiparele obișnuitelor revelații pe care Dumnezeu le aștepta de la Abați pentru bunul mers al Ordinului. Printr-o crăpătură mai groasă, Radoslav văzu licărirea slabă a ceea ce părea a fi o oglindă. Cu degete tremurânde, începu să lărgească spărtura dorind parcă să nu uite nici o clipă că sapă în capul sfântului său. Pe măsură ce gaura se lărgea, Abatele trebui să accepte că dincolo de basorelief nu era o oglindă, ci altceva, un material vechi, asemănător cu plasticul. Ținea lanterna în gură
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]