218,930 matches
-
Industrială, despre care se poate aprecia, fără deriziune sau exagerare, că este știința dezvoltării durabile. În Ecologia Industrială se transgresează frontierele demersului tradițional al raționamentului efectuat judecând strict în termenii reducerii poluării la sursele punctuale (care pot fi modelate în spațiu că un punct geometric), acționându-se deci numai la ‚capătul țevii’ (‚end of pipe’ acesta este chiar termenul consacrat în limba engleză) sau la „sursă de încărcare ambientală”, într-o abordare strict « ecologistă », indiferență la costurile economice și condițiile sociale
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
plecând de la măsurarea încărcării ambientale prin metodele științelor naturale, se ajunge la evaluarea impactului ambiental prin metodele cunoașterii prudențiale ne demonstrează existența unei tranziții de la un tip de cunoaștere, la un alt tip de cunoaștere: un „salt cuantic” care valorifica spațiul cauzal în interesul supraviețuirii optime a speciei noastre. Trebuie să recunoaștem că problema abordării corecte a ‘caii de impact ambiental’ este în primul rând o chestiune ideologică. Este vorba aici despre ideologia relației dintre ‘înțelegerea realității’, și construcția unor reprezentări
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
este posibil, iar numeroase exemple probează favorabil aserțiunea, decurge de aici și demonstrația succesului ecologic “de scală” ? În anul 1999, cel mai capabil dintre foștii studenți ai lui Nicolae Georgescu-Roegen, economistul Herman Daly de la Universitatea din Maryland, demonstra că “exploatarea spațiului terestru” în teoriile economice de tip neoclasic nu asigură automat succesul ecologic și durabilitatea. Punctele de vedere ale lui Nicolae Georgescu-Roegen și Herman Daly sunt bine fundamentate. De altminteri, în contextul dezbaterii despre emisiile de gaze cu efect de seră
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
între violență comunistă și “violență” capitalista va recomanda că un sofist înverșunat... dle răducanu, n-am altă adresa decât cea la care ați încercat deja (dragoș punct bucurenci at cațavencu punct ro) și vă asigur că funcționează. încercați să eliminați spațiile, să înlocuiți “punct” cu “.” și “at” cu “@” Așteptăm comentarii: http://www.ziua.ro/display.php?dată=2007-02-27&id=216647 Mi se pare că așa cum prin criză și conflict se profesionalizează clasa politică și casta intelectualilor ar putea să mai reducă
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
reading otherwise) era mai interesant/captivant decât orice număr de dileme mai vechi sau mai noi. Evenimentul este o dovadă că se poate face și o dezbatere relevanță ; chiar dacă sunt argumente familiare unora sau altora, este necesară readucerea lor în spațiul public. Also... o dezbatere nu trebuie neapărat să ducă la schimbarea unor opinii, cât la mai bună lor definire și nuanțare. De exemplu, referitor la distribuția capitalului în societate, eu văd două extreme - cea în care “nu există” capital (egalitate
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
festival de operă de la Edinburg, din Anglia. Revenind la concertele filarmonicii bucureștene. Marele moment al debutului de stagiune a fost marea lucrare oratorială vocal simfonică Stabat Mater de Antonin Dvorak; dirijorul elvețian Urs Scheneider este un constructor temeinic al marilor spații vocal-simfonice, dispune de forța susținerii întregului edificiu căruia știe a-i proporționa stucturile componente, știe a rostui funcțional echilibrul proporțiilor dinamice între masele sonore. A colaborat excelent cu Corul Academic al Filarmonicii, organism condus de maestrul Iosif Ion Prunner, de
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
aspecte probate și de această dată de către baritonul Eduard Tumagian, apoi la știința configurării în orchestră a acelei sugestive plastici timbrale pe care o întâlnim la dirijorul francez Cyril Diederich - un abil și deloc spectaculos dar eficient ordonator al marilor spații ale discursului vocal simfonic. Mă refer la prestația impresionantă sub aspectul valorificării transparențelor timbrale probate de Corul Radio condus de maestrul Dan Mihai Goia, mă refer la strădania întregului colectiv orchestral care - cu rare excepții - a înțeles să onoreze muzica
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
a dreptul seducătoare. Este o seducție pe care maestrul o induce în mod special în relația cu tânăra generație a melomanilor ce pătrund în acești ani în sala de concert. Simfonia a 2-a de Beethoven a fost definită în spațiul de afirmare a vitalității geniului componistic propriu titanului de la Bonn; impresionantă, în cazul performanței lui Andreescu, este energia interioară ce nu covârșește, ci împlinește dimensiunile edificiului simfonic trasat, șlefuit, cu inspirată migală, cu acea migală cu care este lucrat un
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
capăt plaja de manifestări pe care fenomenul artistic o sugerează. Atît Grigorescu cît și Andreescu, oricît de importante ar fi elementele care îi individualizează, sînt solidari de la un punct încolo, ei rămînînd legați de o tipologie sudică a vizualității, de spațiul și de experiențele școlii franceze. Observat, însă, dintr-o altă perspectivă, și anume din aceea a unor experiențe mai largi ca arie geografică, întregul discurs capătă o nouă înfățișare. Există în peisagistica românească, simultan, doi vectori mari care orientează căutările
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
resursele afective angajate în expresie, Grigorescu și Andreescu pot sta în poziții diferite, în ceea ce privește tipologiile mari, ei sînt, în mod firesc, solidari. Iar această împărțire nu este neapărat una convențională, care sancționează un loc de formație academică sau altul, adică spațiul germanic sau francez, ci efectul direct al unei anumite dinamici sufletești și al unui mod ireductibil de a gîndi și de a exprima forma plastică. Cele două mari tipologii se regăsesc, în spațiul nostru artistic, distribuite aproape didactic în cele
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
loc de formație academică sau altul, adică spațiul germanic sau francez, ci efectul direct al unei anumite dinamici sufletești și al unui mod ireductibil de a gîndi și de a exprima forma plastică. Cele două mari tipologii se regăsesc, în spațiul nostru artistic, distribuite aproape didactic în cele două mari școli peisagistice: Balcicul, pentru componenta sudică, și Baia Mare pentru componenta nordică. Indiferent de participarea directă a unui artist anume la Balcic sau la Baia Mare, opțiunea stilistică și perspectiva în care el
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
unor artiști apropiați în timp, aproape contemporani, cum ar fi Lucia Dem. Bălăcescu sau Michaela Eleutheriade, pe care le cunoaștem doar fragmentar și cu totul insuficient. Lucia Dem. Bălăcescu este prezentă cu vreo cîteva lucrări extrem de puternice, aflate oarecum în spațiul stilistic al Vameșului Rousseau, iar M. Eleutheriade cu o peisagistică de un rafinament rar, în care lirismul de fond se conjugă cu o remarcabilă forță a expresiei. Dar surpriza absolută a întregii expoziții și, într-un fel vedeta acesteia, este
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
este decît detonatorul care dizlocă un enorm fond de sensibilitate și de generozitate. Puternic fără demonstrații de retorică și rafinat fără ostentație, Alexandru Moser Padina este un pictor care trebuie urgent descoperit pentru nuanțarea și aprofundarea fenomenului nostru artistic din spațiul modernității. Însă dincolo de amploarea sa propriu-zisă, de forța exponatelor, de valoarea pedagogică a discursului asupra istoriei picturii noastre moderne, expoziția din colecții particulare pune la îndemîna privitorilor încă două valori fundamentale, acelea pe care le-am amintit deja, dar care
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
și de personalități hegemonice, și colecționarul ca ferment cultural, ca partener demn pe piața bunurilor simbolice și ca factor activ în gestionarea și transmiterea patrimoniului. Performanța lui Vasile Parizescu și a lui Marian Constantin stă tocmai în această demonstrație că spațiul culturii este mult mai amplu, mai nuanțat, mai flexibil și mai viu decît o spun vechile manuale și la fel de vechile mentalități și ideologii.
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
urmă cu un secol și jumătate. Mă gândesc, de pildă, la perfecta ordonare a străzilor brăilene vechi, dispuse în semicerc și radial, proiectare-unicat în urbanistica noastră, după cât știu. Clădirile noi, anostele blocuri implantate fără noimă amenință să strice armonia acestui spațiu. Străzile în semicerc pleacă de la Dunăre și ajung riguros tot la Dunăre, în volute din ce în ce mai largi. Iar străzile radiale, care le intersectează, străpungând spre sud, spre vest și spre nord, pornesc toate din acea inimă a orașului care este splendida
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
utopice exclude orice accepție negativă a utopiei. Pentru a demonstra eroarea de care autorul se face vinovat afirmând acestea, cititorul conștiincios se poate raporta la Ideologie, volumul lui Terry Eagleton (o autoritate în materie). Acesta îi dedica ceva mai mult spațiu aceleiași cărți de Mannheim (Ideology and Utopia - 1929) și explică îndelung rolul utopiei și raportul ei cu ideologia; concluzia lui e că teoreticianul mai-sus-menționat consideră utopia prematură și nereală și ca denigrând utopia, care e în mod similar " distorsiune a
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
200 de kilograme. Situația ajunge să fie urmărită în seria de contribuții furnizate din străinătate, ca o provocare și atragere a atenției asupra gravității moștenirii literare, ca patrimoniu al culturii românești, cărora "Jurnalul literar" le pune la dispoziție un important spațiu al revistei. Aici asistăm la derularea faptelor, relatate sub titlul Cazul Pamfil Șeicaru, formate din expuneri, "drepturi la opinie", "câteva sublinieri", "apeluri la simțul moral", "certificări de autenticitate", ca în cazul editării unicului roman al lui Pamfil Șeicaru, Vulpea roșcată
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
că cei doi termeni ai opoziției nu au acceptat la fel de ușor dublarea inovativă: greu a fost mai puternic concurat de dificil, care s-a impus în multe contexte tipice: întrebare dificilă, situație dificilă etc. Ușor a cedat mai puțin din spațiul său lui facil; nu știu dacă în această direcție a jucat vreun rol existența subsensului negativ al neologismului (facil - "prea ușor"; "superficial"). Astăzi facil e însă tot mai des folosit, mai ales în limbajele tehnice, ca determinant tipic al unor
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
Auschwitz, de pildă. Piesele din acest volum nu sînt crispat legate de problematici contextual românești, de nume, de mentalități, de istorii autohtone, provinciale. Există o respirație, fie ea și amară, universală, care îl poate plasa pe Dumitru Solomon în orice spațiu teatral european. De la spectacolul-lectură, pînă la complexe montări scenice, piesele dramaturgului oferă suport. Abstract, concret, palpabil, în deșert sau la Polul Nord, în sanatoriu sau în lagăr, dialogurile au suplețe, au nerv, au firescul acela care lipsește, de cele mai multe ori, dintr-
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
în discuție, decît eventual ca o aberație, căderea în ceea ce a numit cineva recent, "capcana adevărului" (aceasta ar presupune "eliberarea" prin minciună, nu-i așa?). Reconfortant e să constatăm consecvența lui Mihai Zamfir cu premisele d-sale teoretice. într-un spațiu în care, de-atîtea ori, butada lui Arghezi, una vorbim și alta fumăm (de-ar fi să amintim doar revizuirile admise cu o morgă principială, "de ochii lumii", însă de facto înăbușite fără cruțare), d-sa se manifesta ca un spirit
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Jacques Le Rider este o mai veche cunoștință a cititorului român - și totodată o referință importantă a interesului pentru spațiul Europei Centrale, interes care a început să se manifeste puternic, în ultimii ani, și în cultura română. Decalajul față de debutul european din anii '80 al acestui fenomen - al "vienomaniei", cum a mai fost numit - este, prin publicarea recentă a unor
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
dl Buduca este cel care semnează Cronicar Junior în Cuvîntul. Cronicarul Junior uită să ne spună de ce Cronicarul n-are habar. îi vom spune noi de ce Cronicarul Junior n-are haz: fiindcă hăpăie ca Flămînzilă două coloane de revistă (cam cît spațiul pentru un articol) ca să spună, ce? Asta-i problema, că n-am înțeles ce vrea să spună. Scrie de pildă C.J.: "Ce mai zice Cronicarul? Că revista noastră (nr. 3-4) ar cuprinde texte ale unor colaboratori care nu și-ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
Manolescu, de curînd apărută la Editura Paideia, e unul spiritual, iar studiul - pornit dintr-o teză de doctorat coordonată de Andrei Pleșu - unul savant, academic, însă seducător prin felul în care își desfășoară subiectul. Autoarea vorbește despre percepția și simbolistica spațiului în lumea creștinismului ortodox. Monahismul pustiei și o întreagă tradiție a întoarcerii către propria interioritate, a intrării în sine pe drumul desfășurat de calea contemplației, sînt atent privite într-un discurs care se lasă cu greu încadrat unui gen precis
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
simbolic propriu unui alt model social decît cel democratic. Acestea, alături de lectura textelor adînci, pline de savoare și înțelepciune sfîntă, din perioada primelor veacuri creștine. Totul, într-un discurs de o desăvîrșită continuitate și coerență argumentativă. Care e relația dintre spațiu, termen ce se lasă ușor definit și descris, și țelul ultim al contemplativului, în fond o realitate in-definibilă și in-descriptibilă? E întrebarea care ar putea rezuma ținta cărții, dacă aceasta s-ar lăsa redusă la o singură întrebare. Dar studiul
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
față se numără printre cărțile greu rezumabile. Din motivul că, într-un anume sens, detaliul pare să devină subiectul cărții. Comentariul urmărește, cu puterea de a convinge, nuanțe de idee. întrebarea de mai sus primește de la bun început un răspuns: "Spațiul e un termen ce se propune numai pentru a fi lăsat în urmă. E un reper a cărui depășire indică orientarea noetică justă." E reluat răspunsul acesta, în formulări și din perspective diferite, pe întreg parcursul cărții. Iar efectul reluării
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]