277 matches
-
înverșunată, vrea să meargă până la capăt, până la anularea definitivă a celuilalt. Cuvântul ca armă nu îi e de ajuns polemistului înfierbântat de ziceri și contraziceri, vrea arma (spada sau pistolul) ca ultimul cuvânt. Polemistul devine câteodată, în răbufnirile sale netemperate, spadasin sau pistolar, la propriu, nu la figurat.
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
lei. Un samurai faimos Romanul istoric „Musashi“, o lectură trepidantă nu doar pentru cei pasionați de istoria Țării Soarelui-Răsare, arată povestea celui mai mare samurai al Japoniei din toate timpurile. Miyamoto Musashi este un personaj real. El era un maestru spadasin, care a trăit, se pare, între anii 1584-1645. A creat o școală, numită „a celor două săbii“. În concepția sa, un samurai trebuie să se supună codului onoarei și comportamentului social (codul Bushido). Acest cod cerea sacrificii, abnegație, fidelitate, respect
Agenda2004-23-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282513_a_283842]
-
e favorită. S-a întîmplat ca tocmai ieri să se joace la rugby, în cadrul turneelor de vară, al doilea meci Noua Zeelandă - Anglia. Iar aseară italienii la fotbal au jucat exact precum Noua Zeelandă la rugby: eficient, precis, necruțător, elegant, ca un spadasin care nu transpiră și are și timp să facă floricele din spadă. Englezii, atît la rugby, cît și la fotbal, au pierdut la mustață, fără a înclina steagul, dar nici fără a reuși cu adevărat. Cum ar zice ei în
Cronica lui Turambar. Mirel Palada despre Italia – Anglia, 2–1: Doi dueliști eleganți și preciși by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73934_a_75259]
-
că o asemenea iuțeală este ca o armă periculoasă față de care lumea este bănuitoare. Și care îl apără de nevoi. Fiindcă vremurile erau grele și drumurile împînzite de veșminte însîngerate. Printre tîrgoveți află Leandru tot soiul de istorioare despre turcii spadasini, despre vînătorii cu iuțeală de mînă, despre casapii de capete ce ațin calea caravanelor supunîndu-i pe chirigii și tîrgoveți la tot soiul de blestemății și grozăvenii. I-au povestit că un spadasin își ține întotdeauna mîna onaniei la spate ca
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
află Leandru tot soiul de istorioare despre turcii spadasini, despre vînătorii cu iuțeală de mînă, despre casapii de capete ce ațin calea caravanelor supunîndu-i pe chirigii și tîrgoveți la tot soiul de blestemății și grozăvenii. I-au povestit că un spadasin își ține întotdeauna mîna onaniei la spate ca pe ceva prețios nu care cumva să ostenească ori să dea de greu, cu căsăpitul fiind cealaltă. În van gîndea Leandru că diavolul nu poate ucide, că viața o ia doar Dumnezeu
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
ori să dea de greu, cu căsăpitul fiind cealaltă. În van gîndea Leandru că diavolul nu poate ucide, că viața o ia doar Dumnezeu, tot se temea; de teamă ochii îi țopăiau pe obraji și pe chip numai gîndindu-se la spadasini. Frica asta îi fu întărită de un ghicitor. Care trăia într-o cisternă de apă numai găuri, spăla picioare în ciorapi iar singurătatea i se terciuise ca o brînză. Lui Leandru i s-a spus: - Dacă îi dai o pará
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
dacă Leandru visa cum o cioară îi ciocăne-n dinți pentru că zîmbise în vis, toți cei pe care îi atingea în timpul zilei visau că o cioară îi ciocăne-n dinți. Doar că atunci, cînd se temea cel mai tare de spadasini, Leandru nu-i întîlni. Înaintea spadasinului întîlni o fată. Pe cînd iernau la Ohrid, i se păru că întrecuse măsura cu frica lui și că își pierduse ritmul înnăscut, că se întoarce în loc să înainteze în taina virtuții. Și anume, auzi
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
îi ciocăne-n dinți pentru că zîmbise în vis, toți cei pe care îi atingea în timpul zilei visau că o cioară îi ciocăne-n dinți. Doar că atunci, cînd se temea cel mai tare de spadasini, Leandru nu-i întîlni. Înaintea spadasinului întîlni o fată. Pe cînd iernau la Ohrid, i se păru că întrecuse măsura cu frica lui și că își pierduse ritmul înnăscut, că se întoarce în loc să înainteze în taina virtuții. Și anume, auzi, într-o seară sunet de santură
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
asezonat cu peripețiile prin care omul și șoarecele trec, cot la cot, metaforic vorbind. Acesta găsește o modalitate inedită de a-și dirija discipolul care seamănă un pic cu Pinochio, - nasul cam lung este o măsură a lucrurilor atît pentru spadasini de felul lui Cyrano de Bergerac, sau a lui Il Dottore din Commedia dell Arte sau, de ce nu, a celor înzestrați pentru arta gătitului, cei care au nasul fin. La rîndul său, Remy are ca mentor pe stafia jovială a
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
un "eseu de o volubilitate polemică rar întâlnită, dacă nu fără egal în cultura noastră, un exemplu de ripostă împotriva Ťcondamnării la moarteť; replică dată și cu o ironie calmantă, și cu sarcasm de o incisivitate cavalerească, o strategie de spadasin virtuoz, dotat și cu o expresivitate specială." într-un capitol aparte, unitar, Constantin Trandafir îl prezintă pe Mihail Sebastian "în realitatea imediată", publicistul care "este așa de prolific și divers, încât cu greu, dacă nu imposibil, i s-ar putea
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
în România literară. Sunt convins că această prietenească încrucișare de florete va găsi ecou în rândul celor interesați de ideile pe care am încercat să le ilustrăm și să le apărăm. Acum, ne vom retrage, convinși că vor exista suficienți spadasini dornici să intre în arenă. Vorba lui Mallarmé: „Ne fut-ce que pour vous en donner l’idée.” (M. M.) Dragă Mircea, suntem amândoi profesori și am citit o grămadă de cărți — e clar, și cine nu-i impresionat să părăsească
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
reproiectată printr-un personaj mai special al lui? Nu știu? Rima în orice caz cu extraordinara sa cultură, și nu doar cinematografică. Dar și aici Alex. Leo Șerban era discret, cum era discret și cu sensibilitatea sa. Micul său zâmbet spadasin și acel malițios și periculos de inteligent bob de piper din privire care se rostogolea neîncetat miau rămas fixate ca un fel de semnătură pe care numai o anume expresie știe să o așeze pe anumite chipuri. Bucuria de a
Alex. Leo Șerban, cel care nu se uită by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5643_a_6968]
-
el suna șic. A fost pentru mine un prieten de cursă lungă. M-a apărat cavalerește de câte ori i s-a părut că sunt amenințată. De dragul unei cauze în care credea, intervenea cu dezinvoltură și în bătăliile de pe bloguri, ca un spadasin electronic. Mă leagă de el 30 de ani de prietenie voioasă, reconfortantă, în care nu ne-am certat nici măcar o dată. Și nu mai știu cum aș putea să-i mulțumesc pentru toate astea.
Lui Leo, magister ludi, in memoriam by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5630_a_6955]
-
unei societăți ce i-a imprimat o educație, un set de maniere "alese", Al. Paleologu este el însuși produsul unui asemenea mediu. Injuria, spuma pamfletară impură, orice fel de ignominie sau vulgaritate îi sunt străine. Conduita sa combativă e de spadasin din alte vremi, iscusit și elegant, trecut printr-o bună școală de scrimă. Pe de altă parte, libertatea de care e moralmente inspirat își cere drepturile. De unde nu doar neîncorsetarea în "sistemul" anchilozant, ci și un gen de frondă fină
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
de seninătate colocvială, să-și ascundă disprețul față de adversar. Primul e înfuriat și mereu în ofensivă, al doilea e condescendent, plictisit și retras în matca unor convingeri pe care nu i le mai poate clinti nimeni. Primul e ca un spadasin care fandează mereu vrînd să-și înțepe măcar o dată adversarul, în timp ce cel de-al doilea dă impresia unei urs afabil care își reprimă cu greu iritarea pe care zbaterile unui bărzăune i-o provoacă în imediata apropiere a nasului. Pe
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
Petre Gigea-Gorun și apărută la Editura Fundației Scrisul Românesc, tot din Craiova) -, Ion Pachia-Tatomirescu se înfățișează cu un grupaj de catrene de un fulgurant umor, de o fină satiră, autorul lor - din 1979 - având însă un tânăr chip bărbos-neguros de spadasin, ori de războinic cavaler danubian ce se vrea de departe „spăimos“, în toga-i de tuș aruncată ca peste un vulcan (grație „mărturiei peste anotimpuri“ făcută de portretul în peniță zimțuită): El pus-a pe copertă „Flori și spini“ / Dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
legalizezi ca avocat ce ești... Filip nu-l mai putea asculta. îl obosise deja nesfârșita logomahie și Carol cu mania lui de a contrazice fără să judece. Și apoi mai erau ironiile acelea ieftine cu care împungea, versat ca un spadasin, exact în momentele cheie ale discuției, dărâmând eșafodajul de argumente construit cu trudă de Filip. Pentru a-și acorda câteva clipe de relaxare, îl privea pe Carol în ochi, fără să l mai audă însă, lăsându-l să bată apa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Tenorio și luptase ca soldat al corpurilor noastre de infanterie tercios viejos În războaiele din Flandra. Când l-am cunoscut, trăia de azi pe mâine la Madrid, lăsându-se năimit pe nimica toată pentru treburi greu de mărturisit, adesea ca spadasin În slujba altora care nu aveau dibăcia, nici cutezanța să-și rezolve singuri problemele. Știți domniile voastre: colo un soț Încornorat, dincolo un proces sau o moștenire dubioasă, ba niscai datorii la jocul de cărți plătite doar pe jumătate, ba alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și de turci, și de corsarii berberi, dar și-a făcut doi dușmani ce aveau să-l urmărească În tot restul zilelor sale. Mă refer la secretarul regelui, stăpânul nostru, Luis de Alquézar, și la sinistrul lui ucigaș italian plătit, spadasinul acela tăcut și primejdios care s-a numit Gualterio Malatesta, atât de obișnuit să omoare pe la spate Încât dacă din Întâmplare o făcea din față, cădea În adânci depresii crezând că-și pierduse Îndemânarea. A fost și anul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bărbații, spuse poetul, vizibil Încântat de Încurcătura În care se băgase. Restul asistenței Îi cânta În strună, renunțând, ca Dómine Pérez, la Încercările Împăciuitoriste, În fond savurând dinainte spectacolul, fiindcă dacă don Francisco de Quevedo, chiar abțiguit fiind, era un spadasin de temut, intervenția lui Diego Alatriste ca partener de dans nu lăsa umbră de Îndoială asupra rezultatului. Se puneau rămășaguri câte lovituri de spadă vor apuca să dea străinii, care nu știau cu cine au de-a face. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și răposatul meu tată, și, camarad la toartă cu ei, pătimise ani lungi de lipsuri, primejdii și necazuri, deși până la urmă Îi mersese mai bine decât lor: pe când părintele meu Îngrășa pământul ereticilor, iar căpitanul trăgea mâța de coadă ca spadasin În slujba cui se nimerea, un cumnat majordom la palat și o femeie matură dar Încă frumoasă Îl ajutară pe Saldaña să se descurce la Madrid după eliberarea din armata din Flandra ca urmare a armistițiului defunctului nostru rege, don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lumina scoțându-i din umbră și Împrumutându-le o expresie amenințătoare și fantomatică. Cu o privire de expert, Diego Alatriste remarcă cizmele de piele și vârful spadei care ridica puțin, la spate, capa necunoscutului. Ținuta lui era aceea a unui spadasin sau a unui soldat. Nici unul nu-i adresă celuilalt cuvântul, ci rămaseră acolo nemișcați și tăcuți de o parte și de alta a candelabrului care Îi lumina de jos În sus, studiindu-se ca să Înțeleagă dacă aveau de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ciudat, de străin. Ochii lui și părul, lung până la umeri, erau negri ca tot restul veșmintelor; la brâu purta o spadă cu o exagerată gardă-casoletă rotundă de oțel și cu o prelungă montură În cruce, pe care nimeni, decât un spadasin Încercat, n-ar fi Îndrăznit s-o expună batjocurii publice fără temeritatea și Îndemânarea necesare susținerii prin fapte a aspectului unui asemenea instrument. Or, individul acela nu părea să permită nimănui să-și bată joc de el. Nici pomeneală. Spuneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încercat, n-ar fi Îndrăznit s-o expună batjocurii publice fără temeritatea și Îndemânarea necesare susținerii prin fapte a aspectului unui asemenea instrument. Or, individul acela nu părea să permită nimănui să-și bată joc de el. Nici pomeneală. Spuneai spadasin și asasin, și aveai portretul lui. — E vorba de doi cavaleri străini, tineri - continuă mascatul cu capul rotund. Călătoresc incognito, așa că numele și rangul lor n-au nici o importanță. Cel mai În vârstă a adoptat numele de Thomas Smith și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
celălalt mascat, căpitanul deduse că bărbatul care tocmai plecase era o persoană de condiție foartă Înaltă. Se mai gândea Încă la asta, când omul cu capul rotund se sprijini cu o mână de masă și Îi privi pe cei doi spadasini prin găurile măștii sale, cu o extremă atenție. În căutătura lui era ceva nou și neliniștitor, de parcă mai rămăsese ceva de spus. Se lăsă atunci o tăcere stigheritoare În Încăperea plină de umbre, iar Alatriste și italianul se observară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]