1,571 matches
-
maternitatea este și ea, la drept vorbind, o componentă a feminității): „Așa m-am uitat și în oglinda din vis. Am văzut linii multe, curbe, cercuri. Și n-am priceput ce-mi arătau. Se risipeau, ca pe oglindă, ultimele-mi spasme de feminitate? Oglinda mi-a arătat ce urmează sau ce am de făcut? Cum aș putea pune în cuvinte acest mesaj?...” (Visul) Ori: „- Poate că dragostea este o experiență existențială care îmi lipsește. Dar am trăit din plin maternitatea. Și
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
era teamă că nu a fost convingătoare ; a privit în jur : alți copii ca niște fantome , galbeni , trași la fața; într-un pat mai îndepărtat unul dintre ei începea să se cutremure îngrozitor, o zbatere fără rost, o irosire de spasme și spume. Atunci făptura diafana s-a apropiat și a luat-o pe mma de dupa umeri zicându-i : -Gata, trebuie să ieșiți! S-a simțit de parca fusese la inchisoare și avusese o scurtă întrevedere cu fiul său,condamnatul. Da, fiul
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
culori frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea din adâncul meu zâmbetu-l-omoară. -BUZE, murmurați cuvinte dulci, auzul să-l încânte... -Nu putem! Tremurul nostru se zbate-n spasme frânte. INIMĂ, te rog, să-mi dai iubire, alean, tumult... -Nu pot!...Muritorule... Ai suferi prea mult. Referință Bibliografică: DORINȚĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana
DORINŢĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383956_a_385285]
-
mama care încerca mereu să suplinească și lipsa dragostei tatălui care suferind de epilepsie își înneca amarul în alcool. Nu ar fi fost un astfel de soț și tată dar boala îi adusese multe neâmpliniri profesionale. Adeseori căzuse cuprins de spasmele violente ale bolii chiar în timpul serviciului, iar cei din jurul lui au catalogat criza epileptică ca pe o manifestare a unui om beat. Acest lucru l-a adâncit într-o frustrare personală și și-a găsit refugiul în chingile lui Bacchus
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
noian de patimi, de neputinți, de rele. Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte, Inconștient aproape voi mă strigați pe nume, Căci rana mea-i burete care în veci nu minte Și care spală sînge și lacrimă pe lume. Prin spasm, îmi cad din frunze, dar știu, e mîntuire Și e sfințenie, soarta, cînd uneori respiră, Eu sînt aici să facem un pas înspre iubire, Căci astfel fură toate în plan și se zidiră. O, nu, să nu vă temeți, mă
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
să-și depene cîntecul, mă îmbrac în hainele mele de lucru, și mă duc la fîntîna publică să spun copiilor povești. Apoi urmează o altă dimineață și o altă zi, totul pare că intră în regulile unei negocieri firești între spasmul obosit al luminii și trecerea regulată a omului alb, cu aspect de beduin, care strînge cadavrele păsărilor întunecate, amestecate cu nisipul. Am adormit odată cu capul pe o masă de lemn, lîngă vînzătorul de samovare, iatagane și tipsii, și am visat
ARZĂTOAREA LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383087_a_384416]
-
ulcerații în timpul fazei active a conflictului este acum regenerata și refăcuta cu celule noi. Acest proces este însoțit, de regulă, de inflamații potențial dureroase cauzate de edeme care protejează țesutul pe durata vindecării. Alte simptome tipice regenerării sunt: hipersensibilitate, mâncărimi, spasme (dacă țesuturile musculare sunt implicate) și inflamații. Exemple de boli care apar doar în procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, bronșita, artrită, ateroscleroza, disfuncții ale rinichilor și vezicii urinare, anumite boli ale ficatului și infecții. Bazându
Descoperiri uluitoare despre adevaratele cauze ale CANCERULUI. Corpul se vindeca singur, daca bolnavul intelege CAUZA BOLII [Corola-blog/BlogPost/92906_a_94198]
-
well-groomed desires over bawdy crusades - careless gallop through life, careful gallop în death. I was frantically dashing, în my travelling guise, madly screeching my horse-shoes on the edge of some chasm - and your burning red roșe hâd me crouching în spasm, braying nightly în glee, and în thrills of phantasm - aș I grazed holy dew of your mystical thighs. Now I’m grinding my oats free from sorrow or pride, while I dream of the girl with a luminous sheet on
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
să-și depene cîntecul, mă îmbrac în hainele mele de lucru, și mă duc la fîntîna publică să spun copiilor povești. Apoi urmează o altă dimineață și o altă zi, totul pare că intră în regulile unei negocieri firești între spasmul obosit al luminii și trecerea regulată a omului alb, cu aspect de beduin, care strînge cadavrele păsărilor întunecate, amestecate cu nisipul. Am adormit odată cu capul pe o masă de lemn, lîngă vînzătorul de samovare, iatagane și tipsii, și am visat
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
încep să-și depene cîntecul,mă îmbrac în hainele mele de lucru,și mă duc la fîntîna publică să spun copiilor povești. Apoi urmează o altă dimineață și o altă zi,totul pare că intră în regulile unei negocieri fireștiîntre spasmul obosit al luminii și trecerea regulatăa omului alb, cu aspect de beduin, care strînge cadavrele păsărilor întunecate, amestecate cu nisipul.Am adormit odată cu capul pe o masă de lemn,lîngă vînzătorul de samovare, iatagane și tipsii,și am visat cum
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
noian de patimi, de neputinți, de rele. Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte, Inconștient aproape voi mă strigați pe nume, Căci rana mea-i burete care în veci nu minte Și care spală sînge și lacrimă pe lume. Prin spasm, îmi cad din frunze, dar știu, e mîntuire Și e sfințenie, soarta, cînd uneori respiră, Eu sînt aici să facem un pas înspre iubire, Căci astfel fură toate în plan și se zidiră. Citește mai mult V-aș îndruma să
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
-un noian de patimi, de neputinți, de rele.Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte,Inconștient aproape voi mă strigați pe nume,Căci rana mea-i burete care în veci nu minteși care spală sînge și lacrimă pe lume.Prin spasm, îmi cad din frunze, dar știu, e mîntuireși e sfințenie, soarta, cînd uneori respiră,Eu sînt aici să facem un pas înspre iubire,Căci astfel fură toate în plan și se zidiră.... XXV. PLOI DE GRÎU, de Dragoș Niculescu, publicat
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ulcerații. Făcându-și curaj, ridică mâneca tunicii până la cot. Nici acolo nu exista nici o urmă de molipsire. Probabil că varul fusese turnat pe fața omului cât timp acesta era Încă În viață, arzându-l, și se Întărise Însoțindu-l În spasmele agoniei. Pe timpul examinării, Dante lăsase să Îi cadă vălul din dreptul gurii. Bargello interpretă acest lucru ca pe ceva liniștitor și, cu grijă, Încetișor, prinse a se apropia la loc. — Nu e... — Nu, fii sigur. Nu e nici lepros, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își lasă amprenta asupra locurilor, ca și asupra vieților oamenilor, se gândi. Și, asemenea vieților, și pietrele pot fi clădite Întru rău. Voia să fie lăsat singur. Simțea nevoia să respire, În speranța că aerul de afară Îi va domoli spasmele. Se gândi la mica rezervă de aconit pe care o avea În chilie, dar se Îndoia că ar fi fost suficientă pentru a-i potoli durerea. Iar, la ora aceea a dimineții, era cu neputință să găsești deschisă prăvălia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vânzoleală suspectă Înăuntru. Au intrat Îndată... — Vânzoleală? Așadar, l-au prins pe vinovat asupra faptului? Unde e? Dante aproape că strigase. — Nu era nimeni Înăuntru. Dar asasinul trebuie că fugise de puțin timp, fiindcă trupul victimei Încă se zvârcolea În spasmele agoniei, mi s-a spus. — A fugit? Pe unde? Prăvălia are o singură ieșire, spre stradă. Cum de nu l-a văzut nimeni, dintre idioții ăștia blestemați? Îți spun că e o forță diavolească dincolo de toate astea! Poetul nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Un val de emoție Îl copleși, și căzu În genunchi pe scândura debarcaderului, În timp ce primele revărsări de ploaie Îl udau. Pe puntea În flăcări recunoscuse silueta Antiliei. Avu senzația că femeia i se adresa, cu un braț ridicat. Erau probabil spasmele morții, Însă lui Îi păru gestul politicos al cuiva care Își ia rămas-bun. I se păru că zărește cum chipul ei se topește ca ceara sub acea albeață orbitoare, iar părul i se aprindea Într-un val alb. De ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
își revine, se rușinează, măturăm împreună. Nimeni nu m-a întrebat dacă nu mi-e scârbă de seringi. Mi-e scârbă. Nouă medici l-au consultat, nouă belele i-au găsit, nouă m-au consolat și ne-au jecmănit. Avea spasme lunar, mintea îi era limpede, o singură dată m-a tutuit, din greșeală. Artúr a luat Biblia ca să găsească descrierea bolii. — Crede-mă că e printre blesteme - dar Engelhard râdea de el. — Fii serios. Și bunica a suferit de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe picioare. S-a molipsit de boala asta de la un baron descreierat. Pe bani. Șapte sate țineau la ea, ca osul cu măduvă la carne. Ceea ce însemna pe puțin șapte biserici. Așa se gândea ea să-și ajute familia. Avea spasme săptămânal și eu vomam săptămână de săptămână în dosul casei, ca să nu afle. Vomam totul în lac. Cina, sângele, venele, fiolele și seringile. Cred c-îl tratam ilegal, dar dacă n-aș fi acceptat, îl duceau la sanatoriu. Egon mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
doctorul Egon la început, ca să mă antrenez. Ochi de cauciuc, mușchi de cauciuc ce puteau fi desprinși de pe oase de cauciuc, vene de cauciuc, un creier de cauciuc și locul indicat cu pixul unde trebuia să înțep și de unde veneau spasmele. L-am găsit seara și l-am aruncat în lac, ca atâtea alte lucruri, plângând. Apoi a plutit descompus zile întregi, până ce Gertrud l-a pescuit furioasă. Am moștenit o masă la Babilon. Trăiam cu pâine, cu cafea, precum și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o înmărmurire neobișnuită pentru aceste tărâmuri. Trebuie să pot lupta cumva împotriva morții sufletului, trebuie... Dumnezeule, Tu, care mi-ai dat viață, fă cumva ca fărâma aceasta de credință și speranță să mă întoarcă printre cei vii! Fie ca aceste spasme turbate care se petrec numai în imaginația mea, în acea proiecție astrală a lumii nevăzute, să nu fie pur și simplu ultimele clipe pe care le petrec în corpul meu! Dar ce blasfemie și ce dorință deșartă sunt acestea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se făcu rău. Fața lui albă se acoperi de broboane de sudoare, începu să tragă zgomotos aer pe nas, apoi se ridică și se apropie cu gura larg deschisă de fereastră, după care, sprijinit de pervaz și cu spinarea în spasme, începu să vomite. Îmi venea și mie să vomit, motiv pentru care tot înghițeam, dar după fiecare înghițitură îmi simțeam gura din nou plină de salivă. Kitty stătea, acoperindu-și rușinată fața cu mâinile, în timp ce ochiul ei negru mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sprijină cu pieptul în baston, după care tușește răgușit și îndelung. Când se oprește și tușește, ochii lui privesc zăpada cu o privire care parcă descoperă în ea ceva îngrozitor. De fiecare dată scuipă ceva verde, iar eu simt un spasm în gât și mi se pare că înghit ceea ce el scuipă. Nu mi-a trecut prin cap niciodată că un om, că în general oamenii îmi pot trezi sila nemăsurată pe care o simt în dimineața aceasta. La colț, vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mîinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimîntată În oglinjoara pe care o ținea strîns În palmă. Doamna Brener Încercă să i-o smulgă din mînă, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într-un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțînd lumînarea pîlpîitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimîntată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimîntați.) Atunci alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținînd În mînă o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de spasme, ochii-i priveau În gol. Fetița Își privi năprasnic mama de parcă o vedea pentru prima oară În viață. „Toți sînt morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe noptieră și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
scuzați-mă, nu prea vă Înțeleg. “ Atunci copilul se Întoarse spre el cu o privire pe care domnul Benedek nu i-o mai văzuse. „Toți sînt morți“, zise fetița. După care Începu iar să plîngă-n hohote. Trupu-i era cutremurat de spasme. Domnul Benedek se uită Întrebător la mama copilului. „Zice că i-a văzut În oglinjoară. Toți - zise ea - au fost uciși. Vedeți și singur În ce stare este.“ „În oglinjoară?“ Întrebă domnul primar. Urmară tot soiul de lămuriri. Domnul Benedek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]